Asertivitatea - comportamentele tipului asertiv

Asertivitatea isi propune sa-l faca pe individ capabil sa-si exprime personalitatea, continuand sa fie acceptat social fara teama de a starni ostilitatea in mediul inconjurator.

Definitie

To assert inseamna a afirma, a spune. Prin extensie: a se afirma, a-si apara drepturile, a pretinde sa

te afirmi fara teama si intru-un mod constructiv;

iti aperi drepturile, fara a le ingradi pe ale celorlalti;

aspiri la propriul adevar, la propriile idei, la propriile gesturi;

pui stapanire din nou pe mediul tau inconjurator personal.

To assert , dupa dictionarul Webstew, inseamna:

a-si afirma drepturile, a-si face admisa legimitatea,

a se pronunta in mod clar si constructiv, chiar in absenta unei dovezi tangibile;

a-si spune parerea fara retineri, adesea in fata unor interlocutori ostili.

In Statele Unite, asertivitatea se afla la confluenta mai multor curente psihologice care urmaresc acelasi scop: sa-i permita individului sa-si exercite din plin liberul arbitru in viata cotidiana.

Acest tip de apropiere, care avantajeaza responsabilitatea individuala, surprinde pe picior gresit inclinatia frantuzeasca spre analiza globala. Or, recursul sistematic la consideratiile generale este cel mai frecvent alibi al pasivitatii, in masura in care responsabilitatea sistemului este inlocuita cu cea a indivizilor.

La antipozii acestui fatalism consolator si demobilizator, asertivitateaa porneste din postulatul tonic al capacitatii individuale de a stapani mai bine raportul sau cu lumea. Nu este vorba de a transforma fiintele, ci de a-i da fiecaruia ocazia de a-si adapa comportamentul in situatii precise, cu scopul de a-si exprima mai bine personalitatea si de a obtine mai multa satisfactie din mediul inconjurator. Prin practica afirmarii de sine in viata cotidiana, asertivitatea urmareste atingerea acestor obiective.

Primele etape pe aceasta cale reprezinta victorii punctuale. dar din succes in succes, reusitele se aduna si demersul devine spontan.

Aceasta este incununarea politicii pasilor marunti practicata de americani, dar valabila in toata lumea.

Cele trei conditii

Asertivitatea propune o metoda pragmatica constand in trei conditii:

Fixarea obiectivului	Reducerea tensiunilor intr-un domeniu particular al vietii familiale, profesionale sau sociale
Admiterea instrumentului	Negocierea Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii
Elaborarea unui plan	Izolarea si definirea unor situatii caracteristice tipului de insatisfactie simtita (scene fundamentale) Punerea lor in ordine si alegerea instrumentelor adecvate Antrenarea individuala sau in jocuri de roluri Punerea in practica a noii tehnici

Comportamentele tipului asertiv

Tipul agresiv cauta proximitatea intr-un scop de intimidare. Tipul pasiv prefera distanta pentru a se pune la adapost. Manipulatorul este dezolat ca trebuie sa faca loc unui al treilea individ in relatia de comunicare. Tipul asertiv nu sta nici prea aproape, nici prea departe si are mereu in vedere sa discrimineze tensiunea interindividuala in fata interlocutorului sau. Face economie de gesturi si cuvinte, adoptand gestul (nici imobiliare, nici gesticulare excesiva) si cuvantul (cuvantul potrivit la momentul potrivit) adecvate.

Tipul asertiv spune "eu". Evita pronumele "noi"; isi priveste in ochi interlocutorul.

Nimeni nu este constant agresiv, pasiv, manipulator sau asertiv. Aceasta depinde de imprejurari. O atitudine agresiva la serviciu poate fi compensatia unei atitudini pasive acasa au invers:

miel acasa, lup la birou;

neinsemnat la serviciu, dar tiran acasa.

Aceste comportamente opuse, dar paralel non-asertive se inscriu intr-un lant logic:

Pasivitatea la lucru → frustrare → agresivitate in familie;

Asertivitate la lucru → induce → asertivitate in familie

Afirmarea de sine nu este intotdeauna folositoare, nici intotdeauna posibila. Se dovedeste utila maia les in cazuri de acest gen:

cand trebuie sa comunici cuiva ceva neplacut;

cand trebuie sa cerem ceva neobisnuit si exista posibilitatea unui refuz;

cand trebuie sa spui "nu" cererilor celorlalti cu riscul de a displacea;

in fata criticilor;

cand trebuie sa dezamorsam o manipulare,

in fata frazelor scurte, umilitoare.

Atitudinile pseudo-asertive

falsa franchete

folosirea aceleiasi "placi"

slabiciuni sporadice de comportament

discordante de stil

confundarea increderii reciproce si intelegerii cordiale

dorinta de reusita in afirmare

Evaluarea atitudinilor pseudo-asertive. Pentru a nu fi inselat de ele, D. Chalvin propune un model de antrenament cu patru axe fundamentale ale asertivitatii pentu a dezvolta relatiile pozitive cu ceilalti.

1) actionezi pe deplin constient de legimitatea faptelor tale, sa stii sa fii acceptat social, mai ales in cazul in care exprimarea propriilor sentimente poate crea probleme.

2) a avea controlul asupra vietii si mai ales asupra vietii particulare.

3) sa stii sa critici si sa te lasi criticat; sa faci fata agresiunilor.

4) sa gasesti compromisuri realiste si sa stii sa negociezi.

Sa stii sa te retragi in toate aceste ocazii inseamna sa fii asertiv, sa te afirmi sanatos si sa te realizezi.

Reguli

Asertivitatea incutajeaza individul sa se exprime "in viata cotidiana" in mod autentic, sa fie "adevarat" intr-un context profesional. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa spuna tot ce are pe suflet, provocand tensiuni sau chiar scandaluri.

Exprimarea trebuie sa se faca in mod eficient avand ca obieciv si evolutia satisfacatoare si realista a situatiei.

Cateva reguli de aur care pot conduce la obtinerea acestui efect:

sa te abtii sa emiti o judecata de valoare sau sa etichetezi.

sa investighezi care dintre modalitatile de adresare sau dintre comportamentele interlocutorilor tai iti provoaca reactii de disconfort psihic.

sa nu contrazici ceea ce spune printr-o intonatie sau mimica opusa cuvintelor.

sa-ti descrii propriile reactii in loc sa evaluezi actiunile altora: sa spui "eu" si nu "voi".

sa te exprimi pozitiv si sa eviti devalorizarile, judecatile, criticile, ridiculizarea.

Exemple:

Regula 1: Aveti de redactat un raport mai dificil si ati ramas in urma. Un coleg va telefoneaza si se intereseaza cum stati cu expunerea pe care o aveti de facut. Sunteti hotarat sa raspundeti cat mai sscurt:

raspuns non-asertiv: "Sunteti un vorbaret incorigibil. Nu am timp sa va ascult".

raspuns asertiv: "Scuzati-ma, mi-ar face placere sa vorbesc cu dumneavoastra, dar trebuie sa inchid".

Regula 2: De cateva zile un coleg vine la serviciu cu o fata posomorata.

raspuns non-asertiv: "Aveti un aer coplesit, obosit". "Nu aratati bine deloc bine".

raspuns asertiv: "Am impresia ca sunteti un pic preocupat de cateva zile incoace. Sper ca nu e nimic grav. Sunt alaturi de dumneavoastra".