Bronsita cronica obstructiva

BRONSITA CRONICA OBSTRUCTIVA

II DEFINITIE

Bronsita cronica este definita ca hipersecretia de mucus suficienta pentru a produce tuse si expectoratii in majoritatea zilelor, cel putin trei luni pe an, cel putin doi ani consecutiv si care nu este datorata altor cauze ca: tuberculoza, bronsiectazia, pneumoconioze, afectiuni pulmonare localizate, etc. Se poate folosi un criteriu aditional: perioade de exacerbare a tusei si expectoratiei care au impiedicat bolnavul sa lucreze cel putin trei saptamani in ultimii doi ani.

Aceasta definitie poate fi usor aplicata cazurilor tipice, dar exista si forme in care bronsita cronica se apropie de emfizem, bolnavul prezentand predominant dispnee insotita de putina tuse si expectoratie, de astm, in care predomina Wheezing-ul si obstructia bronsica reversibila sau de bronsiectazie, din cauza cantitatii mari de sputa. In aceste cazuri este preferabil sa se specifice in diagnostic ambele afectiuni: bronsita cronica-emfizem sau bronsita cronica-astm, evitandu-se termeni perimati cu continut ambiguu ca: "bronsita astmatiforma".

Primele descrieri ale bolii dateaza din secolul XVII, iar termenul "BRONSITA CRONICA" a fost folosit prima data de BADHAM in anul 1805. Timp de un secol si jumatate acest diagnostic a fost utilizat curent in medicina clinica, pentru ca in ultimile decenii problema continutului sau sa fie reluata in discutie.

Interesul pentru bronsita a fost stimulat de cresterea dramatica a mortalitatii din cauza acestei boli, in episodul de poluare din Londra in anul 1952. Ulterior Flecher atribuie diferenta uriasa dintre mortalitate prin bronsita cronica in Anglia si SUA, criteriilor diferite de diagnostic in Statele Unite numindu-se emfizem, afectiune cunoscuta in Anglia ca bronsita cronica. Aceasta observatie marcheaza inceputul studiilor cooperative internationale si a numeroaselor intalniri intre specialisti, care pe baza datelor clinice functionale si morfologice, incearca sa separe bronsita de emfizem.

DEFINIREA ANATOMO-CLINICA SI FUNCTIONALA

Bronsita cronica este o boala a bronhiilor mari si mici, care se caracterizeaza clinic printr-un sindrom bronsitic cronic, cu o vechime de cel putin 2-3 ani, ale carui semne clinice (tusea si sputa) sunt prezente cel putin trei luni pe an. Hipersecretia de mucus in bronhii reprezinta un element definitoriu al bolii. Productia crescuta si sustinuta de mucus se datoreaza alterarii structurilor bronsice care secreta mucusul: glandele submucoase si celulele calciforme. Aceste structuri se modifica caracteristic in bronsita cronica:

1. Stratul glandelor submucos din bronhiile mari, cartilaginoase, creste in grosime, datorita cresterii numarului si dimensiunilor celulelor secretoare de mucus. Astfel, grosimea stratului glandular, masurata de la baza epiteliului mucoasei bronhice la stratul cartilaginos, depaseste 25% din grosimea totala a peretelui bronsic, atingand valori de 30-35% si peste (indicele Reid).

2. Numarul celulelor calciforme creste de-a lungul mucoasei bronhiilor mari, iar in bronhiole se produce practic o metaplazie calciforma (normal, volumul total al celulelor calciforme este mult mai mic decat volumul glandelor submucoase).

Prezenta unei cantitati excesive de mucus in caile aeriene se asociaza in bronsita cronica cu inflamatia cailor aeriene si obstructia lor permanenta si progresiva.

a. Inflamarea cronica a cailor aeriene (celule inflamatorii in mucoasa si submucoasa, edem in peretele bronsic, hipertrofia stratului muscular, apoi fibroza peribronsica) este un fenomen cu efecte clinic vizibile in special la nivelul bronhiilor mari-care sunt principalele realizatoare ale sindromului bronsitic (bronsita cronica simpla). Inflamatia cronica favorizeaza infectiile bronsice repetate (bronsita cronica recurent purulenta) si la o parte din bolnavi, bronhospasmul episodic (bronsita cronica asmatiforma).

b. Obstructia permanenta si progresiva a cailor aeriene mici, prin mucusul filant produs de celulele calciforme si prin inflamarea cronica a peretelui acestor cai, produce un sindrom obstructiv cronic progresiv si putin reversibil, care este marca bronsitei cronice obstructive. Astfel, boala cailor aeriene mici contribuie la tabloul clinic al bronsitei cronice prin sindromul obstructiv cronic si progresiv pe care-l genereaza.

Bronsita cronica a cailor aeriene mici, evolueaza mult timp subclinic, perioada in care poate fi diagnosticata prin explorari functionale speciale: ea poarta denumirea caracteristica de "boala cronica a cailor aeriene mici", fundamentata anatomic si fiziopatologic de Hog in 1948. Sub aceasta denumire ea nu este separata ca entitate clinica in medicina interna, ci este inglobata in notiunea de bronsita cronica obstructiva. Nu trebuie confundata cu bronsiolita acuta, care este o boala acuta a cailor aeriene mici, de etiologie infectioasa sau chimica.

Afectarea cailor aeriene mici in cadrul bronsitelor cronice, se realizeaza progresiv, datorita persistentei factorilor cauzali; ea se manifesta de obicei dupa varsta de 40 ani sub forma unei dispnei progresive de efort si repaus, agravate in perioadele cu tuse si expectoratie.

FRECVENTA

Bronsita cronica afecteaza clinic 10-25% din populatia adulta (15-20% din barbati si 8-10% din femei). Este mai frecventa dupa 40 de ani, iar mortalitatea pe care o produce este maxima intre 40-60%.

III. ETIOLOGIE

Etiologia bronsitei cronice este multifactoriala. La producerea acestei boli pot contribui urmatorii factori: fumatul, inhalarea cronica a diferitilor iritanti bronsici (atmosferici, profesionali), infectiile bronsice, factorii genetici.

Ponderea fiecarui factor in etiologia bronsitei cronice este diferita.

1. Fumatul poate produce toate tipurile de leziuni intalnite in bronsita cronica. Fumatul se coreleaza bine cu bronsita cronica in timpul vietii fumatorului. Mortalitatea este crescuta la bolnavii cu bronsita cronica care fumeaza mai mult de 20 tigari pe zi.

