Consecinte ale neimplinirii nevoilor copilului - deprivarea materna, efecte pe termen scurt ale separarii de mama, deprivarea paterna

Consecinte ale neimplinirii nevoilor copilului

Atunci cand una dintre nevoile de baza nu isi gaseste raspunsul adecvat, dezvoltarea este distorsionata. Esecul in a raspunde nevoilor de dragoste si securitate are ca efect sindromul de "deprivare materna". Prin imposibilitatea de a trai noi experiente se gaseste in diferitele forme de substimulare sau deprivare sociala, senzoriala, emotionala. Suprastimularea apare in situatiile in care evenimentele noi, imprevizibile, se succeda intr-un ritm alert.

Nevoia de a se adapta rapid si repede la sitatii in continua schimbare poate duce la dezorientare si distorsionarea realitatii, anxietate, iritabilitate, oboseala, apatie si renuntare. Aceasta poate avea efect la fel de puternic ca si deprivarea.

Nevoia de incurajare este satisfacuta mai frecvent copiii inteligenti, sanatosi, bine adaptati si atractivi. Iar copiii intitutionalizati, din cauza dezavantajului emotional, economic, social, cultural si de multe ori chiar si educational si de dezvoltare intelectuala si fizica, acestia vor obtine mult mai greu aprecierile celor din jur. Desi copiii institutionalizati ar avea nevoie mult mai mare de incurajare tocmai pentru ca, in absenta familiei, nu au decat un acces cel mult limitat la dragostea neconditionata de tip parintesc.

Prin nesatisfacerea nevoii de resonsabilitate a copiilor, duce la deficiente in deprinderile de autocontrol si planificare. Nesatisfacerea nevoii de responsabilitate duce la tendinta tanarului de a se manifesta impulsiv si la iresponsabilitate.

1.Deprivarea materna

In urma cercetarilor psihologice s-au ajuns la rezultate cotradictorii privind deprivarea materna: Unii autori sustin ca ". dragostea mamei este la fel de importatnta pentru sanatatea mentala cum sunt vitaminele si proteinele pentru sanatatea fizica." Iar altii afirma ca: ".organismul uman nu are nevoie de dragostea materna pentru a functiona normal." (Laurentiu-Contiu Soitu apud Bowlby 2003, pag.802). In ciuda opiniilor contrare ale autorilor, conceptul de "deprivare materna" a castigat o larga recunoastere si a fost acceptat drept cauza a unor manifestari diverse precum: intarzierea dezvoltarii mentale, depresie, forme acute de distres, delicventa, psihopatia lipsei de afectiune. Tipurile de deprivare (sociala, perceptuala, biologica sau psihologica.), sunt de foarte putine ori prezente separat unele de altele.

2. Efecte pe termen scurt ale separarii de mama

Alti autori si Ainsworth (1978) au reluat cercetarile si au studiat prin evaluarile de laborator, experimentele numite si "situati straine". Acestea constata in proceduri care, pe o durata totala de 20 de minute, implicau o serie de episoade in care copilul si ingrijitorul sau obijnuit (mama) erau pentru inceput introdusi singuri intro camera de joaca. Ulterior, intra o persoana necunoscuta copilului care, dupa un timp, initia o scurta interactiune cu acesta, urmate de doua scurte separari ale copilului de parinte/ingrijitor, in cea de-a doua copilul fiind lasat complect singur. Autoarea a decis trei tipuri de comportament :

1)         Atasamentul sigur

S-a manifestat prin doua forme . Ambele variante aveau in comun utilizarea de catre copil a celui care il ingrijea ca baza a unor explorari lipsite de pericole. In unele cazuri, copilul se manifesta prin inpartasirea activa a afectivitatii, astfel aparea existenta interactiunii dupa perioadele de separare, iar in altele doar prin depasirea rapida a stresului separarii la reintalnire. In abele situatii, copilul a avut initiativa contactului sau interactiunii cu ingrijitorul, imediat dupa reintalnire. La toti acesti copii a fost manifestata increderea in accesibilitatea persoanelor fata de care dezvoltasera relatia de atasament si in faptul ca acestea le vor raspunde in acelasi fel.

