ECHINOCOCOZA HEPATICA (chistul hidatic hepatic)

ECHINOCOCOZA HEPATICA (chistul hidatic hepatic)

Definitie: echinococoza hepatica este o boala datorata localizarii si dezvoltarii in ficat a embrionului de Taenia echinococus.

Etiologie: parazitul este un cestod mic, lung de 3 - 6 mm. Gazdele definitive ale teniei sunt: cainele, pisica, lupul si vulpea. Gazdele elimina odata cu fecalele, si embrioforii, care, prin lipsa de igiena alimentara, pot ajunge in intestinul omului. Embrioforii traverseaza peretele intestinal si, pe calea venei porte, ajung in ficat; cei mai multi raman in ficat, restul il traverseaza si pot ajunge in alte organe: plamani, creier, rinichi, splina. Embrionii ramasi in ficat se transforma in vezicule, formand vezicula hidatica sau chistul hidatic.

Anatomie patologica: chistul hidatic are un perete si un continut. Peretele chistului este alcautit din doua membrane: membrana externa, cuticulara sau chitinoasa, si membrana interna, proliferativa (germinativa). in jurul membranei externe se gaseste o adven-tice, aparuta ca urmare a modificarii parenchimului hepatic.

Membrana germinativa da nastere catre interior veziculelor proligere, cu 10 - 30 de scolecsi. La randul lor, acestea pot dezvolta vezicule-fiice (chisturi) care au aceeasi structura ca si vezicula-mama. Chistul contine un lichid incolor, clar ca 'apa de stanca'. in lichid se gaseste nisipul hidatic, alcatuit din vezicule proligere, scolecsi, carlige.

Patogenie: chistul hidatic se dezvolta cel mai des in apropierea cailor biliare intrahe-patice; el poate comprima un canal biliar.

Obstructiile canaliculelor biliare pot crea cripte propice pentru dezvoltarea unor colonii bacteriene, creand procese de colangita si supuratii. Bacteriile pot infecta retrograd chistul, care va supura. Dar, de cele mai multe ori, supuratia chistului se realizeaza pe cale hematogena sau limfatica.

Simptomatologia apare tarziu, chistul dezvoltandu-se lent, in luni de zile, ajungand la dimensiunile unei cirese.

Debutul trece neobservat. Urmeaza o faza de latenta, lunga, de ani de zile, in timpul careia apar cel mult semnele unui sindrom dispeptic hepatocelular. in faza de latenta pot aparea si fenomene alergice; prurit, rar subicter, anemie usoara cu eozinofilie.

Perioada de stare (perioada tumorala) este aceea in care apar primele semne clinice si radiologice. in cativa ani (2 - 4), chistul atinge marimea unei portocale sau chiar devine voluminos si va determina modificari decelabile in volumul si forma ficatului. Semnele clinice, ca si cele radiologice vor depinde de localizarea si de marimea chistului.

- Localizarea superioara este cea mai frecventa si se situeaza de regula in lobul drept al ficatului. Cand volumul este mare, chistul va fi in contact cu diafragmul si vor fi prezente semnele de iritatie diafragmatica: tuse uscata, sughit, dispnee, dureri in umarul drept.

Ficatul va fi marit de volum, va provoca deformarea hemitoracelui drept si va impinge in sus hemidiafragmul drept.

- Localizarea antero-inferioara va realiza, cand chistul este mare, o bombare a regiunii hepatice, cu impingerea coastelor inainte. in aceasta localizare, bolnavul acuza dureri in epigastru sau in hipocondrul drept, ca o apasare sau cu aspctul unor colici biliare.

- Localizarea inferioara este cel mai greu de diagnosticat, manifestarile fiind determinate de compresiuni asupra organelor vecine si imbracand caracterele suferintelor acestor organe.

Examenul radiologie aduce date pretioase pentru precizarea diagnosticului. in unele cazuri, radiografia simpla permite sa se vada calcifierile peretelui chistic sau imagini hi-droaerice. Cand chistul este localizat superior se poate observa o umbra emisferica ce bombeaza pe suprafata ficatului, insotita de modificari in miscarile diafragmului.

Scintigrafia este de asemenea un examen de valoare: ea poate preciza localizarea chistului, marimea si forma lui.

Investigatiile biologice pentru diagnostic sunt: cutireactia, reactia de fixare a complementului si hemoleucograma.

Cutireactia Casoni este pozitiva in 90% din cazuri. Se face cu ajutorul reactivului Casoni, preparat din lichid de chisturi hidatice filtrat. Se injecteaza intradermic 0,1 - 0,3 ml din reactiv si se citeste reactia dupa 30 de minute, 1 ora si 24 de ore. Reactia pozitiva consta in aparitia la locul injectarii a unei papule albicioase, inconjurata de un eritem intens si insotita de eozinofilie. Reactia este negativa daca a murit parazitul sau daca chistul a abcedat. Reactia de fixare a complementului Weinberg-Parvu este mai putin sensibila decat cutireactia. Leucograma arata eozinofilie, in general moderata (in medie 8 - 9%).

in chistul hidatic (chiar si numai banuit) este contraindicata punctia hepatica exploratoare. Daca totusi accidental s-a punctionat un chist hidatic, acul nu se mai scoate si bolnavul este supus imediat interventiei chirurgicale.

Laparoscopia si laparotomia exploatoare pot preciza de multe ori prezenta chistului.

Evolutia este lenta. Uneori chistul evolueaza sau se elimina prin caile biliare si boala se vindeca. Alteori, chistul ramane stationar ani de zile. in alte cazuri, chistul hidatic are evolutie zgomotoasa prin complicatiile sale.

Complicatii: supuratia, ruptura si compresiunile pe organele vecine.

Diagnosticul pozitiv se precizeaza cu ajutorul examenului clinic, mai ales in localizarile greu accesibile. Prezenta unui caine in casa este un element care poate intari banuiala. Examenul radiologie, scintigrafia (la nevoie laparoscopia si paparotomia) pot aduce precizari. Probele biologice, mai ales cutireactia Casoni, sunt elemente de baza pentru diagnostic.

Diagnosticul diferential se face in raport cu localizarea chistului.

Prognosticul depinde de numarul de localizari si mai ales de complicatii. Chistul hidatic netratat constituie, de obicei, un pericol pentru viitor.

Profilaxia consta in respectarea masurilor de igiena: spalatul mainilor inainte de mese, suprimarea obiceiului de a tine caini si pisici in casa sau de a lasa aceste animale sa linga mainile.

Tratamentul este chirurgical. Pentru fenomenele alergice (urticarie) se vor administra: Romergan, Nilfan, Feniramin, Avii, Synopen.