Nursing in dermatologie - plan de ingrijire in afectiuni dermatologice

DISCIPLINA: NURSING IN DERMATOLOGIE

Lista competentelor specifice unitatii de competenta corespunzatoare modulului

Analizeaza semnele si simptomele specifice din afectiunile dermatologice.

Identifica problemele de dependenta si stabileste diagnostice de ingrijire la pacientii cu

afectiuni dermatologice.

Elaboreaza planul de ingrijire-nursing.

Aplica interventii proprii si delegate.

Evalueaza rezultatele ingrijirilor aplicate.

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Elemente de anatomie si fiziologie

Pielea

este un organ care potejeaza organismul;

este o bariera intre organism si mediul extern;

la adulti, pielea are o suprafata de 1,5-2 m²;

impreuna cu hipodermul, cantarește cca. 18-20 kgș

grosimea variaza intre 0,5 mm (pleoape) si 4 mm pe plante si palme. Grosimea hipodermului (tesutul adipos) se modifica in functie de varsta, sex, hrana si conditiile de viata.

Datorita permanentei regenerari, pielea apara organismul:

de caldura si de frig,

de loviturile mecanice,

solutiile chimice si de factorii fizici,

de paraziti si microorganisme etc.

Modul de alimentare si conditiile de viata influenteaza aspectul pielii. In stare ideala, pielea este delicata si neteda - asa cum se prezinta pielea copilului sanatos.

Pielea se compune din trei straturi:

• hipodermul  (tesutul subcutanat) (subcutis);
• dermul pielea propriu-zisa) (corium);
• epiderma (epidermidis).

Epidermul

este stratul exterior al pielii;

este format din randuri de celule legate intre ele - keratinocite, asezate unele peste altele. Aceasta organizare da posibilitatea pielii de a-si modifica forma si consistenta cu usurinta in timpul miscarii.

Dermul

se compune din tesut fibros;

in apropiere, in substanta fundamentala, langa tesutul de granita se afla fibrocite care dezvolta fibre si celule ale sistemului de imunitate: histiocite si limfocite;

in reteaua de fibre elastice si colagen se gasesc vase sanguine si limfatice si numeroase terminatii nervoase;

in aceasta structura se regasesc de asemenea glandele sudoripare si sebacee.

Hipodermul

se compune in special din celule adipoase de marimi diferite;

se gasesc vase sanguine, limfatice si centri nervosi;

indeplineste functia de sprijin a dermului;

protejeaza organismul de lovituri mecanice, este numit si depozitul de energie;

are o grosime variabila: mai gros in anumite zone ale corpului, iar in alte zone este inexistent- de exemplu pe pleoape.

Anexele pielii sunt:

Cornoase: parul si unghiile,

Glandulare: glande sudoripare si glande sebacee.

PLAN DE INGRIJIRE IN AFECTIUNI DERMATOLOGICE

Culegerea datelor in dermatologie

Analiza amanuntita a proceselor cutanate patologice impune o investigatie minuntioasa a bolnavului:

a manifestarilor de la nivelul tegumentului și mucoaselor;

a starii generale;

a sistemului nervos;

a mediului in care traieste (domiciliu și loc de munca).

Camera in care se face examinarea trebuie sa aiba o temperatura optima de 18-20 grade. Factorii termici, frigul și caldura pot influenta reactiile fiziologice, de care trebuie sa se tina seama.

Lumina la care se face examinarea trebuie sa fie optima, de preferat naturala, cea solara, directa poate schimba aspectul leziunilor.

Cand lumina naturala nu este propice, se va folosi lumina artificiala. La examinarea parului se va folosi lumina Wood, care prin fosforescența sa, ofera detalii importante in stabilirea alterarilor suferite de perii infectati cu paraziti.

Prin interogarea bolnavului (anamneza), se vor aduna o serie de date importante despre pacient și afectiunea dermatologica care vor contribui alaturi de examenul obiectiv și explorarile de laborator, la stabilirea planului terapeutic corespunzator.

a.      Anamneza urmarește ca elemente principale:

datele biografice

varsta:

lupusul tuberculos apare de obicei in primii 20 de ani de viata,

lupusul eritematos apare intre 30 si 40 de ani,

ulcerul varicos este o afectiune indeosebi a varstelor peste 40 de ani,

pemfigusul vulgar apare dupa 50 de ani.