Efectele fumului de tutun asupra structurilor pulmonare sunt multiple:

a. Stimuleaza secretia bronhica de mucus, mai ales prin hipertrofia si hiperplazia glandelor mucoase. O mare proportie de fumatori au manifestarile unei bronsite cronice simple.

b.Inhiba miscarea cililor bronsici in activitatea macrofagelor alveolare, determinand o scadere a rezistentei bronhice la infectii.

c. Favorizeaza acumularea macrofagelor si neutrofilelor in jurul cailor aeriene distale.

d. Fumul de tigari stimuleaza receptorii de iritatie din submucoasa bronhiilor.

Cumularea tuturor acestor actiuni in timp determina un sindrom obstructiv cronic progresiv de cai aeriene. Acesta poate fi cuantificat prin aprecierea gradului de dispnee si prin ritmul scaderii anormale a VEMS-ului.

2. Rolul poluarii atmosferice a fost demonstrat experimental, expunerea la NO₂ si SO₂ producand bronsiolita la animale. La om, exacerbarile sindromului bronsitic si sindromului obstructiv de cai aeriene intrapulmonare apar in momentele de poluare atmosferica cu praf, ozon si SO₂ .

Unele ocupatii sunt factori de risc pentru bronsita cronica astfel, muncitorii expusi la praf organic si anorganic, din industria materialelor plastice si a bumbacului, maturatorii, viticultorii, fermierii, muncitorii din industria materialelor de constructii fac mai frecvent bronsita cronica.

Inhalarea iritantilor bronsici produce bronsita cronica prin stimularea secretiei de mucus, diminuarea endoteliului muco-ciliar si scaderea rezistentei la infectii.

3. Infectiile acute bronsice sunt frecvente la bolnavii cu bronsita cronica si sunt asociate cu o mortalitate mai mare decat la populatia normala. Etiologia acestor infectii acute bronhice este de mai multe ori mixta (initial virala si apoi bacteriana la acelasi bolnav). Cele mai frecvente microorganisme care produc infectii acute bronsice la bolnavii cu bronsita cronica sunt: Haomophylus Influenzae, pneumococul, rinovirusuri si mycoplasma.

Infectiile repetate produc inflamatia bronsica, agraveaza obstructia si distructia tisulara bronsica si alveolara.

Exacerbarea sindromului bronsitic si a sindromului obstructiv la bolnavii cu bronsita cronica nu este neaparat legata de o infectie acuta respiratorie. Aceste exacerbari pot apare in legatura cu poluarea atmosferica, expunerea profesionala la unii factori iritanti sau fara o cauza aparenta. Totusi, infectiile acute bronsice pot participa la patogenia si progresia bronsitei cronice sau BPOC cel putin la doua categorii populationale:

a. fumatorii fac sindromul obstructiv bronsic mai sever decat nefumatorii, chiar cu ocazia unor infectii acute de cai aeriene putin zgomotoase clinic.

b. copiii care fac infectii acute respiratorii superioare si inferioare (pneumonii virale, bronsiolite acute) in primii ani de viata au risc crescut de a face o BPCO simptomatica dupa 40 ani.

3. Factorii genetici au rol esential in doua afectiuni pulmonare cronice obstructive: emfizemul panaciar sever si componente de bronsita cronica obstructiva a fibrozei chistice.

IV. TABLOU CLINIC

Formele clinice de bronsita cronica se sistematizeaza dupa prezenta si asocierea la sindromul bronsitic cronic a sindromului de obstructie de cai aeriene. Se pot astfel deosebi mai multe tipuri clinice de boala:

1. Bronsita cronica simpla.

Bolnavii au varsta medie de 40 ani. La inceput tusea este mai frecventa dimineata, apoi este prezenta si in cursul zilei si seara. Expectoratia este mucoasa, dispneea absenta si testele ventilatorii uzuale normale.

La examenul fizic se pot auzi raluri bronsice nonsuflante, sibilante sau subocrepiante.

2. Bronsita cronica recurent purulenta.

Sindromul bronsic acut este mai prelungit, iar expectoratia este mucopurulenta si purulenta in legatura, de cele mai multe ori, cu infectii acute suprapuse. Asocierea clinica a sindromului obstructiv bronsic este rara si posibila in perioadele de acutizare bronsica.

3. Bronsita cronica obstructiva.

Se caracterizeaza anatomic prin leziuni ale bronhiilor mari si mici, iar clinic prin sindromul bronsic cronic asociat cu un sindrom obstructiv de cai aeriene, cronic si progresiv. Boala se manifesta prin: dispnee progresiva, expir prelungit cu durata eliminarii fortate a capacitatii vitale (< 5 secunde), raluri sibilante numeroase, difuze si Wheezing bilateral (obstructie la nivelul bronhiilor mari), raluri sibilante fine in expir si raluri crepitante uscate in prima parte a inspirului sau in expir (obstructie la bronhiile mici), semne de hiperinflatie (respiratie diminuata, hipersonoritate, murmur vezicular indepartat) in sindromul obstructiv sever.

Dispneea apare de obicei dupa varsta de 40 ani si atinge gradul III si IV dupa 60 de ani.

Scaderea VEMS-ului se produce cronic si progresiv (40-75 ml/an).

4. Bronsita cronica astmatiforma este o forma particulara a bronsitei cronice caracterizata prin variatii mari ale VEMS-ului pe fondul unei scaderi constante si progresive a acestuia cu un ritm de 40-75 ml/an. Ea apare la persoanele cu hiperactivitate bronsica la stimuli iritanti de natura diferita, dar mai ales la infectii acute respiratorii. Tabloul clinic consta in semne de bronsita cronica recurent purulenta, cu sindrom obstructiv astmatiform in perioadele de recurenta ale bronsitei si cu dispnee de efect intre aceste perioade, expresia obstructiei cronice progresive a cailor aeriene mici.

5. Bronsita obstructiva se complica cu emfizemul centrolobular, dispozitia acestuia fiind predominanta in lobii superiori. Asocierea se produce insidios si realizeaza tabloul de BPOC.

V. EXPLORARI DE LABORATOR

A. Examenul radiologic este normal in 60-80% din cazurile de bronsita cronica. Modificarea radiologica cea mai frecventa la 20-40% din bronsita cronica consta in:

1. hiperinflatie;

2. imagini tubulare;

3. accelerarea desenului pulmonar;

4. modificari bronhografice.

1. Hiperinflatia in bronsita cronica este datorata procesului de obstructie a cailor aeriene mici cu interventia circulatiei aeriene colaterale. Astfel, imaginea radiologica a toracelui prezinta o transparenta crescuta, difuza, cu modificari de distensie.

Modificarile de hiperinflatie cresc pe masura ce emfizemul devine mai important.

2. Imaginile tubulare apar pe imaginile radiologice in urma proceselor inflamatorii ale peretilor bronsici si ale tesutului conjunctiv din tecile peribromhovasculare. Aceste modificari iau aspectul unor sine de tramvai, hilifunge, cu contur usor sters, mai ales in fazele acute ale bolii. Ele apar numai in formele grave ale bronsitei cronice, cand boala s-a stabilit de mai multi ani si cand modificarile bronhiilor si ale tesuturilor au avut timp sa se dezvolte intr-atat incat sa devina vizibile radiologic.

