Psihologie
Aspecte ale comunicarii cu pacientulASPECTE ALE COMUNICARII CU PACIENTUL 1. Caracteristicile comunicarii medicale Comunicarea medic - pacient este o comunicare directa, fata in fata, nemediata si neformalizata. Intre cei doi subiecti ai transferului de informatie are loc un schimb continuu de informatii, care ii conduce pe fiecare din cei doi parteneri catre obiectivele precise ale intrevederii: aflarea raspunsurilor in legatura cu modificarea starii de sanatate, remediile propuse pentru inlaturarea acestora, modalitatile practice de actiune. In afara acestui fascicol de informatii, sa-i zicem central, are loc si o alta trecere de mesaje secundare, care permit raspunsul la o serie de probleme "periferice". Fereastra de comunicare DONA reprezinta un concept al modului in care se deruleaza relatia de comunicare intre doi parteneri fata in fata. Unul este doctorul, pe care l-am numit DO, iar celalalt este pacientul/pacienta pe care il vom numi NAe sau NAdia, pentru a reusi o formula memotehnica a zonelor ferestrei. Zona D DESCHISA INTERACTIUNE Zona O OARBA VULNERABILITATE Zona A ASCUNSA INTIMITATE ZONA N NECUNOSCUTA DEZVALUIRE . Zona D reprezinta comportamentul cunoscut de sine si de ceilalti. Acesta arata in ce masura doua sau mai multe persoane pot da si primi in mod liber, pot lucra impreuna, se pot bucura de experiente comune. o Cu cat este mai mare acest "patrat", cu atat contactul persoanei respective cu realitatea este mai bun si cu atat este persoana mai pregatita sa-si ajute prietenii si pe sine insusi. . Zona O, zona oarba, reprezinta comportamentul necunoscut de catre sine, dar care este evident pentru ceilalti. o Cea mai simpla ilustrare a acestui "patrat" o reprezinta ticurile sau ticurile verbale, de care persoana respectiva nu este constienta, dar
care sunt evidente pentru ceilalti. o De exemplu, tendinta de a vorbi mult in cadrul unui grup poate fi evidenta pentru toata lumea, in afara celuia care o face. 386 . Zona N este zona activitatii necunoscute unde comportamentul nu este cunoscut nici de individ, nici de ceilalti. o Atat individul si ceilalti cu care acesta intra in contact, descopera din cand in cand noi comportamente care existau de fapt din totdeauna. o Un individ poate fi surprins, de exemplu, de faptul ca preia conducerea grupului intr-un moment critic. . Zona A reprezinta comportamentul cunoscut de catre sine, dar ascuns celorlalti. o Acest "patrat" se mai numeste si Agenda ascunsa. De exemplu, cineva doreste sa primeasca o anume sarcina de la seful sau pentru a iesi in evidenta prin ducerea la bun sfarsit a sarcinii respective, dar nu-i spune sefului de ce doreste aceasta sarcina si nici nu incearca intr-un mod prea evident sa o obtina. 2. Relatia medic-pacient si modelul biopsihosocial Relatiile dintre doctori si pacienti implica o varietate de impresii contrarii, mergand de la idealizarea romantica pana la disperarea cinica. Dupa modul in care fiecare participant isi joaca rolul, bazat pe diferite expectatii se pot crea premizele, fie pentru o relatie satisfacatoare si eficienta, fie pentru alta suspicioasa cu frustrari si dezamagire. Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a sistemelor. Sistemul biologic pune accentul pe substratul atomic, structural si molecular al bolii si impactul sau asupra functionarii biologice a pacientului. Sistemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici al motivatiei si personalitatii privind trairea bolii si reactia la ea. Sistemul social pune accentul pe influentele culturale de mediu si familiale asupra exprimarii bolii si trairii ei. 3.Calitati terapeutice esentiale Calitatile terapeutice esentiale reprezinta legaturi importante intre arta si stiinta medicinii, imbunatatesc abilitatea intervievatorului de a obtine date referitoare la antecedentele medicale si istoricul pacientei, precum si exactitatea datelor obtinute, conduc la obtinerea unor mai bune relatii terapeutice in practica obisnuita. In opinia lui Carl Rogers ele sunt: respectul (sau abordarea pozitiva neconditionata), originalitatea (sau congruenta), empatia. 4. Modele ale relatiei medic-pacient Exista un numar de modele potentiale. Deseori nici medicul, nici pacientul nu sunt pe deplin constienti ca in realitate se aleg unul pe altul. Modelele cel mai adesea deriva din personalitatile, expectatiile si nevoile ambilor. Faptul ca la aceste personalitati, asteptarile si nevoile sunt in general trecute sub tacere si pot fi destul de diferite pentru doctor si pacient pot conduce la o proasta comunicare si dezamagire din partea ambilor participanti. Modelele specifice ale relatiei medic - pacient sunt: Modelul activ/pasiv, Modelul profesor-student (parinte/copil, sfatuire/cooperare), Modelul participarii mutuale, Modelul prietenesc (socio-familiar). 5. Transfer si contratransfer in relatia medicala Atitudinile transferentiale. Atitudinea pacientului fata de medic este susceptibila sa fie o repetitie a atitudinii pe care el sau ea au avut-o fata de alte autoritati. Aceasta atitudine poate varia de la o atitudine bazala realista - in care doctorul se asteapta la cel mai autentic interes din partea pacientului, la o supraidealizare si chiar cu o fantezie erotizanta pana la una de neincredere, asteptandu-se ca medicul sa fie dispretuitor si potential abuziv. Transferul. Transferul este definit de modelul general ca un set de asteptari, convingeri si raspunsuri emotionale pe care pacientul le aduce in relatia medic - pacient; ele nu sunt determinate in mod necesar de cine este medicul, sau cum actioneaza el de fapt, ci mai degraba pe experientele continue pe care pacientul le-a avut de-a lungul vietii cu alte importante personalitati, autoritati. Contratransfer. Asa cum pacientul aduce atitudini transferentiale in relatia medic-pacient, doctorii insisi dezvolta adesea reactii contratransferentiale fata de pacientii lor. Contratransferul poate lua forma sentimentelor negative, care dezbina relatia medic-pacient, dar poate de asemenea sa devina disproportionat pozitiv, idealizand sau avand reactii erotice.
|