Structura epidermei

STRUCTURA EPIDERMEI

Pielea umana are doua straturi distincte dar independente, epiderma si derma, care impreuna formeaza un strat regenerativ si protector. Epiderma are variatii marcate regionale in grosime, culoare, permabilitate si compozitie chimica a suprafetei. Consta intr-o extrem de compacta ordine a straturilor de keratocite si melanocite. Intermediar se afla un al treilea tip distinct de celule, celulele  Langerhans, care provin din precursorii maduvei osoase si migreaza catre epiderma primitiva.

Procesul de morfogeneza cutanat poate fi divizat in perioada embrionara si fetala. Tranzitia dintre aceste straturi, care apar la aproximativ 2 luni sau 60 de zile, este un timp important in dezvoltarea pielii pentru ca multe dintre evenimentele morfogenetice critice apar in timpul acestei perioade tranzitionale.

Intre 30 si 40 de zile de dezvoltare, pielea embrionului contine doua straturi epidermice, un strat bazal asociat cu lamina bazala si peridermul, care serveste ca o interfata de acoperire si nutritionala cu lichidul amniotic. Stratul bazal include celule care orienteaza sensul definitivarii epidermei, pe cand periderma e un strat trecator ce acopera embrionul si fǎtul pana la sfarsitul keratinizarii epidermei in cel de-al doilea trimestru. Celulele bazale se unesc intre ele, la fel si celulele peridermale prin intermediul unor desmozomi dar nu formeaza inca hemidesmozomi cu lamina densa. Un numar mic de filamente de keratina se asociaza cu aceste jonctiuni. Peridermul si stratul bazal de celule prezinta receptori pentru factorul de crestere epidermal, fiind o reflectie a potentialului mitotic al acestor celule intr-un stadiu atat de timpuriu.

Celulele Langerhans si melaoncitele migreaza in epiderma embrionara si se pot identifica in cea de-a 40-a, respectiv a 50-a zi gestationala. In acest stadiu celulele Langerhans nu exprima pe suprafata lor celulara antigenul CD1 si nu sunt identificabile nici granulele celulelor Langerhans. Asadar, in aceasta faza, melanocitelor le lipseste caracteristica organitelor citoplasmatice, melanozomul. A treia imigranta, celula Merkel, nu pare a fi prezenta in epiderma embrionica; datele sugereaza ca celulele Merkel s-ar putea diferentia din keratinocite in situ. In timpul tranzitiei embrio-fetale (a 60-a zi gestationala), epiderma incepe sa se stratifice, formand un strat intermediar de celule. Aceste keratinocite tinere contin inca un un volum ridicat de glicogen in citoplasma lor dar, de asemenea produc o cantitate de filamente intermediare in asociatie cu desmozomi. In tot acest timp noile keratine sunt identificate ca markeri de diferentiere la fel ca si antigenul pemfigusului care poate fi detectat pe suprafata celulara. Aceste celule, spre deosebire de celulele spinoase adulte, raman proliferative si continua sa exprime pe suprafata lor receptorii EGF. Straturile aditionale de la doua la trei, de celule intermediare sunt adaugate in timpul celui de al doilea trimestru. Aceste celule evidentiaza o progresie in cresterea numarului  filamentelor de keratina dar nu prea mult diferentiate pana cand incepe keratinizarea epidermei in jurul a 22-a sau a 24-a zi gestationala.

Celulele Langerhans in epiderma embrionara incep sa exprime antigenul CD1 si contin granulele Langerhans dupa tranzitia embrio-fetala. Numarul celulelor Langerhans cresc semnificativ in timpul celui de al treilea trimestru; totusi , functia acestor celule in pielea fetala ramane necunoscuta. Intre a 80-a si a 90-a zi gestationala melanocitele cresc deasemenea in densitate, in timp ce keratocitele din epiderm formeaza invaginatii iar sinteza de melanina incepe la sfarsitul primului trimestru. Transferul melanozomilor la keratocite apare in a cincea luna de gestatie.

Stratul cornos devine multistratificat in timpul celui de-al treilea trimestru. Oricum, reprezinta o bariera mai putin eficienta ca stratul cornos adult. Cateva studii au demonstrat ca prematuritatea si varsta postnatala sunt factori majori semnificanti in

determinarea permeabilitatii epidermului. Permeabilitatea epidermala e cea mai mare la copilul prematur imediat dupa nastere. Diferenta dintre permeabilitatea cutanata a copilului prematur si a copilului la termen decade cu fiecare zi postnatala si la aproximativ 2 saptamani dupa nastere, exista o mica

diferenta intre cele doua grupuri. Aceste schimbari postnatale pot reflecta tranzitia pielii de la un mediu fluid la unul atmosferic dar schimbarea specifica structurii e putin inteleasa.

Productia de melanina e scazuta la nou-nascut, ce are o cantitate de pigment mai mica comparativ cu copilul mare, fiind mai sensibil la lumina solara, dar nu exista diferente semnificative ale numarului de melanocite deschise, medii, inchis pigmentate

din pielea copilului sau adultului. Diferenta culorii este rezultatul formei, dimensiunii, structurii chimice si distributiei melanozomilor precum si activitatea melanocitelor individuale. Se presupune ca variatia culorii in pielea umana poate avea o functie de protectie solara si ar servi ca un camuflaj.