Nevrozele

NEVROZELE

Nevrozele fac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt de obicei reversibile si nu se insotesc de alterarea personalitatii. Pacientul este constient de boala sa, vine singur cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au constiinta bolii, nici atitudine critica fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica. Se descriu in clinica pentru forme de nevroze: astenica, obsesivo-fobica, isterica, mixte.

1. NEVROZA ASTENICA (neurastenia)

A fost descrisa prima data de Beard, in anul 1880. Trepiedul simptomatologie al nevrozei astenice este constituit de: astenie, cefalee, insomnie. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patolgoica a functiilor psihice, reversibila dupa tratamentul instituit. Spre deosebire de oboseala fiziologica, care cedeaza la o odihna compensatoare, astenia este reversibila numai dupa un tratament special, in conditii de repaus. Fatigabilitatea crescuta, epuizarea rapida se insotesc de o hiperexcitabilitate emotiva - bolnavii izbucnesc repede in plans sau ras neretinut sunt nerabdatori, nu se pot concentra, atentia slabeste rapid; nu pot achizitiona notiuni noi, nu pot citi o carte, ceea ce le da impresia ca nu mai au memorie. Somnul este neodihriitor, superficial sau uneori insomnia este totala. La trezire, astenia este mai obositoare decat la culcare. Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il supara zgomotele, fosnetul foilor de ziar, scartaitul usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura - in campul vizual aparand cercuri luminoase - sau este impaienjenita, cu 'puncte zburatoare'. Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica. in cadrul hiperexcitabilitatii vaso-motorii, pacientii au valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie. La nivelul aparatului respirator nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de 'nod in gat'. Cefaleea are caracterul unei dureri 'in casca', cu punct de plecare occipital. Formele clinice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:

- simpla - neurastenia clasica descrisa mai sus;

- anxioasa, la care se adauga anxietatea excesiva;

- cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neuro-vegetative, traduse de bolnav prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul rahisului etc. Aceasta forma evolueaza un timp indelungat si este destul de rebela la tratament.

De mare importanta in ceea ce priveste diagnosticul diferential al nevrozei astenice, este sindromul pseudonevrotic cu care incep multe boli psihice: debutul neurasteniform al schizofreniei, debutul neurasteniform in ateroscleroza cerebrala, unele boli neurologice ca scleroza in placi, cerebrastenia dupa un traumatism cranio-cerebral, tumori cerebrale, unele boli cu etiologie infectioasa sau toxica (P.G.P., hepatita epidemica sau toxica, intoxicati cu Pb, oxid de carbon etc.).

Tratament: folosirea cat mai judicioasa a perioadelor de concedii anuale, a zilelor de odihna. Restabilirea somnului prin medicamente hipnotice, sedative curente (Meproba-mat), tranchilizante minore (Mi-Nozinan, Dormitai, Lauronil etc.). Pentru combaterea asteniei se administreaza tonice: vitaminele Bj, B& B_l2, Fosfobion, Lecitina sub forma de pulbere sau sirop, Meclofenoxat. Durerea de cap se poate combate cu injectii i.v. cu sulfat de magneziu, gimnastica in aer liber, bai, masaj si, eventual, cura sanatoriala cu program de odihna activa si psihoterapie (culterapie = auditii muzicale, indrumarea pacientilor spre ocupatii placute, ca pictura, lucrul de mana etc.).

2. NEVROZA OBSESIVO-FOBICA

Aceasta forma de nevroza, cunoscuta si sub numele de psihastenie, se caracterizeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia in campul ideator al bolnavului a obsesiilor si fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei. Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii. Sindromul psihastenie sau mai bine-zis obsesivo-fobic poate fi intalnit si in A.S.C., in melancolia de involutie, in P.G.P. si in psihopatia psihastenica. Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient si lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta si denumirea de 'nebunie lucida'.

Tratamentul psihasteniei, se aplica astazi in mod diferentiat de la caz la caz; pe primul plan sunt: terapia psihotropa anxiolitica, antidepresiva, sedativa, tonica, cu tranchilizante de tip Tioridazin, Diazepam; neuroleptice de tip Nozinan, Clordelazin; anxiolitice: Tranxen, Librium, Hidroxizin, Psihoterapia trebuie condusa cu multa rabdare si perseverenta.

3. ISTERIA (nevroza isterica)

A fost descrisa la inceputul acestui secol de Charcot si Babinski, fiind insa cunoscuta din antichitate. Vechii greci puneau in legatura mecanismul de producere a isteriei cu suferinta uterului (hystera = uter). Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice si tulburari somatice.

Crizele isterice se dezlantuie in diferite conditii stresante. Desi se manifesta asemanator crizelor epileptice, ele nu prezinta semnele obiective care exista cu regularitate in epilepsie. Bolnavul, in urma unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa, intra in asa-numita criza de isterie; la inceput scoate un tipat caracteristic, cade jos, alegandu-si locul si cautand sa nu-si provoace leziuni prin cadere, intra in contractara tonica cu capul sprijinit, cu trunchiul incordat in pozitie de opistotonus ca un arc, cu calcaiele la celalalt capat al arcului; alteori, pe de o parte, in pozitie de emprostotonus. Criza poate dura de la cateva minute pana la cateva ore. Constienta nu se tulbura ca in epilepsie, ci se ingusteaza numai campul acesteia. Contractara tonica nu este urmata de contractara clonica, ca in epilepsie, bolnavul nu-si pierde urina, nu-si musca limba; la excitanti durerosi bolnavul raspunde, aparandu-se, scurtand criza prin noua dominanta ce i se creeaza prin durere, sustragandu-1 de la preocuparea sa asupra crizei. Pupilele reactioneaza la stimulii luminosi. Dupa risipirea crizei bolnavul pastreaza partial memoria celor petrecute.

Tulburarile de constienta de tip isteric se aseamana cu crizele crepusculare. Astfel bolnavul percepe tot ce se petrece injurai sau numai partial.

Exista in isterie tulburari care simuleaza afectiuni neurologice ca: paraplegia, hemiplegia isterica, coreea isterica, tulburari de sensibilitate. Mutismul isteric este mutismul demonstrat de bolnav prin inlocuirea vorbirii printr-un limbaj gesticulat. Tulburari organice: bolnavul acuza ca nu vede (cecitate isterica), ca nu aude (surditate isterica) (fenomene ce pot disparea usor, punandu-1 in situatii care impun folosirea acestor analizori, si astfel se tradeaza. Toate aceste manifestari isterice apar de obicei pe un fond de insuficienta dezvoltare mintala, in situatia in care bolnavul cere compasiune si foloase de pe urma acestei boli.

Tratamentul consta intr-o psihoterapie individuala sustinuta, prin hipnoza, sugestie simpla sau ajutata de 'torpiaj' electric sau folosirea unei noi dominante dureroase - de exemplu injectarea de apa distilata intradermic. Nu trebuie sa i se dea prea multa atentie in timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-si prelungi suferinta, insa toata aceasta atitudine trebui insotita de calm, blandete si intelegere pentru boala psihica.

4. NEVROZELE MIXTE

Acestea sunt forme clinice de nevroze, caracterizate prin tulburari motorii ca si maladia ticurilor, crampa profesionala, longonevroza (balbismul sau balbaiala).