Rolul enzimelor in digestie

Rolul enzimelor in digestie

Fiecare grupa de alimente are nevoie de o enzima specifica pentru a fi digerata. Astfel, carbohidratii sunt procesati in prezenta amilazei, proteinele cu ajutorul proteazei, iar grasimile sunt procesate prin intermediul lipazei. Alte enzime importante pentru realizarea corecta a digestiei sunt:

Toate procesele biochimice din organism, inclusiv cele care ne ajuta sa vedem, sa gandim, sa respiram, se produc in cazul unei persoane sanatoase la viteze impresionante, iar acest lucru se datoreaza enzimelor.

Acestea sunt niste proteine fara de care reactiile chimice din corp s-ar produce mult mai lent, iar digestia pur si simplu nu ar avea loc si, prin urmare, nu am mai exista.

Au roluri bine determinate

In corp exista doua categorii de enzime, fiecare dintre ele avand un rol bine determinat si neexistand posibilitatea inlocuirii unora cu altele: enzimele metabolice si enzimele digestive. Cele din prima categorie, enzimele metabolice, mai sunt numite si "scanteia vietii" sau "energia vietii" si asta pentru ca niciuna din miliardele de celule din corp nu ar functiona normal fara ele.

In fiecare dintre aceste celule exista aproximativ 1.300 de enzime diferite, care se pot combina cu anumite coenzime (derivati ai vitaminelor) si astfel formeaza in jur de 100.000 de variatii chimice care ne ajuta sa vedem, sa auzim si sa ne miscam. De asemenea, enzimele constituie "caramizile" care asigura o dezvoltare sanatoasa a organismului si, in plus, ne ajuta sa combatem agentii patogeni.

Sintetizeaza elementele nutritive

Enzimele digestive sunt elementele-cheie pentru realizarea digestiei, extragerea substan­telor nutritive din alimentele pe care le consumam si pentru eliminarea reziduurilor.

Acestea se gasesc in mod natural in organism, insa sunt produse in cantitati limitate. Majoritatea enzimelor digestive sunt secretate de pancreas, dar si ficatul, vezica biliara, intestinul subtire, stomacul si colonul au rolul lor esential in producerea enzimelor care completeaza digestia.

Se «consuma» odata cu inaintarea in varsta

Studiile arata ca fiecare dintre noi mosteneste de la parinti un anumit potential enzimatic. In mod normal, pana la 20 de ani, organismul produce suficiente enzime pentru a indeplini toate functiile vitale fara a fi nevoie de suplimentarea acestora. Insa dupa aceasta varsta, resursele enzimatice scad.

Potrivit cercetatorilor, nivelul de enzime din saliva, de exemplu, este de 30 de ori mai mare la persoanele tinere, pana in 30 de ani, decat in cazul celor care au trecut de 69 de ani. Aceeasi situatie e valabila si in cazul amilazei, o enzima responsabila cu digestia carbohidratilor.

Influenteaza starea de spirit

Carentele enzimatice afecteaza sanatatea fizica, dar au un impact major si asupra starii psihice, sustin specialistii. Insuficienta enzimelor digestive face ca particulele alimentare nedigerate sa ajunga direct in sange, actionand ca niste antigeni si declansand o reactie din partea sistemului imunitar.

Rezultatul acestui proces este formarea in organism a unor molecule mai mari care, atunci cand sunt produse in exces, actioneaza asupra sistemului nervos central, provocand tulburari de dispozitie.

Tulburarile digestive pot fi cauzate de o deficienta enzimatica

Si un nivel prea ridicat de enzime este un semnal de alarma. Un exemplu in acest sens il reprezinta concentratia mare in sange a unor enzime cardiace, cum este creatin fosfokinaza, atrag atentia specialistii.

Un nivel limitat de enzime cardiace in sange este normal intr-un organism sanatos, insa daca acesta creste, poate semnala instalarea unei afectiuni cardiace sau chiar declansarea unui infarct miocardic. Aceeasi situatie este valabila si in cazul transaminazelor hepatice, valorile ridicate ale acestora semnaland existenta unei tulburari la nivelul ficatului.

Ajuta creierul sa se dezvolte

Si sanatatea creierului depinde tot de o enzima, sustin oamenii de stiinta de la Universitatea Washington. Acestia au descoperit ca enzima AMPK, cunoscuta pentru rolul sau in protectia impotriva diabetului, cancerului si hipertensiunii, are si rolul de a mentine functiile creierului la parametri optimi.