Imaginile tubulare sunt vizibile in bronsita cronica numai in vecinatatea hilurilor.

3. Accentuarea desenului pulmonar este un alt semn radiologic ce poate fi gasit in fazele mai avansate ale bronsitei cronice. El consta in cresterea diametrului arterelor pulmonare. Dupa un oarecare timp, dimensiunile hilului cresc; acesta ia aspect de hil amputat.

4. Modificarile bronhografice

Bronhografia pune in evidenta modificari care pot fi considerate patognomonice pentru diagnostic.

Pe bronhografie se pune in evidenta la nivelul bronhiilor mari, gatul glandelor bronsice care sunt crescute in volum si largite la nivelul mucoasei. In cazuri avansate se constata si prezenta unor bronhii ectatizate clinic. Bronhiolele se termina brusc, cu terminatii oarbe, unele la nivelul bronhiilor mici, altele la nivelul bronhiolelor. Unele prezinta obstructii partiale sau ingustari in culoar prin picaturi de mucus mai ales la nivelul bronhiilor mici.

Examenul radiologic este util pentru excluderea unor alte afectiuni pulmonare asociate bronsitei cronice sau care au ca manifestare principala sindromul bronsic (tuberculoza pulmonara activa sau sechelara, cancer bronsic, bronsiectozii, fibroze pulmonare).

B. In bronsita cronica examenul citologic si bacteriologic al sputei nu este un examen de rutina. El este indicat in urmatoarele situatii clinice:

- cand epistolul bronsic se produce la un individ internat in spital sau la un tarat sau imunosupresat;

- pentru diferentierea patologiei purulentei sputei;

- pentru diagnosticul etiologic al infectiilor bronsice: BK, pseudomonas, b. coli, atunci cand sindromul bronsic nu cedeaza dupa antibioticele uzuale (Ampicilina, Biseptol);

- in cursul complicatiilor parenchinului pulmonar ce pot apare in cursul bronsitei cronice (pneumonie, abces pulmonar, asocierea cu bronsiectazii);

- la bolnavii cu multe acutizari bronsice sau care au necesitat masuri de terapie intensiva respiratorie.

C. Explorarile functionale respiratorii sunt extrem de utile pentru diagnosticul si aprecierea severitatii bolii.

Volumele pulmonare pot fi modificate in bronsita cronica obstructiva: CV este normala sau scazuta, CPT este normala, VE este crescuta moderat, iar CRF este normala sau crescuta moderat.

Debitele maximale respiratorii sunt scazute, in special in bronsita obstructiva, VEMS- ul este scazut, prelungirea expirului se coreleaza de obicei cu o scadere a VEMS-ului la cel putin 60% din valoarea ideala. Gradul de scadere a VEMS-ului arata extinderea si gravitatea afectiunii de tip obstructiv a cailor aeriene mari si mici.

Oscilatiile VEMS-ului intr-o perioada scurta de timp (o luna) cu valori in minus sau in plus cu 29% fata de valorile anterioare sunt caracteristice bronsitei cronice astmatiforme.

De asemenea, scaderea relativ rapida a VEMS-ului cu 20% sau mai mult, fata de ritmul mediu anual de scadere la un bronsic cronic, sugereaza bronsita cronica astmatiforma sau agravarea pronosticului bolnavului.

Indicele TIFFNEAU (VEMS/CV X 100) este scazut sub 75%.

Asocierea emfizemului centrolobular la bronsita cronica obstructiva determina o scadere anuala a VEMS-ului mai mare (75 ml.), crestere CPT, a VR si modificari functionale caracterstice emfizemului.

VI. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Diagnosticul diferential al bronsitei cronice se face in mod principal, cu doua categorii de boli: afectiuni care produc, cronic sau prelungit, tuse si expectoratie si boli asociate cu dispnee.

A. Boli care produc tuse si expectoratie

1. Bronsiectazia (heptozii recurente, pneumonii si pleurile repetate cu topografie asemanatoare, aspectul radiologic de plaman in fagure si explorare tomografica).

2. Boli ale parenchimului pulmonar care se manifesta cu un sindrom fals bronsitic (tuberculoza pulmonara, staza pulmonara din insuficienta ventriculara stanga, neoplasmul bronsitic).

3. Fibroza chistica. Tablou clinic complex si sever la varste de 20-30 de ani, cresterea concentratiei de CI in sudoare (>60-80 mEq%).

4. Sinuzita cronica (obstructie nazala, secretie nazala purulenta, modificari radiologice).

5. Refluxul gastroesofagian cu aspirarea de suc gastric in caile respiratorii (examen radiologic cu bariu, semne de esofagita clinic si endoscopic).

6. Unele boli ereditare (sindromul cu cili vibratili diskinetici si unele imunodeficiente) constau in asocierea la un sindrom cu bronsita cronica a unor sindroame semnificative (sinuzita cronica, infectii repetate, bronsiectazii severe, alte malformatii, etc.)

B. Diagnosticul bronsitei cronice obstructive se face cu boli dispneizate.

1. Astmul bronsic

2. Insuficienta cardiaca stanga cu bronsita cronica suprapusa pe staza pulmonara.

3. Emfizemul pulmonar panacinar sever.

VII. PRONOSTICUL BRONSITEI CRONICE

Pronosticul este variabil, in raport cu forma clinica, etapa evolutiva si existenta complicatiilor.

Semnele clinice de prognostic sever sunt: respiratorii, cardiovasculare si neuropsihice.

Dintre semnele respiratorii de obstructie severa, mai importante sunt:

- tahipneea cu expir prelungit, cu buzele, protruzionate;

- contractia excesiva a muschilor respiratori accesori (sternocleidomastoidieni, scaleni, trapezi);

- diafragme coborate, imobile;

- diminuarea pana la disparitie a zgomotelor respiratorii, weezing in inspiratie si expiratie, de intensitate scazuta;

- dianoza in repaus;

Semnele cardiovasculare sunt:

- tahicardie, alte ritmii cardiace;

- hipertensiune arteriala, la un bolnav nehipertensiv;

- pulsul peradoxal;

- modificari EKG de hipertrofie ventriculara dreapta.

Semnele neuropsihice, expresia unei suferinte cerebrale prin insuficienta respiratorie, pot de asemenea fi elementele unui prognostic sever: somnolenta, apatie, confuzie.

Modificarile ventilatorii care indica un prognostic prost sunt: VEMS-ul <11 si o durata de eliminare a capacitatii vitale fortate mai mare de 5 secunde. De obicei, dispneea de efort se coreleaza cu un VEMS scazut sub 50% din valoarea normala, iar dispneea de decubit cu un VEMS mai mic cu 25% din normal.