2)         Atasamentul anxios-rezistent

S-a manifestat in 10% din cazuri. La unii copii au aparut dificultati in explorarea spatiului chiar si in primele etape ale experimentului. Cand acestia s-au vazut intr-un loc necunoscut lor doar in prezenta celui/celei care aveau grija de ei in mod obisnuit, o parte dintre ei s-au aratat ingrijorati de prezenta strainului si cu toti au fost marcati de ambele separari. Copiii si-au revenit cu greu dupa despartire, chiar si in prezenta contactului fizic cu cei carora le apartineau. Copii exprimau o ambivalenta "rezistenta" prin cautare si respigere a contactului fizic, iesind din imbratisare, plangand sa fie luati in brate doar pentru a plange din nou pentru a fi luati inapoi, aruncand jucarile oferite. Ei nu s-au intors la joaca si explorarea pe parcursul perioadelor ulterioare separarilor.

3)         Atasamentul anxios-evitant

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

S-a manifestat in 20% dintre cazuri. Acesti copii se dovedeau preocupati de jucarii in episoadele initiale si acceptau prezenta strainului, dezvoltand putin manifestari ale stresului separarii, in special cand ramaneau cu persoana necunoscuta. Din pacate dupa separare acesti copii ii ignorau, fugeau sau ii respingeau pe cei cu care venisera. Aceasta evitare se manifesta mai puternic la a doua reintalnire, cand stresul era, probabil, mai mare si pe parcursul carora adesea plangeau.Stresul le afecta capacitatea de a reveni la joaca.

Studiile efectuate ale lui Anisworth sugereza ca toti copiii cu atasament anxios si-au format exceptia cu privire la parinte/ ingrijitor pe baza experientelor de interactiune. Observarea copiilor in mediul cotidian (familie naturala , adoptiva , foster sau institutie) i-a confirmat autoarei, faptul ca mamele sau persoanele care suplineau acest rol manifesta mai putina grija, atentie si raspundeau cu intarziere solicitarilor copiilor. In opinia cercetatorei modelul atasamentului "rezistent" pare sa fie asocia cu ingrijirea de tip haotic, incostanta calitativ, (George Neamtu, 2003).

Studiile efectuate ulterioar au aratat ca rezultatul evaluarii atasamentului precize atat probleme de adaptare sociala si de comportament la copil, cat si un comportament apropiat al mamei  fata de un alt urmas. Rezultatele sugereaza ca nu institutionalizarea in sine (sau deprivarea de contactul cu parintele / parintii ) este responsabila de efectele negative inregistrate, ci alti factori in mai mica sau mai mare masura asociati acestui tip de ingrijire .

"Relatia stabila cu un adult contribuie la o mai buna adaptare a copilului institutionalizat".(George Neamtu apud Rutter,2003,pag 805). Prin buna relationare cu unul dintre parinti se reduce riscul dezvoltarii comportamentelor antisociale in coparatie cu acei copii care nu reusesc sa se apropie de nici unul dintre parinti. Astfel imediat dupa nastere copiii institutionalizati care au ramas in acest mediu cel putin pana la varsta de trei ani se considera ca au sanse mai reduse comparativ cu copii crescuti in famili de a forma o relatie de atasament. Cercetarile efectuate prezinta aceasta categorie ca fiind cea mai vulnerabila. Trasle, studiind copiii aflati in mediul familiar, a aratat ca principala cauza a esecului ingrijirii acordate de parintii foster este durata prelungita insitutionalizarii anterioare  a copilului. Acestia sunt mult mai predispusi la detasare lipsita de emotii in relatiile cu adultii.

3. Posibile consecinte ale separarii pe termen lung

Incercarile de a explica efectele pe termen lung ale deprivarii materne au declansat numeroase contoverse intre cercetori. Studiile efectuate in ultimii zece ani in tari din Africa, Asia, America Latina si Europa de Est, au combinat rezultatele obtinute. Rezultatele obtinute au fost sintetizatde Michael Rutter.Iar ,,concluzile intermediare" ne ajuta sa sugeram:

Deficitul alimentar pot constitui pricipalul factor responsabil de sindromul "dorfismului de deprivare"

Deficienta de intelect isi poate gasi cauza in lipsa de stimulare senzoriala, emotionala si sociala a copiilor institutionalizati. Acest deficit apare ca urmare a numarului redus si inferior calitativ al contactelor cu adultii, mediului institutional care nu ofera o varietate normala de experiente de viata si intarzierii dezvoltarii limbajului, caracteristice copiilor institutionalizati imediat dupa nastere.

