Organoterapie

ORGANOTERAPIE

Organoterapia consta, in urma cu saizeci de ani, in corectarea deficitului unei glande (ca tiroida de exemplu la bolnavii hipotiroidieni) prin absorbtia unui extract chiar din aceasta glanda prelevat de la animal. Era vorba sa se dea bolnavilor hormonul (continut in glanda de animal) de care duceau lipsa. In zilele noastre se foloseste hormonul pur.

Aceasta forma de tratament s-a mentinut inspirandu-se din unele principii ale homeopatiei (vezi acest termen).

Organoterapia se defineste in momentul actual ca "o metoda terapeutica care trateaza un organ bolnav prin administrarea omologului sau sanatos prelevat de la animal, diluat si dinamizat" . Organul sanatos, diluat si dinamizat, ar actiona asupra omologului uman ca sa-i redreseze functionarea perturbata. Astfel, pentru a stimula un rinichi slabit, se va prescrie o dilutie homeopatica de rinichi. Constipatia provocata de inertia unui colon colic, va fi tratata cu Colon 4CH.

Susele de organoterapie sunt prelevate de veterinari de la animale sanatoase (porc, oaie, berbec, taur, cal etc). Exista 229 de suse de organoterapie.

Parerea noastra: Este vorba in acest caz de o ipoteza deliranta, care nu are absolut nici un fundament stiintific, si pare cel putin straniu faptul ca asemenea preparate pot primi avize de producere si comercializare in unele tari, fiind chiar rambursate partial de sistemele de asigurari de sanatate.

- senzitivi sau aferenti - conduc informatiile senzitive culese din periferie la maduva si creier;

- motori sau eferenti - conduc comenzile motorii date de creier sau maduva catre periferie, in special catre muschii scheletici.

Caile aferente extranevraxiale (care vin la nevrax) sunt in majoritatea cazurilor comune sistemului nervos somatic si celui vegetativ. Ele sunt formate din prelungirile dendritice si axonale ale neuronilor senzitivi si senzoriali cu sediul in ganglionii spinali si respectiv, cranieni. Exceptie fac doar fibrele senzitive plecate de la nivelul zonelor reflexogene viscerale.

Caile eferente sunt proprii fiecareia din cele doua componente ale sistemului nervos (somatic sau vegetativ).

Functionand dupa principiul conexiunii inverse si retroactiunii, caile aferente si eferente se influenteaza reciproc prin procese de autoreglare si control de tip feed-back negativ si pozitiv, cu participarea obligatorie a centrilor coordonatori pentru corectarea reactiilor neuro-endocrine si adaptarii permanente a acestora la necesitatile variabile ale organismului.

Centrii SN . Cei somatici sunt situati numai intranevraxial,  in timp ce, centrii vegetativi au sediul atat intranevraxial, cat si extranevraxial, la nivelul ganglionilor paravertebrali, prevertebrali si previscerali.

Cele doua sisteme sunt interconectate la diferite niveluri ale nevraxului, realizand impreuna cu sistemul endocrin reactiile neuro-endocrino-metabolice generale si locale de raspuns la diversele solicitari, urmate de restabilirea si mentinerea homeostaziei, caracteristica starii de sanatate.

<