Cordul pulmonar se coreleaza cu un VEMS mai mic cu 25% din normal in forma de BPCO cu predominanta emfizemului, dar poate apare si la valori ale VEMS-ului cuprinse intre 25-50% din normal in forma cu predominanta bronsitei.

O valoare a indicelui TIFFNEAN sub 60% este semn de pronostic sever. De asemenea, complicatiile (insuficienta respiratorie, hipertensiunea pulmonara si cordul pulmonar) sunt semne de prognostic prost.

Referat: Curele de slabire incep cu un mic dejun copios Referat: Caracterizarea calitativa a alimentului

VIII. TRATAMENTUL BRONSITEI CRONICE

Profilaxia acestei boli se adreseaza factorilor etiologici: fumatul, poluarea atmosferica, unele ocupatii, unii factori transmisibili ereditar ( deficitul de proteazoinhibitori , hiperreactivitate bronsica ), infectiile bronhopulmonare, etc. Dintre acestia fumatul este factorul cel mai frecvent pentru aceasta boala.

Toate persoanele expuse la unul sau mai multi factori etiologici au risc crescut si trebuie evaluate prin spirometrie. Demonstrarea unei rate anuale de scadere a VEMS-ului   > 30 ml indica indivizi cu risc crescut pentru a face bronsita cronica. La aceste persoane urmatoarele masuri profilactice sunt utile: intreruperea fumatului, diminuarea expunerii la alti iritanti bronsici profesionali si de mediu, tratamentul corect al infectiilor acute bronhice, al focarelor de infectie situate la nivelul cailor aeriene extratoracice, al refluxului gastroesofagian.

La bolnavii cu bronsita cronica tratamentul vizeaza urmatoarele obiective: reducerea iritatiei bronhice si a cantitatii de mucus bronsic, tratamentul infectiilor acute bronsice, cresterea eliminarii secretiilor bronsice, tratamentul bronhodilatator. La mijloacele terapeutice care vizeaza aceste obiective se adauga si alte masuri de tratament care se adreseaza unor situatii clinice particulare: corticoterapia, oxigenoterapia, terapia fizicala si terapia complicatiilor.

A. Reducerea iritatiei bronsice si a cantitatii de mucus

1. Intreruperea fumatului este utila la orice varsta: prin aceasta masura productia de mucus si rata de scadere a VEMS-ului se micsoreaza.

2. Eliminarea din factorii de mediu a factorilor poluanti: in special a diversilor aerosoli ( insecticide, deodoranti ) poate diminua de asemenea iritatia bronsica si poate intarzia progresia bolii.

3. Profilaxia infectiilor bacteriene si virale este o masura utila, in special in bronsita obstructiva sau astmatiforma la persoanele cu complicatii pulmonare sau cardiace repetate.

4. Tratamentul refluxului gastroesofagian.

B. Tratamentul infectiilor acute bronsice virale si bacteriene

Indiferent de tipul bronsitei ( recurent purulenta, obstructiva, etc. ) si de asocierea lor cu emfizemul pulmonar, brositele acute la acesti bolnavi sunt cauzate de obicei de Haemophilos influenzae, Branhamella catarrhais, pneumococ, Micoplasma pneumoniae si rinovirusuri si trebuie tratate promt si cat mai eficient.

Tratamentul bronsitelor acute virale se face prin masuri generale si prin masuri specifice. Deoarece o bronsita acuta virala se complica frecvent cu una bacteriana este indicata administrarea unui antibiotic de la primele semne de infectie acuta ale cailor respiratorii superioare.

Tratamentul bronsitei acute bacteriene la acesti bolnavi se face cu antibiotice active pe germenii gasiti mai frecvent in suprainfectiile bacteriene: Ampicilina, Amoxacilina, Eritromicina, Tetraciclina sau Doxiciclina, Biseptol. Tratamentul trebuie inceput odata cu primele semne de infectie acuta respiratorie ale cailor aeriene superioare sau de bronsita, deoarece numai un tratament precoce scurteaza durata puseului bronsic acut. Administrarea antibioticului dureaza 7- 10 zile. Ca antibiotice de rezerva se folosesc aminoglicozidele ( Gentamicina ), cefalosporinele sau Cloramfenicolul.

C. Cresterea eliminarii secretiilor bronhice

Acest obiectiv trebuie urmarit in toate tipurile de boala si poate fi singurul tratament in bronsita simpla.

Se obtine cu:

- hidratare corecta, de obicei per os;

- aerosoli cu apa distilata si ser fiziologic;

- mucoliticele amelioreaza sputa;

- expectorantele orale;

- igiena si fizioterapia bronsica.

D. Tratamentul bronhodilatator utilizeaza 3 categorii de medicamente: Simpaticomimetice, derivati de teofilina si anticoagulante. Tratamentul se adreseaza sindromului obstructiv cronic din bronsita cronica obstructiva si bronsita astmatiforma. El trebuie individualizat atat in ceea ce priveste medicamentul sau asocierile medicamentoase folosite, cat si in ceea ce priveste doza sau calea de administrare.

Medicatia simpaticomimetica:

- Albuterolul (Salbutamol, Ventolin, Sultanol) se administreaza in inhalatii (0 mg./puf la 4-6 ore) sau in tablete (2 mg. x 3-4 ori/zi);

- Fenaterolul (Berotec) se aplica inhalator (0 mg./puf x 4-6 ori/zi).

Alupentrul, Astmopent, Bricanil pot fi folosite pe cale inhalatorie, 4-6 administrari pe zi.

Se prefera administrarea inhalatorie, cu o tehnica adecvata. Efectele secundare ale simpaticomimeticelor raman importante le acesti bolnavi (hiperpotasemie, aritmii cardiace ), astfel incat in numeroase cazuri este necesara o terapie alternativa.

Medicatia anticolinergica, prin efectul sau bronhodilatator si de reducere a secretiei mucoase, tinde sa treaca in prezent ca medicatie de prima treapta in tratamentul sindromului obstructiv din bronsita cronica. Se prefera ATROVENT cu efecte secundare minime si bine suportate la bolnavii cu cord pulmonar sau cardiopatie ischemica. Doza este de 0 mg/puf, 2 pufuri x 4 ori / zi.

Derivatii de teofilina . Se administreaza de obicei asociati cu simpaticomimetice sau cu anticolinergice sub doua forme: intravenos si per os.

Preparatul intravenos (Miofilin 0,240 g pe fiola) se prescrie la bolnavii cu sindrom obstructiv sever. Doza de incarcare este de 5- 6 mg / Kilocorp, daca bolnavul nu a mai primit anterior teofilina sau de 2,5 mg / Kg, daca bolnavul a mai primit anterior teofilina si se administreaza intravenos lent in 30 minute.