Studiul cercetatorilor a fost realizat pe soareci de laborator si a aratat ca, prin extragerea acestei enzime din embrion, creierul cobailor a scazut in dimensiuni cu 50 la suta. Potrivit specialistilor, enzima AMPK previne deteriorarea celulelor stem neuronale.

De ce apar alergiile

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

b) forma traumatica, care este explicata fie printr-un traumatism major (fractura de sold etc.) - si mai putin prin actiunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale preexistente - luxatii sau subluxatii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa vulga.

Coxozele mai pot aparea, ceva mai rar, si datorita unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap femural, probabil printr-o obstructie vasculara la acest nivel, sau datorita unor factori inflamatori, cu localizare la nivelul articulatiei soldului (ex. coxite -coxalgie, care in final determina constituirea procesului artrozic).

Anatomie patologica: toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capului femural si ale cotilului, care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauza urmand distrugerea cartilajului articular si, in ultima instanta, deteriorarea articulara, cu rezultat imediat in cele doua functii principale ale articulatiei soldului: stabilitatea si mobilitatea.

Simptome: semnele clinice sunt aceleasi; durerea si limitarea miscarilor. Interesant este ca bolnavul nu poate face cateva miscari uzuale; astfel, de exemplu, nu poate sta picior peste picior, nu se poate incheia la pantof ('semnul pantofului') si nu poate incrucisa picioarele. Cu aceasta ocazie mentionam ca abductia este poate cea mai limitata, urmandu-i rotatia si adductia coapsei.

Cracmentele articulare se pot percepe palpatoriu sau auditiv.

Semne radiologice: examenul radiologie este foarte edificator pentru coxoza. Se observa cum procesul de deteriorare articulara incepe la cei doi poli ai articulatiei coxo-femurale -superior si inferior -, care sunt si zonele de solicitare maxima - si fundul cotilului.

Se vor observa osteofitoza, osteoporoza, uneori geodica, si osteoscleroza cu ingro-sarea sprancenei cotiloide si subtierea liniei interarticulare.

Evolutie si prognostic: coxoza, odata instalata, are un caracter progresiv. Duce la deformarea bazinului, scurtarea membrului inferior, alterarea si a celeilalte articulatii coxo-femurale prin suprasolicitare, la impiedicarea mersului si imobilizarea individului. Dintre toate artrozele, ea are caracterul cel mai ireversibil si cel mai invalidant, de unde si prognosticul rezervat.

3. GONARTROZA (artroza genunchilor)

Este mai frecventa decat coxoza.

Etiopatogenie: aceiasi factori care prezideaza aparitia artrozelor pot fi incriminati si de aceasta data, si anume: factori traumatici; anomalii locale: genu valgum, genu varum, laxitate ligamentara, picior plat etc.; factori metabolici, endocrini: obezitate, perioada de climax etc.

Anatomie patologica: sunt aceleasi leziuni caracteristice intre ferfiur si rotula si apoi intre femur si platoul tibial.

Simptome: a) durerea - gonalgia - apare la miscari, dimineata ('articulatii ruginite') si dispare la repaus; b) limitarea miscarilor; c) cracmentele articulare se aud de la distanta; d) examenul radiologie arata modificari similare artrozelor: ingustarea spatiului articular, osteofitoza etc.

Diagnosticul se bazeaza pe datele etiologice, semnele clinice si radiologice. Trebuie deosebita gonartroza de artrita genunchiului (gonartrita), unde este vorba de inflamatie.

Evolutie-prognostic. Evolutia gonartrozei este cronica. Nu are caracterul invalidant al coxozei.

4. ARTROZELE PICIORULUI

Este vorba de artrozele gleznei, care sunt destul de frecvente (artroza tibiotarsiana). Mai intalnim: artroze medio-tarsiene (articulatia Chopart - astragal - calcaneu si scafoid -cuboid) si artrozele tarso-metatarsiene (articulatia Lisfranc - formata din cele 5 metatar-siene cu cele 3 cuneiforme si cuboidul); de asemenea artroza metatarso-falangiana a haluxului, ce apare mai ales la femei si care da halus valgus, obligand deseori la rezolvarea ortopedica chirurgicala.

