Actinomicoza - tratament

Este o boala cu evolutie subacuta sau cronica, specifica bovinelor, caracterizata prin procese proliferative de aspect tumoral, localizate in special la nivelul tesuturilor dure (mandibula). Boal este rara si imbraca un caracter intotdeauna sporadic.

Etiologie

Agentul etiologic este reprezentat de Actinomyces bovis. Majoritatea infectiilor la bovine sunt localizate in regiunea capului, poarta de intrare este reprezentata de leziunile mucoasei bucale, faringiene.

Semnele clinice

Debutul bolii este insidios, cu simptome sterse. Localizarea la nivelul mandibulei se manifesta prin tumefactie difuza ce determina deformarea profilului osos. Tesutul spongios al mandibulei devine friabil,cu cavitati multiple ce contin puroi, dand leziuni de osteomielita. Aceste microabcese conflueaza si abcedeaza la suprafata cutanata prin una sau mai multe fistule, prin care se exprima un puroi gros, dens, grunjos, alb cremos sau galbui, adesea fetid. Din cauza focarelor de osteomielita, molarii cad, determinand o jena accentuata in masticatie. Limfocentrii nu sunt afectati. Animalul slabeste progresiv si poate sucomba datorita inanitiei.

Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice. Diagnosticul diferential se face cu actinobaciloza.

Prognosticul este grav, boala fiind rebela la tratament.

Tratamentul

Local se realizeaza rubefactii cu tinctura de iod pentru maturarea abceselor, urmate de deschiderea chirurgicala, drenarea si chiuretarea cavitatilor si aplicatii locale cu pulberi de antibiotice.

Pe cale generala se administreaza iodura de potasiu in apa de baut, in doza de 8-12 grame pe zi si iodura de sodiu administrata intravenos, in doza de 5-10 grame pe zi, pana la aparitia fenomenelor de iodism.