Per os se pot administra preparate cu resorbtie rapida (miofilin, eufilin) sau lenta (teofilina retard) in doze zilnice initial de 300-400 mg pe zi, crescandu-se apoi cu 100 mg pe zi la 3 zile pana la o doza maxima de 10 mg / kilocorp / 24 ore. Preparatele retard asigura bolnavului o protectie mai buna pe perioada somnului de noapte.

Ameliorarea dupa bronhodilatatoare se apreciaza clinic (reducerea dispneei, ameliorarea expirului si diminuarea numarului ralurilor sibilante) si prin masurarea VEMS-ului si a capacitatii vitale care cresc.

Corticoterapia - se adreseaza numai unei parti din bolnavi. Este vorba de bolnavii cu bronsita cronica obstructiva, bronsita cronica astmatiforma, care au sindrom obstructiv sever si insuficienta respiratorie cu sau fara cord pulmonar.

Corticoterapia are urmatoarele indicatii in bronsita cronica:

- raspuns partial sau nesatisfacator la tratamentul bronhidilatator;

- VEMS sub 11 / sec. si indicele TIFFNEAU sub 60% din valoarea prezisa;

- insuficienta respiratorie severa.

In primele doua eventualitati se administreaza Prednison 40 mg / 24 ore, timp de 2-4 saptamani. Ameliorarea VEMS-ului cu 15 %, presupune un test terapeutic favorabil si impune continuarea Prednisonului cu scaderea lenta a dozelor zilnice -1cp la 7-15 zile) pana la doza minima eficace. Daca doza de intretinere este mai mare de 10- 15 mg /zi se impune inlocuirea Prednisonului, cel putin a cantitatii zilnice care depaseste 10 mg, cu corticoterapie topica in aerosoli: BECOTIDE sau AUXILOSON. Unii pneumologi recomanda un tratament de lunga durata cu corticoizi in doze zilnice mici pentru a intarzia declinul VEMS-ului.

Corticoterapia se poate asocia la tratamentul bronhodilatator.

Alte mijloace de tratament:

- oxigenoterapia prelungita;

- este necesar tratamentul specific al complicatiilor bronsice;

- terapia fizicala, gimnastica medicala, reabilitarea psihosociala si terapia ocupationala sunt aspecte care amelioreaza toleranta la efort si psihica a bolii si calitatea vietii a acestor bolnavi;

- alimentatia trebuie sa fie echilibrata, sa ofere o ratie calorica adecvata greutatii si fara exces de carbohidrati ( productie crescuta de CO₂).

Reabilitarea bolnavului

Reabilitarea bolnavilor de bronsita cronica include programe multidisciplinare de fizioterapie, exercitii fizice, suport nutritional, programe educationale.

Fizioterapia urmareste ca prin manevre de tuse si expiratie fortata sa favorizeze eliminarea secretiilor bronsice aderente, vascoase, contribuind la reducerea dispneii.

Exercitiile fizice constituie cea mai buna metoda de reabilitare, chiar la pacientii cu limitare severa a fluxului in conductele aerifere, daca programul este adaptat la conditiile clinico-functionale ale bolii. Este preferata plimbarea, dar se poate folosi si bicicleta sau covorul rulat. S-a constatat o ameliorare semnificativa a calitatii vietii dupa aplicarea acestui program.

Nutritia. Subnutritia este asociata cu disfunctia muschilor respiratori si coreleaza cu cresterea mortalitatii. Incidenta malnutritiei variaza cu gradul de alterare a functiei respiratorii si cu frecventa hipoxenemiei arteriale.

Psihoterapia. Majoritatea pacientilor prezinta anxietate, stari depresive, oboseala. Se observa o scadere a capacitatii de concentrare, a atentiei, a performantei intelectuale. Psihoterapia individuala sau in grup a bolnavilor este benefica ca si sustinerea lor din partea familiei si a anturajului pentru acceptarea noilor conditii de viata impuse de boala si a medicatiei de lunga durata.

IX. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BRONSITA CRONICA

Bolnavii sectiei de pneumologie pretind o ingrijire mai unitara decat a sectiei de cardiologie, cu toate ca si aici se regasesc alaturi cazurile hiperacute de iminenta permanenta a pericolului de moarte, cu cazurile cronice care necesita o ingrijire intermitenta de lunga durata.

Imbolnavirile aparatului respirator au totdeauna repercursiuni negative asupra suprafetei respiratorii. Chiar si afectiunile catarale ale cailor respiratorii superioare produc o oarecare senzatie de dispnee daca sunt insotite de tuse si expectoratie. Bolile pulmonare se repercuteaza si asupra aparatului cardiovascular, a carei sarcina o ingreuneaza.

Bolile aparatului respirator genereaza multiple tulburari psihice, dintre care unele se aseamana cu acelea din bolile cardiovasculare, fiind cauzate de deficitul de oxigenare a creierului si de sentimentul fricii violente de moarte iminenta. Aceste stari si dupa imbunatatirea bolii pulmonare pot fi urmate de depresie, adinamie si astenie pronuntata sau idei obsesive, insotite de o nota anxioasa, care se accentueaza spre seara si noaptea.

Asigurarea conditiilor de mediu:

Saloanele bolnavilor pulmonari sa fie orientate cu ferestre spre nord pentru a primi o luminozitate intensa si permanenta, fara actiunea directa a razelor solare. Este bine daca in fata saloanelor exista terase mari, unde bolnavii in cursul zilei pot fi dusi afara impreuna cu paturile lor (care se deplaseaza pe rotile), pentru aeroterapie. Saloanele sa fie incalzite moderat - eventual cu 1-2 grade mai scazut de temperatura optima a saloanelor, adica 18- 19 grade. Fac exceptie bolnavii cu afectiuni bronsice inflamatorii, care necesita o atmosfera calda, cu umiditate ridicata. Saloanele trebuie sa aiba o ventilatie buna. Se va avea grija ca saloanele in care se ingrijesc bolnavi cu expectoratii si exhalatii fetide, sistemul de ventilatie sa fie perfect si permanent.

La amplasarea bolnavilor se va avea grija ca cei cu imbolnaviri cu caracter infectios sa fie internati in saloane separate, sau daca acest lucru nu este posibil, sa nu fie pusi langa tineri, diabetici.

La curatenia zilnica si generala a saloanelor trebuie evitata ridicarea prafului, care in urma uscarii sputei infectate, contine un numar insemnat de germeni patogeni. Din acest motiv, curatenia se face exclusiv cu aspiratoare si carpe umede.