Interesant este ca arhitectura oaselor piciorului alcauieste in ansamblu o bolta cu con-verxitatea superioara. Piciorul este boltit in 2 sensuri: antero-posterior si transversal, avand doi stalpi de sustinere, unul indarat - calcaneul - si altul in fata - metatarso-falan-gian. Deci greutatea corpului nu se transmite pe toata talpa, ci pe punctele de sprijin; arcul intern al boltii fiind mult mai accentuat decat cel extern, el suporta singur jumatate din greutatea corpului.

Toate aceste oase mici, care alcatuiesc in ansamblu bolta piciorului, atat de supuse presiunilor, sunt ranforsate intre ele printr-o serie de ligamente, tendoane, muschi etc., constituind o organizare foarte complicata, care nu poate scapa unor procese solicitante zilnic, de uzura si de degenerescenta artrozica.

Se constata aceleasi modificari anatomopatologice, aceeasi simptomatologie clinica, aceleasi modificari radiologice proprii artrozelor, dominand osteofitoza calcaneana.

5. ARTROZELE MEMBRULUI TORACIC

Sunt mai rare. Explicatia corista in functionalitatea respectiva, adaptata la prehensi-une, suferind mai mult din acest punct de vedere formatiunile periarticulare, de unde si existenta periartritelor. in situatii mai deosebite de solicitare, de obicei profesionala, pot aparea si artrozele.

5.1. ARTROZA UMARULUI

Este foarte rara. Unele profesiuni o favorizeaza: pictori, zugravi etc.

ii sunt caracteristice durerea, cracmentele articulare si limitarea miscarilor, indeosebi abductia si retroproiectia. Evolutia poate merge spre blocaj articular, reversibil.

Examenul radiologie arata modificari cunoscute: osteofitoze, osteoporoze, osteoscle-roze cu depuneri calcare.

In situatia in care, din anumite cauze (unele afectiuni, alimentatie incorecta sau consum excesiv de alcool) avem carente enzimatice, digestia alimentelor este ingreunata. Ba, mai mult, daca nu sunt complet "maruntite" de enzimele de pe tractul digestiv, particule mari de alimente pot ajunge prin vilii intestinului direct in sange.

Acestea sunt imediat depistate de celulele sistemului imunitar, care incep sa le atace ca si cum ar fi agenti straini care invadeaza organismul. Din acest moment, alimentul respectiv este perceput ca un inamic de sistemul imunitar si, prin urmare, atunci cand este consumat, apar simptomele specifice alergiilor.
Fiecare enzima are nevoie de un anumit pH pentru a functiona la parametri optimi. Acesta poate varia de la 1,5 pentru pepsina, una dintre enzimele stomacale ce descompun proteinele, la 8 pentru lipaza (enzima produsa de pancreas pentru digestia grasimilor). Modificarile pH-ului ingreuneaza digestia. Acestea sunt cauzate de tulburari la nivelul organelor unde se produce digestia sau de procesarea simultana a mai multor grupe de alimente (cum se intampla in stomac).

Combina corect alimentele

Clasica asociere a fripturii cu cartofi este daunatoare, nu neaparat pentru ca ar elibera substante chimice nocive, ci pentru ca ingreuneaza digestia, suprasolicitand resursele enzimatice ale organismului. In timp ce digestia carbohidratilor din cartofi incepe din gura, prin intermediul enzimelor ce se gasesc in saliva, proteinele sunt digerate de-abia in stomac.

Enzimele sunt lucratorii din celulele noastre, partea vie a acestora, fara de care nu poate exista viata. In natura lor chimica sunt proteine functionale. Exista trei mari categorii de enzime. Primele sunt cele alimentare care provin din alimentele vii: fructele si legumele crude.

Stiai ca

unele enzime isi indeplinesc sarcinile si de cinci milioane de ori pe minut?

carbohidratii care nu sunt complet digerati la nivelul stomacului si ajung in aceasta forma in intestinul subtire sunt transformati de bacteriile de aici in acizi grasi si, implicit, in depozite de grasime?

prin fierbere, enzimele din oua sunt distruse si, de aceea, sunt greu de digerat? Din acest motiv, unii specialisti ne recomanda sa le consumam crude. Insa trebuie sa fim precauti, deoarece acestea ar putea contine Salmonella, unul dintre principalii factori care dau toxiinfectii alimentare.

enzimele implicate in digestia proteinelor sunt distruse la o temperatura de peste 40 de grade Celsius, in timp ce amilaza, enzima cu rol in digestia carbohidratilor, este distrusa complet la o temperatura de peste 70 de grade Celsius?