Referat: BEREA - temperatura de baut perfecta a berii Document online: Gin - bautura spirtoasa ticsit cu ienupar

sexul bolnavului

la barbati sunt mai frecvente rinofima, acneea cheloidiana, acneea;

la femei sunt mai des intalnite reactiile alergice dupa cosmetice

locul de naștere și domiciliul (distribuția geografica, prin climat sau existența surselor poluante, pot fi factori de risc pentru circumstanțele de apariție a unor afecțiuni cutanate sistemice

profesia și locul de munca

la pacientii din mediul rural se intalnesc mai frecvent erizipelul, ectima contagiosum, nodulii mulgatorilor,

la mineri si sportivi sunt mai frecvente micozele,

la cei   care lucreaza in industria chimica, fabrici de ciment sunt mai frecvente eczemele profesionale.

istoricul afecțiunii cutanate:

debutul bolii (acut, brusc sau insidios in afecțiuni cronice);

circumstanțele și momentul apariției simptomelor (ziua, noaptea, dupa alimentație, stres);

localizarea și intensitatea manifestarilor cutanate;

asocierea altor semne si simptome;

evoluția simptomatologiei pana in momentul prezentarii la medic;

eventualele tratamente facute precum si si efectele acestora;

starea generala actuala.

antecedentele personale patologice (boli anterioare sau actuale, sistemice care se pot manifesta dermatologic)

antecedente heredo-colaterale:

starea de sanatate a membrilor familiei și ,,zestrea genetica,, ;

daca membrii familiei atat pe ramura ascendenta, cat si descendenta au suferit de o boala asemanatoare;

condițiile sociale și de munca:

condițiile  de trai și igiena locuinței;

starea materiala;

expunerea la noxe externe ( profesia, mijloace de ingrijire, cosmetice, imbracaminte) sau la alti factori (animale, frig, caldura), medicamente;

daca mediul in care bolnavul traieste sau lucreaza, exista si altii care sufera de aceeasi boala.

agravarea sezoniera a simptomelor afectiunilor cutanate;

factori de risc și date epidemiologice:

alimentația;

alcoolismul, tabagismul, consumul de droguri;

stress-ul;

medicamente autoprescrise;

viața sexuala;

Toate aceste elemente contribuie la stabilirea corecta a diagnosticului. De multe ori este necesar sa se studieze amanuntit :

personalitatea bolnavului;

influentele nocive exercitate asupra sistemului nervos; eventuale emotii intense si indelungate;

traumatisme fizice si psihice suferite;

somnul pacientului;

alte boli care pot compromite starea generala prin excitatiile exercitate asupra scoartei cerebrale.

Dupa ce s-au stabilit aceste informatii, se poate trece la examenul obiectiv, examen care intereseaza in primul rand pielea bolnavului pentru a preciza toate particularitatile leziunilor elementare.

b.      Examenul obiectiv

Inspectia se face la lumina naturala, minutios, cu examinarea intregului tegument si a mucoaselor, incepandu-se de la cap si terminandu-se la degetele picioarelor. Atentia trebuie atrasa de:

pielea p roasǎ a capului: scuame, caderea parului, cicatrici;

fata: status seboreic;

ochi: anomalii pupilare;

mucoasa bucala, examinarea acesteia trebuie facuta in urmatoarea ordine: buze, mucoasa jugala, gingia, palatul dur, palatul moale, amigdale;

regiunea cervicala: adenopatii;

trunchi: axile, sani, torace si abdomen;

organe genital;

extremitati: zonele de flexie si extensie, spatiile interdigitale, palme, plante, unghii.

Inspectia vizuala permite precizarea formei, culorii leziunilor, precum si alte particularitati.

Palparea ofera date asupra consistentei si sediului in straturile pielii, precum si asupra tulburarilor senzitive si termice.

Examenul general al pielii trebuie sa precizeze daca pielea este supla, sau rugoasa, umeda, grasa sau uscata, daca pielea a suferit cicatrici, pigmentari.

Distributia leziunilor elementare intereseaza, deoarece pot fi:

generalizate (pe toata suprafata corpului),

localizate pe anumite regiuni (de predilectie), care poate fi simetrica (psoriazis) sau asimetrica.

Dupa analiza minuntioasa a eruptiei cutanate, trebuie urmat examenul organelor interne. Pielea nu trebuie considerata ca un organ izolat, ea se gaseste in interdependenta intima cu organismul intreg. Orice tulburare a organelor interne exercita, prin scoarta cerebrala, o influenta asupra tuturor sistemelor si aparatelor, implicit asupra pielii.

Multe din leziuni cutanate sunt manifestari morbide produse de suferinta organelor interne sau a sistemului neurovegetativ:

Examenul trebuie sa fie total, privind organismul ca un tot unitar, ca o unitate inseparabila.

c.       Examinari complementare

examene sanguine de laborator (hematologie, biochimie, serologie),

examenul citologic:

examene micologice;

examene bacteriologice (secretii purulente);

histopatologic (biopsia cutanata);

reactivitatea cutanata (intradermoreactiile), au de asemenea o importanta deosebita in diagnosticul dermatozelor.