Ingrjiri generale:

La majoritatea afectiunilor pulmonare pozitia cea mai convenabila pentru bolnav este cea sezanda. Bolnavul va fi indemnat sa-si schimbe pozitia cat mai des, pentru a evita complicatiile hipostatice.

Toaleta bolnavului se va face in functie de starea lui, ferindu-l in mod deosebit de curentii de aer rece, care ar putea redestepta infectii virotice latente. Trebuie avut in vedere ca multi bolnavi pulmonari transpira abundent, ceea ce face ca pielea sa fie foarte fragila, care se lezeaza foarte usor si fac mai repede escare de decubit. Lenjeria bolnavilor transpirati trebuie imediat schimbata, ori de cate ori este nevoie. Este bine ca pielea transpirata sa fie spalata cu alcool mentolat, care invioreaza circulatia periferica.

Alimentatia bolnavilor pulmonari sa fie adaptata perioadei de evolutie a bolii. In perioadele febrile, dieta bolnavului sa fie alcatuita din alimente lichide si pastoase, bogate in vitamine, in special vitamina C. Mai tarziu, cand fenomenele acute se linistesc, va primi o dieta mixta, hipercalorica, dar alcatuita din alimente usor digerabile.

Supravegherea. Daca nu exista contraindicatii speciale, bolnavul trebuie indemnat de mai multe ori pe zi sa tuseasca, in vederea eliminarii continutului patologic al arborelui bronsic, ceea ce permeabilizeaza caile respiratorii si il usureaza.

Alaturi de expectoratie, asistenta trebuie sa urmareasca respiratia, culoarea tegumentelor si a mucoaselor, starea psihica a bolnavului.

Pregatirea examinarii paraclinice.

Asistenta, pe baza planului complex de ingrijire, alcatuit sub indrumarea medicului, va pregati bolnavul pentru examinarile paraclinice: radioscopia si radiografia toracelui, tomografie, bronhografie, etc., avand grija de incompatibilitatile privind procedeele de pregatire a bolnavilor. Va avea grija de modul de transport al bolnavilor, la serviciile de explorari si tratamente.

Ingrijirea bolnavilor pulmonari pretinde si preocuparea fata de psihicul lor, mai ales daca spitalizarea este de lunga durata.

Educatia sanitara trebuie sa aiba ca prim obiectiv mijloace de protectie fata de infectii incrucisate.

Protectia muncii pe sectiile de pneumologie prevede purtarea mastilor de tifon in cursul unor procedee de ingrijire ca: facerea patului, predarea lenjeriei murdare, recoltarea de sputa si secretie nazofaringiana. Masca trebuie sa acopere atat gura, cat si orificiile nazale. Hainele de protectie se vor schimba cat mai des.

Asistenta din astfel de servicii este bine sa-si petreaca timpul liber in aer curat; ea se va prezenta constiincios si regulat la controalele sanitare periodice.

PREZENTARE DE CAZ I

Bolnavul P. I. in varsta de 56 ani, este casatorit, are o fiica-pensionar.

In urma cu cativa ani i se descopera o bronsita, care in momentul actual este cronicizata.

Din aceasta cauza se interneaza in Sanatoriul TBC Geoagiu, acuzand: tuse cu expectoratie seroasa, mucupurulenta, dispnee de efort, dureri precordiale, insomnii, subfebrilitati. In urma efectuarii ex. clinice si paraclinice i se pune diagnosticul de: Bronsita cronica obstructiva. Este o persoana activa, ii place sa se plimbe, sa citeasca, sa asculte la radio, sa vizioneze emisiunile la televizor, este un om credincios.

CULEGERE DE DATE

I. 1. Date stabile: P. I., varsta 56 ani, sex masculin, rasa alba, limba romana.

2. Retea de sustinere: casatorit, are o fiica, religie ortodoxa.

3. Gusturi: ii place sa se plimbe, sa citeasca, sa vizioneze emisiunile de la televizor, sa asculte radioul.

II. Date relativ stabile: religie ortodoxa, pensionar, familia fiind reteaua de sustinere.

III. Date variabile:

1. Starea fizica: I=160 cm.; G=74 kg.; T=37,6sC; Ta=130/80 mmHg.; Av=76/min.

- tuse cu expectoratie seromucopurulenta, dispnee de efort, dureri precordiale, insomnii.

2. Starea psihosociala-disconfort din cauza absentei din mijlocul familiei, este anxios.

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

I. Dimensiuni biofiziologice

- Manifestari de independenta: TA normala, AV normal.

-Manifestari de dependenta: tuse cu expectoratie mucopurulenta, dispnee de efort, insomnii.

II. Dimensiunea psihosociala

- Manifestari de independenta: relatii bune cu familia, pensionar.

- Manifestari de dependenta: lipsa somnului, teama de starea actuala.

III. Dimensiuni cultural-spirituale

- Manifestari de independenta: citeste, se uita la TV., practica religia.

- Manifestari de dependenta: nu poate momentan sa faca plimbari zilnice, sa-si practice religia.

PLAN DE INGRIJIRE

1. NEVOIA DE A RESPIRA

Diagnostic de nursing

Problema: Dificultate in a respira

Cauza: Obstructia cailor respiratorii

Simptome: tuse cu expectoratie seromucopurulenta, dispnee de efort, dureri precordiale.

Obiective: pacientul sa prezinte o respiratie normala.

Interventii autonome:

- asigura pozitia sezand sau semisezand a pacientului

- invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie

- informeaza pacientul sa renunte la obiceiurile daunatoare (fumatul)

- informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care are voie sa-l depuna.

Interventii delegate: administreaza tratamentul prescris de medic cu:

- bronhodilatatoare-Miofilin (2 x 1 tb/zi sau 3 x 1 tb/zi).

- Asmofug sirop (3- 4 lingurite /zi).

Evaluare: pacientul prezinta o respiratie normala, este echilibrat psihic, participa la propria ingrijire.

2.NEVOIEA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing

Problema: Dificultatea in a se odihni

Cauza: Insomnie

Simptome: Insomnii, tuse

Obiective: pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ.

Interventii autonome:

- Invata pacientul sa practice tehnici de relaxare, exercitii respiratorii 10 minute inainte de culcare.

- Observa si noteaza calitatea si orarul somnului, intocmeste un program de odihna corespunzator organismului.

Interventii delegate: administreaza tratamentul medicamentos prescris cu hipnotice (ciclobarbital) si sedative (Diazepam).

Evaluare: bolnavul prezinta un somn relativ linistit si regulat.

3. NEVOIA DE A INVATA

Diagnostic de nursing

Problema: Ignoranta

Cauza: Cunostinte insuficiente.

Obiective: Pacientul sa acumuleze noi cunostinte.

Interventii autonome:

- Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea.

- Organizeaza activitati educative, folosind metode de invatamant.

