Nu va fie teama sa rasfatati copilul

NU VA FIE TEAMA SA RASFATATI COPILUL

Ceea ce inseamna "a rasfata un copil" variaza in functie de criteriile fiecaruia.

Daca prin "copil rasfatat" intelegeti un copil de opt ani care cere mereu sa ii fie indeplinite dorintele si plange, plange ori de cate ori nu cedati, care nu poate suporta un refuz, care este incapabil sa imparta ceva cu ceilalti copii, care are accese de furie, este plangacios, face numai probleme si este foarte susceptibil, atunci, sunt de acord, acesta este intr-adevar un copil rasfatat.

"A rasfata un copil" inseamna a accepta ca acesta sa persiste in a pastra un comportament infantil dincolo de momentul in care este apt psihologic sa il abandoneze. Comportamentul unui copil de opt ani, descris mai sus, corespunde comportamentului unuia de doi ani, nu mai mult. Dupa toate probabilitatile, parintii sai nu l-au incurajat niciodata, nu i-au cerut niciodata sa depasasca acest stadiu.

DAR - aceasta este o restrictie foarte importanta - conceptul rasfatarii unui copil nu se poate aplica nou nascutilor si nici copiilor sub doi ani. Este un lucru de bun-simt sa cerem unui copil de cinci ani sa abandoneze combortamentul de bebelus, deoarece este capabil din punct de vedere psihologic sa o faca. Pe de alta parte am da dovada de o totala lipsa de realism daca am cere unui bebelus sa abandoneze comportamentul de bebelus. El nu este inca in stare sa se poarte altfel.

Vom reusi mult mai bine sa-i intelegem pe nou-nascuti si pe copii, in general, daca abandonam acest termen, "rasfat". Acest concept nu are nici o baza stiintifica si dateaza din epocile in care nu aveam mijloace sa studiem comportamentul infantil. Conceptul in sine pare sa exprime faptul ca daca acordati prea multa atentie copilului cand este mic, acesta va ajunge o "catastrofa" cand va fi mare. In orice caz, nu-l veti rasfata daca ii acordati mai multa atentie cand este mic. Totodata puteti prejudicia un copil mai in varsta fiind prea indulgent cu el, temandu-va sa fiti fermi, sa-i impuneti limite si lasand-ul mereu sa faca ce vrea. Toate acestea insa, difera de faptul ca ne intereseaza soarta lui. Propun sa lasam la o parte acest termen, sa-l pastram pentru altceva decat pentru copii.

Din nefericire, multe mame se streseaza intrebandu-se daca prin actiunile lor isi rasfata sau nu copilul. Au mai ales tendinta de a se ingrijora in cazul in care o prietena sau o vecina care pretinde ca le stie pe toate, le asigura ca facand cutare sau cutare lucru vor ajunge sa aiba un copil rasfatat.

Aceste atitudini izvorasc dintr-o profunda necunoastere a naturii copiilor. Un copil are, in mod cert, nevoie sa invete ca nu poate face tot ceea ce doreste. Daca nu invata acest lucru, atunci se poate spune ca este rasfatat. Dar la ce varsta trebuie sa incepem sa il invatam? La doua, trei luni, sau chiar la noua luni este mult prea devreme. Este absurd sa-i trasam interdictii la aceasta varsta in ideea ca aceasta il va ajuta mai tarziu.

Sa ne exprimam in mod clar: un bebelus este imposibil de rasfatat. Mangaiati-l cat de mult doriti. Hraniti-l oricat de des va dori. Cantati-i cate cantece puteti. Ocupati-va de el de cate ori plange. Nu din aceste motive se va rastata.

Cel mai bun lucru care i se poate intampla copilului, din punct de vedere psihologic, este acela de a-i fi satisfacute toate necesitatile si de a se simti cat mai putin frustrat cu putinta. Egoul sau, sau constiinta de sine, este inca prea maleabil si prea sensibil pentru a putea face fata frustrarilor atat de devreme.

Crescand, va avea destul timp sa constate ce este aceea o frustrare.