Coportamentele antisociale si delicventa pot fi asociate cu distorsiunile relatilor intra familiare pe care copilul le-a putea avea ca model anterior institutionalizarii. Lipsa de supraveghere in centrele de ingrijire rezidentiale poate contribui la tulburari de comportament ale minorului .

Enurezisul prezent in multe rapoarte cu privirea la copiii institutionalizatii este explicat in special prin stresul cu care se confrunta copilul pe parcursul primilor sase ani de viata. El poate fi declansat atat in relatiile sau lipsa relatiilor cu parintii, cat si de caracteristici ale vietii din casele de copii. Pierderea persoanei fata de care s-a realizat atasamentul anterior institutioanlizarii, considera la inceput principala cauza a incontinetei urinare, nu i se mai recunoaste decat un rol indirect. Aceasta pierdere poate juca un rol pe termen scurt in aparitia enurezisului, iar ulterior se transforma intr-unul dintre factorii stresanti .

4. Deprivarea paterna

Conceptul de deprivare paterna poate fi utilizat pentru a desemna diferite experiente neadecvate de relationare a copilului cu tatal natural sau cu un tata substitut . Ea poate aparea in contextul absentei sau separarii totale de tata sau chiar si atunci cand acesta este disponibil, dar din diferite cauze nu se realizeaza un atasament normal al copilului fata de parinte (tata).

Im literatura de specialitate acest subiect este tratat din perspectiva dezavantajelor psihologice, sociale si economice la care este expus copilul. Copiii fara tata constituie un grup omogen in ceea ce priveste modul in care s-a ajuns in situatia respectiva:

Decesul tatalui sau separarea paritilor

Copilul ramane cu mama, care cauta (gaseste) sau un substitut pentru "figura paterna", este crescut de alt membru al familiei, este abandonat sau plast intr-o institutie de ocrotire (eventual incredintat ulterior plasamentului familiar sau adoptat);

Decesul mamei sau separarea parintilor

Tatal incredinteaza copilul spre crestere unui alt membru al familiei sau unei instituti ;

Decesul ambilor parinti

Copilul este ingrijit de alt membru al familiei, creste intr-o institutie, se afla in plasament familiar temporar, este adoptat;

Decaderea tatalui sau ambilor pariti din drepturile parintesti

Copilul creste in familia marcata de neintelegeri si violente; profesia tatalui nu-i permite sa fie in pemaneta aproape de copil;tatal se afla in detentie .

Astfel situatiile difera de la caz la caz iar numerosi factori care fac diferenta trebuie luati in considerare in evaloarea acestora: tipul absentei tatalui (constant, temporar), durata, cauza; varsta si sexul copilului; caracteristicele copilului; reactia mamei la absenta sotului; calitatea relatiei mama - copil ; statusul socioeconomic al familiei; existenta unor substituenti. Copilul fara tata poate sa nu fie deprivat patern pentru ca are un tata surogat foarte bun.

Procesarea informatiilor sociale la copiii agresivi

"Dodge (1986) a stabilit cinci etape distincte in procesarea informatiei sociale :

a)         Atunci cand informatia se codeaza referitor la un eveniment social, copilul agresiv o retine doar partial;

b)         Cand interpretarea elementele-cheie ale unei situatii sociale noi, copilul agresiv este tentat sa atribuie intentii ostile evenimentelor ambigue ,necunoscute si asteapta manifestari ostile din partea celorlalti ;

c)         Atunci cand copilul se afla in cautarea unor posibile moduri de a raspunde la o situatie, copilul agresiv este tentat sa genereze reactii agresive si dovedeste ca nu cunoaste rezolvarea problemelor sociale ;

d)         Cand se ia in considerare consecintele pe care le pot genera diferite relatii alternative, persoanele agresive pot interpreta evaluarea corecta ca rezultat al rapidei dezvoltari al reactiilor emotionale;

e)         La punerea in aplicare a raspunsurilor selectate, copilul agresiv poate suferi o limitare a capacitatii de monotorizare a consecintelor actiunilor sal din cauza deficitului autocontrolului si coordonarii verbale care il dezavantajeaza in relatiile interpersonale",(George Neamtu, Tratat de Asistenta sociala, 2003 pag. 813).