- Exploreaza nivelul de cunostinte al bolnavului privind boala, modul de manifestare, masuri preventive si curative, modul de participare la interventii si la procesul de recuperare.

Interventii delegate:

- Va utiliza limbajul pacientului, putand recurge la analogii simple.

- Durata sa nu depaseasca 20-30 de minute.

Evaluare: pacientul acumuleaza noi cunostinte referitoare la boala, importanta respectarii tratamentului, prevenirea complicatiilor.

4. NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Diagnostic de nursing

Problema: Hipertermic

Cauza: Cresterea temperaturii peste limitele normalului.

Obiective: pacientul sa-si mentina temperatura corpului in limitele fiziologice si sa fie hidratat.

Interventii autonome:

- Invata bolnavul sa consume lichide si alimente reci

- Aeriseste incaperea

- Asigura imbracaminte lejera.

Interventii delegate: administreaza medicatia prescrisa de medic:

- Antibiotice (Ampicilina 2 cps la 6 ore)

- Antitermice (Aspirina 3 x 1 tb/zi)

Evaluare: dupa cateva zile, temperatura scade, ajungand la valorile normale.

INJECTIA INTRAVENOASA

a. Pregatirea injectiei. Materiale necesare

- Seringi sterile, cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa. Se prefera seringile de unica folosinta, in ambalaj individual (seringa cu amboul situat excentric) sterilizate, care prezinta mai multe avantaje.

- Se pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare (lungimea 25 mm., bizoul scurt, diametrul 0,6-0,7 mm.)

- Medicamentul prescris

- Alte materiale (tampoane sterile din vata si sifon), solutii dezinfectante (alcool), pile din metal pentru deschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita renala, garou de cauciuc, pernita, musama.

b. Pregatirea pacientului pentru injectie:

- Pregatirea psihica - se informeaza privind scopul si eventualele reactii pe care le va prezenta in timpul injectiei.

- Pregatirea fizica - se aseaza in pozitie confortabila.

c. Incarcarea seringii

- Se spala mainile cu apa curata, se verifica seringa si acele (capacitatea si termenul de valabilitate al sterilizarii)

- Se verifica integritatea fiolelor, doza, termenul de valabilitate, aspectul solutiei

- Se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu protectorul si se aseaza pe o compresa sterila

- Aspirarea continutului fiolelor

- Se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

- Se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat in alcool

- Se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei

- Se deschide fiola astfel: se tine cu mana stanga, iar cu policele si indexul mainii drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei

- Se trece gura fiolei deschise deasupra flacarii

- Se introduce acul in fiola deschisa, tinuta intre policele, indexul si degetul mijlociu al mainii stangi, seringa fiind tinuta in mana dreapta.

- Se aspira solutia din fiola, retragand pistonul cu indexul si policele mainii drepte si avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat: fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos

- Se indeparteaza aerul din seringa, fiind in pozitie verticala cu acul indepartat in sus, prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac

- Se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se va face.

d. Pregatirea punctiei

- Asistenta isi spala mainile

- Se alege locul punctiei (venele de la plica cotului, antebratului, de pe fata dorsala a mainii, moleolare interne, epicraniene), pacientul fiind asezat intr-o pozitie confortabila, cu bratul asezat pe pernita si musama in abducie si extensie maxima

- Se dezinfecteaza tegumentele, se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm. deasupra locului punctiei, strangandu-l astfel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera

- Se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel turgescente.

e. Executia injectiei

- Se fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm. sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine

- Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta intre police si restul degetelor

- Se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumentul in directie oblica (unghi de 30 de grade), apoi peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul inainteaza in gol.

- Se schimba directia acului 1-2 cm. in lumenul venei

- Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa

- Se indeparteaza stoza venoasa prin desfacerea garoului

- Se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston

- Se verifica periodic daca acul este in vena

- Se retrage brusc acul, cand injectia s-a terminat; la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv

f. Ingrijirea ulterioara a pacientului

- Se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute

- Se supravegheaza

g. Incidente si accidente

- Injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor, durere

- Flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante

- Valuri de caldura, senzatie de uscaciune in faringe

- Hematom prin strapungerea venei

- Ameteli, hipotimie, colaps.

PREZENTARE DE CAZ II

Bolnava T.I. in varsta de 43 ani, casatorita, are un fiu, lucreaza ca vanzatoare. Se interneaza in Sanatoriul T.B.C. Geoagiu acuzand: dispnee accentuata, tuse seaca, astenie marcata, anxietate, se pune diagnosticul: bronsita cronica.

Este o persoana activa, ii place sa se plimbe, sa tricoteze, sa citeasca, ii place sa-si practice religia.

CULEGERE DE DATE

I. 1. Date stabile: T.I. in varsta de 43 ani, de sex feminin, rasa alba, limba romana.

2. Reteaua de sustinere-casatorita, are un fiu, religie ortodoxa.

3. Gusturi-ii place sa se plimbe, sa tricoteze, sa citeasca, ii place sa-si practice religia.

II. Date relativ stabile: religie ortodoxa, familia fiind reteaua de sustinere.

III. Date variabile:

1. Stare fizica:

- I=156 cm.; G=58 kg.; T=36,8sC; TA=120/70mm. Hg; Av=70/min.

- Dispnee accentuata, tuse seaca, astenie marcata, anxietate.

2. Starea psihosociala-disconfort din cauza absentei din mijlocul familiei, este anxioasa.

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

I. Dimensiuni biofiziologice

- manifestari de independenta: TA=normala; Av=normal

- manifestari de dependenta: dispnee accentuata, tuse seaca, astenie marcata, anxietate.

II. Dimensiuni psihosociale

- manifestari de independenta: relatii bune cu familia

- manifestari de dependenta: teama de starea actuala, anxietate.

III. Dimensiuni cultural-spirituale

- manifestari de independenta: citeste, se plimba, tricoteaza, practica religia

- manifestari de dependenta: nu poate merge momentan la biserica.

PLAN DE INGRIJIRE

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Diagnostic de nursing

Problema: anxietate

Cauza: Lipsa de cunoastere a mijloacelor ajutatoare

Simptome: dispnee accentuata, tuse

Obiective: bolnava sa-si diminueze semnele anxietatii intr-un termen scurt

Interventii autonome:

- Invata bolnava tehnici de relaxare

- Incurajeaza pacienta la lectura.

Interventii delegate: administreaza tratamentul prescris de medic cu:

- distonocalm

Evaluare: pacienta echilibrata psihic.

2. NEVOIA DE A RESPIRA

Diagnostic de nursing

Problema: Dificultatea in a respira

Cauza: Obstructia cailor respiratorii

Simptome: dispnee accentuata, tuse seaca

Obiective: pacienta sa prezinte o respiratie normala.

