Concentul de stat. aparitia si evolutia statului

CONCENTUL DE STAT. APARITIA SI EVOLUTIA STATULUI

Statul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece prin intermediul sau se realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii societatii.

Desi politologia nu se opreste asupra istoriei ideilor politice, ea nu poate trece peste diversitatea abordarilor in timp ale conceptului de stat. Din antichitate si pana in prezent, conceptul de stat a fost si este obiectul a numeroase controverse, din multimea carora retinem, spre exemplificare, cateva:

in antichitate, statul era considerat ca o forta de origine divina, conceptie care se va regasi si in urmatoarele formatiuni sociale;

Montesquieu (1689-1775), care, in opozitie cu conceptia providentialista, in lucrarea „Spiritul legilor”, (1748), statul este infatisat, si se prezinta ca o institutie naturala si centrala bazata pe legi si structurata pe trei elemente ale puterii: legislativa, executiva si judecatoreasca;

J.J.Rousseau (1712-1778), care in lucrarea „Contractul social” (1762), defineste statul ca o putere contractuala, legitimata printr-un contract social, adica o organizatie politica separata de societate, careia i se cedeaza o parte din drepturile comunitatii pentru a sluji comunitatea;

Im. Kant (1724-1804), care intelege statul ca o grupare de oameni supusi regulilor de drept. Este adevarat dar nu si complet, deoarece el considera ca ceea ce coreleaza unitatea grupului in cadrul statului nu se explica integral prin scopul gruparii respective de oameni. Filosoful german avea in vedere numai latura juridica, dar nu si pe cea politica a statului;

Oppenheimer, care in lucrarea „Statul, originile sale si aparitia sa” (1913) concepe statul ca un organism politic impus de catre un grup de invingatori, pentru a se apara de revoltele interioare si atacurile din afara, urmarind exploatarea economica a invinsilor de catre invingatori;

marxismul, care in secolul al XIX-lea concepe statul ca un instrument de dominatie a unei clase sociale asupra alteia – propunand in acest sens necesitatea trecerii de la statul dictaturii proletariatului, conceput ca ultima forma de stat cu caracter de clasa, necesar pentru a se trece la statul intregului popor, respectiv la desfiintarea statului ca instrument de clasa - iar timp de cateva decenii (intre 1917-1989) s-a „consumat” experienta statului dictaturii proletariatului, statului democratiei populare si a statului intregului popor, variante intretinute de conceptiile marxist-leniniste, in fond voluntariste, himerice.

In legatura cu geneza, rolul, functiile si esenta statului, in timp s-au formulat o serie de teorii dintre care amintim:

1.       teoria teocratica, confera statului o origine divina, de unde si cerinta ca respectul si supunerea sa fie considerate ca o indatorire religioasa. In perioada antichitatii, apoi in feudalism si chiar in lumea de azi s-au intalnit si se intalnesc documente fundamentale, constitutii care stipuleaza ca monarhul domneste „din mila lui Dumnezeu”;

2. teoria patriarhala, care sustine ca statul ar fi luat nastere direct din familie, iar puterea monarhului ar izvori din puterea parinteasca;

3. teoria contractuala, potrivit careia statul a aparut pe baza unei intelegeri intre putere si cetateni, ca o necesitate naturala;

4. teoria violentei, pentru care statul a aparut ca rezultat al starilor conflictuale dintre oameni, in care tribul invingator isi subordona tribul invins;

5. teoria organicista, care preia mecanic stari sau modele din natura pe care le transpune in societate, considerand ca statul, ar fi constituit din reunirea anumitor „celule specializate”, apte a intretine functionalitatea organismului social;

6. teoria rasista, ca varianta a teoriei violentei, sustine ca o rasa trebuie sa domine o alta rasa;

7. teoria psihologista, explica existenta statului prin existenta in societate a doua categorii de oameni care din punct de vedere psihic, unii sunt predestinati sa conduca (mai putini), iar altii sa fie condusi (cei mai multi);

8. teoria juridica, mai moderna, dezvoltata pe masura dezvoltarii stiintelor sociale, fundamentata pe ideea potrivit careia raporturile dintre oameni se pot armoniza prin intermediul reglementarilor juridice, statul fiind expresia acestora.

Majoritatea acestor teorii contin un anumit adevar, dar sufera prin unilateralitate, data atat de contextul istoric al elaborarii, cat si de mobilurile ideologice.

Statul, institutie vitala a sistemului politic, este o forma specifica de organizare politica a societatii, in contextul conjugat al unor elemente constitutive, care se refera la: teritoriu, populatie, mod de organizare politica, viata spirituala, structura comunitara etc.

Statul poate fi definit ca fiind principala institutie politica prin care se exercita puterea politica in societate, in limitele unui teritoriu, de catre un grup organizat de oameni care isi impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a acesteia.

Statul, ca principala institutie politica, a aparut in perioada de trecere de la organizarea gentilica a societatii la oranduirea sclavagista. Principalii factori care au determinat aparitia statului sunt:

1.       evolutia triburilor si uniunilor de triburi, prin cresterea lor numerica si, mai ales, calitativa, prin tendinta de a se transforma in popoare si a deveni sedentare. In aceste conditii, functionalitatea comunitatii nu se mai putea realiza doar pe baza legaturilor de sange, prin supunerea copiilor fata de parinti. Ca o consecinta a evolutiei amintite au devenit necesare altfel de relatii, superioare, ce au fost oferite de organizarea statala, in care apare o noua relatie, cea dintre conducatori si condusi.

2. diviziunea sociala a muncii, legata indeosebi de aparitia agriculturii odata cu care viata comunitatii incepe sa capete un caracter sedentar. Este faptul care a generat necesitatea de a organiza comunitatea pe un anumit teritoriu pe baza unei structuri politice.

3. diferentierea sociala - ca rezultat al aparitiei plus produsului, care reclama o armonizare a intereselor privind productia, circulatia si, mai ales, distribuirea si redistribuirea produselor - situatie ce a dus la necesitatea existentei unei autoritati politice cu mijloace de impunere a vointei proprii.

Deci, aparitia statului este legata de evolutia comunitatilor umane, care pentru a functiona, aveau nevoie de o organizare politica data de stat. La inceput, statul a fost o organizare politica a triburilor si uniunilor de triburi, iar apoi, odata cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica a acestora, situatie prezenta atat in sclavagism, cat si in feudalism. Odata cu trecerea la capitalism, in epoca moderna, are loc transformarea popoarelor in natiuni, care va conduce la constituirea statelor nationale unitare. Statul devine pentru natiune insusi modul ei de organizare politica.