5. Separarea de parinti

In literatura de specialitate exista diferite tipuri de experiente de separare a copilului de parinti care pot fi grupate in trei categorii:

1.         Separari de foarte scurta durata care decurg din ingrijirea acordata de mai multe " figuri materne " (bunica/ bunici , ora/frate , baby-siter etc.) ;

2.         Separari temporare cu durata de cel putin cateva saptamani;

3.         Separari permanete (definitive)

1.        Separarea foarte scurta asociata cu ingrijrea din partrea mai multor persoane

In ciuda numeroaselor voci care afirmau in prima jumatate a secolului XX ca ocuparea unui loc de munca catre mama poate fi considerat o forma grava de neglijare care va avea ca efect asupra copilului delicventa si tulburari psihice, studile ulterioare au infirmat aceste concluzi (cf. Comitetul de Experienta in Sanatate Mentala al OMS; Baers , 1954). Nu s-au realizat insa studii care sa indentifice variatia posibile efecte in functie de varsta copilului in momentul in care mama reia lucru si in fuctie de numarul mamelor- substitut si de calitatea ingrijirii pe care aceasta o acorda.

Aceasi infirmare ulterioara au primit-o si studiile care afirmasera pericolul reprezentat de crese si alte forme de centre de zi pentru copii anteprescolari si prescolari . Pricipalul risc care ramane asociat acestor institutii este acela al epidemiilor ce se pot raspandi mai usor in colectivul de copii.

2.         Separarea temporara

Majoritatea studiilor au demostrat ca o separare de cel putin o luna in primul an de viata poate produce o usoara crestere a riscului aparitiei tulburarilor psihologice ulterioare ( George Neamtu apud Ainswortg, 1962; Rutter , 1991). Rezultatele sunt insa interpretabile datorita numeroaselor diferente de context si in special faptului ca multe dintre cazurile de separare studiate implicau si alte tipuri de deprivare , precum si un nivel crescut de stres. Astfel, corelatia cea mai puternica intre separarea timpurie si tulburarile psihice ulterioare (in special comportament antisocial si forme de depresie si anxietate) s-a inregistrat in cazul copiilor inclusi pentru scurte perioade in institutiile publice de ingrijire ( de tipul caselor de copii, centrele pentru opii cu handicap). Pentru majoritatea acestor copii se poate insa cu usurinta identifica un mediu familial nefavorabil atat inaite, cat si dupa intrnare sau existenta altor probleme. Nici unul dintre studii nu a inregistrat intarzieri in dezvoltarea intelectuala sau a limbajului.

Experimentele cu maimute realizate de Hide au aratat ca puii separati timp de o saptamana in prima parte a vietii se manifesta la doi ani mai neicrezatori si susceptibili fata de tot ce este necunoscut. In mediul familiar, comportamentul celor doua grupuri de maimute (experimental si de control ) nu a prezentat modificari.

3.         Separarea prelungita sau permaneta

In majoritatea studiilor efectuate s-au aratat existenta unei legaturi clare intre familiile destramate si delicventa copiilor. Nu exista aceeasi certitudine cu privire la rezultatele care sugereaza conexiunea dintre nevroz si separarea definitiva de parinte / parinti (Rutter , 1991). S-a realizat distinctia dintre moartea parintilor si celelalte cauze ale separarii.

Decesul parental este asociat cu o rata foarte redusa ( adesea nesemnificativa statistic) a delicventei ulterioare a copilului . Chiar si aceste multe mai rare manifestari pot sa nu isi aiba originea in deces, ci in boala cronica ce se poate sa-l fi precedat sau in manifestarile de doliu prelungite ale paritelui supravietuitor. Moartea tatalui este urmata de cele mai multe ori de greutati economice majore care pot marca dezvoltarea copilului . Autorii Douglas, Ross si Simpson au identificatin 1968 influentarea dezvoltarii intelectuale doar la copiii ai caror parinti au murit dupa perioade lungi de boala .