Interventii autonome:

- Invata pacienta sa-si asigure pozitia sezand sau semisezand

- Invata pacienta sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa

- Umezeste aerul din incapere cu apa alcoolizata

- Invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie

Interventii delegate: administreaza tratamentul prescris de medic cu:

- bronhodilatatoare-Miofilin (2 x 1 tb/zi sau 3 x 1 tb/zi)

- Asmofug sirop (3-4 lingurite/zi)

Evaluare: pacientul prezinta o respiratie normala, participa activ la propria ingrijire.

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing

Problema: Dificultatea in a se odihni

Cauza: Dispnee, tuse

Simptome: Tuse seaca, dispnee accentuata

Obiective: pacienta sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ

Interventii autonome:

- Observa si noteaza calitatea si orarul somnului.

Interventii delegate: administreaza tratamentul medicamentos prescris (sedative).

Evaluare: bolnava prezinta un somn relativ linistit dupa cateva zile.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

a. Definitie: Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros.

b. Forme de prezentare a medicamentelor:

- lichide: solutii, extracte, emulsii.

- solide: tablete, drajeuri.

c. Pregatirea administrarii medicamentelor:

- pacientul este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv si a eventualelor efecte secundare;

- materiale: lingurita, lingura;

-apa, ceai, lapte;

d. Administrarea medicamentelor

- lichidele: siropuri, uleiuri;

- mixturile, solutiile, emulsiile se masoara cu lingurita, lingura;

Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apa sau se administreaza ca atare, apoi pacientul bea apa, ceai.

- solidele: tabletele, drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba.

e. Reorganizarea: instrumentele folosite se dezinfecteaza si se spala.

PREZENTARE DE CAZ III

Bolnavul B.L. in varsta de 50 de ani, casatorit, are o fiica cu care locuieste. Se interneaza in Sanatoriul T.B.C. Geoagiu acuzand: dispnee de efort, tuse cu expectoratie mucopurulenta, astenie marcanta, subfebrilitate.

Este o persoana activa, ii place sa joace sah, table, carti, sa citeasca, sa se plimbe, este un om credincios.

CULEGERE DE DATE

I. 1. Date stabile: B.L. in varsta de 50 ani, de sex masculin, rasa alba, limba romana.

2. Reteaua de sustinere - familia.

3. Gusturi - sa citeasca, sa joace sah si table, sa se plimbe.

II. Date relativ stabile: - religie ortodoxa.

III. Date variabile:

1.Stare fizica:

- I= 170 cm; G= 65 kg; T= 37 sC; TA= 114/90 mm Hg; Av = 80/min.

- Dispnee de efort, tuse cu expectoratie mucopurulenta, astenie marcanta, subfebrilitate.

2. Stare psihosociala - disconfort din cauza absentei din mijlocul familiei.

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

IV. Dimensiuni biofizologice

- manifestari de independenta: TA = normala; Av = normal;

- manifestari de dependenta: tuse cu expectoratie mucopurulenta, astenie marcata, subfebrilitate.

V. Dimensiuni psihosociale

- manifestari de independenta: are o familie, relatii bune cu aceasta;

- manifestari de dependenta: teama de starea actuala

VI. Dimensiuni cultural-spirituale

- manifestari de independenta: citeste, joaca sah si table, se plimba, isi practica religia

- manifestari de dependenta: nu poate merge momentan la biserica.

PLAN DE INGRIJIRE

Diagnostic de nursing

Problema: Dificultatea in a respira

Cauza: Obstructia cailor respiratorii

Simptome: dispnee de efort, tuse mucopurulenta

Obiective: pacienta sa prezinte o respiratie normala.

Interventii autonome

- Asigura pozitia sezand sau semisezand a pacientului

- Invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie

Interventii delegate: administreaza tratamentul prescris de medic cu:

a. Bronhodilatatoare - Miofilin x 1 tb/zi sau 3 x I tb/zi)

b. Antibiotice: - Ampicilina 2 capsule la 6 ore

Evaluare: pacientul prezinta o respiratie normala

2. NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Diagnostic de nursing

Problema: Hipertermie

Simptome: subfebrilitate

Cauza: Cresterea temperaturii peste limitele normalului.

Obiective: pacientul sa-si mentina temperatura corpului in limite fiziologice si sa fie hidratat.

Interventii autonome

- Invata bolnavul sa consume lichide si alimente reci

- Aeriseste incaperea

- Asigura inbracaminte lejera.

Interventii delegate administreaza medicatia prescrisa de medic:

- Antibiotice ( Ampicilina 2 cps la 6 ore )

- Antitermice ( Aspirina 3x 1 tb/zi )

Evaluare: dupa cateva zile, temperatura scade, ajungand la valori normale.

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Diagnostic de nursing

Problema: Dificultatea in a se odihni

Cauza: Dispnee, tuse

Simptome: Dispnee

Obiective: Pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ

Interventii autonome

- Obsearva si noteaza calitatea si orarul somnului.

Interventii delegate: administreaza si noteaza tratamentul medicamentos prescris de medic ( Diazepam ).

Evaluare: bolnavul prezinta un somn relativ linistit dupa cateva zile.

INJECTIA INTAMUSCULARA

Locul injectiei il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi, a caror lezare ar putea provoca accidente.

a. Pregatirea injectiei:

- Materiale necesare

- Se incarca seringa

- Pacientul se informeaza, se recomanda sa se relaxeze musculatura.

- Se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit verticala, decubit lateral, ortostatism, sezand (pacientii dispneici)

- Se dezbraca regiunea

b.Executarea

- Asistenta isi spala mainile

- Dezinfecteaza locul injectiei

- Se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta, cu acul montat la seringa

- Se verifica pozitia acului prin aspirare

- Se injecteaza lent solutia

- Se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul

- Se maseaza usor locul injectat pentru a activa circulatia, favorizand resorbtia.

c. Ingrijirea ulterioara a pacientului

- se aseaza in pozitie comoda, ramanand in repaus fizic 5-10 minute

d. Incidente si accidente

- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

- paralizia prin lezarea nervului sciatic

- hematom prin lezarea unui vas

- ruperea acului

- supuratie aseptica

- embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase.

BIBLIOGRAFIE

I.            COMPENDIU DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Ed. Stiintifica - GHEORGHE MOGOS

II.           TRATAT DE MEDICINA INTERNA

Ed. Medicala - RADU PAUN

III.         MEDICINA INTERNA

Ed. Medicala - LEONARD GHERASIM

IV.        MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII

Ed. Medicala - CORNELIU BORUNDEL

V.          FIZIOLOGIA SI FIZIOPATOLOGIA RESPIRATIEI

Ed. Medicala - I. TEODORESCU EXARCU

VI.        TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI

Ed. Medicala - CAROL MOZES