Stabilirea diagnosticului va rezulta din analiza si sinteza tuturor datelor referitoare la afectiunea respectiva si este bine sa se evite fixarea diagnosticului dintr-o singura privire, metoda care poate duce la erori.

Circumstante de aparitie a afectiunilor dermatologic

infectii virale (ex herpes) cu transmitere prin contact direct cu leziunea sau cu secretii infectate;

infectii bacteriene cutanate (ex piodermita, impetigo, erizipel) produse frecvent de stafilococ si streptococ;

infectii fungice (dermatofitii, sau dermatomicoze) favorizate de mediul aerob, umed, si temperaturi de 20-30 grade;

prezenta parazitilor (scabia, pediculoza);

pot determina urticaria:

tratamente medicamentoase (antibiotice)

consumul de alimente (oua, lapte, capsuni)

alergeni inhalati (polen, praf ) sau in contact (plante, medicamente, par de animale, cosmetice (dermatita de contact);

expunerea la factori care induc sau intretin unele leziuni (expunerea la soare, frig, vant, in cazul unui bolnav cu lupus eritematos);

infectii TBC;

alti factori (ex alcoolul, fumatul, care pot agrava psoriazisul).

Manifestari de dependenta

Leziunile elementare

distributia anatomica a eruptiei;

forma, consistenta, continutul;

Durerea:

intensitatea (variabila);

localizarea (frecvent in aria afectata);

Pruritul:

localizat sau generalizat;

exacerbat nocturn (scabie);

Leziuni de grataj (scabie, pediculoza);

Febra;

Frison (debutul erizipelului);

Leziuni ale unghiei;

Paraziti adulti sau oua (pediculoza);

Alte manifestari:

Greata;

Varsaturi;

Cefalee;

Edeme.

Analiza si interpretarea datelor

Asistentul medical analizeaza problema de sanatate, caracteristicile (cauze, surse de dificultate) si selecteaza diagnosticul de ingrijire.

Probleme:

Alterarea integritatii pielii;

Risc crescut de suprainfectare a pielii;

Disconfort cauzat de durere/prurit;

Risc crescut de alterare a imaginii de sine si a imaginii corporale;

Planificarea ingrijirilor:

Cuprinde obiectivele de ingrijire.

Obiective:

Ameliorarea durerii/pruritului;

Prevenirea extinderii leziunilor;

Prevenirea complicatiilor,

Redobandirea unei imagini de sine pozitiva;

Reintegrarea socio-profesionala.

Realizarea interventiilor (aplicarea ingrijirilor):

Interventii:

delegate:

recoltarea de analize prescrise de medic in functie de afectiunea cutanata: ex. VSH, numar leucocite si ASLO in erizipel;

recoltarea de produse patologice pentru ex. micologic (tratarea cu KOH 20% si examinarea produselor patologice la microscop);

biopsia excizionala sau incizionala se efectueaza in cazul tumorilor cutanate sau dermatozelor inflamatorii neprecizate;

testari alergologice.

- aplicarea tratamentul prescris de medic, sistemic și local.

aplicarea de pudre (rol absorbant);

mixturi cu actiune antiinflamatorie;

creme cu actiune emolienta;

bai pentru indepartarea crustelor, scuamelor si pentru hidratare cutanata;

Autonome:

Asigurarea igienei tegumentelor;

Igiena unghiilor, taierea scurt, eventual manusi sterile;

Bazinete si urinare sterile in cazul leziunilor din zonele genitala, perianala si fesiera;

Schimbarea lenjeriei de pat si de corp ori de cate ori este nevoie;

Monitorizarea functiilor vitale;

Efectuarea de educatie pentru sanatate;

Respectarea dietei cu hidratare corespunzatoare;

Prevenirea suprainfectiilor leziunilor;

EDUCATIA PENTRU SANATATE CUPRINDE

Identificarea si eliminarea factorilor favorizanti

leziuni contagioase;

agenti iritanti;

microorganisme;

traumatisme;

expunerea prelungita la soare;

intepaturile de insecte;

alimentatie echilibrata, evitand alimentele alergice;

Masuri de igiena

tegumentelor si mucoaselor;

a anexelor pielii;

lenjeriei de corp;

a locuintei

Masuri de prevenire a transmiterii infectiei:

prezentarea la medic imediat ce se observa o leziune;

evitarea autotratarii;

prevenirea leziunilor de grataj prin taierea scurta a unghiilor;