Notiuni de anatomie sl fiziologie ficat

NOTIUNI DE ANATOMIE Sl FIZIOLOGIE FICAT

1. ANATOMIA FICATULUI

Ficatul este cel mai mare organ din corp. Organ plin, de consistenta ferma, ficatul cantareste la adult 1 200 - 1 500 g cu vasele golite. Este situat in loja subdiafragmatica si partea interna a hipocondrului stang.

Este alcatuit din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa sase ori mai mare decat cel stang.

Ficatul are doua fete: una superioara, convexa, si alta inferioara. Fata superioara este limitata prin doua margini: una posterioara, mai groasa, si alta anterioara, mai ascutita. Pe fata inferioara se observa doua santuri sagitale si un sant transversal, de aspectul literei 'H'. Aceste santuri delimiteaza lobul drept, lobul stang, lobul patrat, ventral si lobul Spiegel, dorsal. Healey a descris 9 segmente cu vascularizatie si topografie biliara independente, segmente despartite printr-un tesut conjunctiv densificat.

in santul transversal se afla hilul ficatului, prin care patrund vasele si nervii ficatului si ies canalele biliare si limfatice organului.

Ficatul are doua invelisuri: un invelis seros, pendinte de seroasa peritoneala, care inveleste tot ficatul, cu exceptia unei benzi transversale la nivelul suprafetei superioare, unde ficatul este aderent direct la diafragm; al doilea invelis este capsula Glisson, care acopera ficatul si intra la nivelul hilului in interiorul organului de-a lungul vaselor si cailor biliare.

Vascularizatia ficatului este asigurata de artera hepatica, care aduce sangele arterial, si de vena porta, care aduce sange venos functional. Sangele pleaca de la ficat prin venele suprahepatice, care colecteaza tot sangele din acest organ si il varsa in vena cava inferioara. Vasele limfatice se aduna intr-o retea subseroasa care ajunge la ganglionii sternali, mediastinali anteriori, pancreaticolienali, cu limfa colectata de pe fata inferioara si din limfaticele septurilor intrahepatice.

Nervii ficatului provin din plexul hepatic, alcatuit din fibre simpatice care ies din ganglionul ceiiac si din fibre parasimpatice care se desprind din ambii nervi vagi.

2. STRUCTURA HISTOLOGICA

Capsula ficatului este alcatuita din tesut conjunctiv si elastic. Din capsula pornesc - de la hil spre interiorul ficatului - septuri fibroase, care constituie suportul conjunctiv al elementelor vasculare, biliare, limfatice si nervoase. Elementele conjunctive provenite din capsula, impreuna cu trama reticulara care reprezinta suportul celulelor hepatice constituie ceea ce se numeste structura mezodermica a ficatului. in afara de aceasta mai exista si structura endoteliala, alcatuita din celule hepatice (hepatocite).

Pana de curand, structura histologica a ficatului dominata de conceptia lobulara a lui Malpighi, potrivit careia lobului hepatic ar fi unitatea morfofunctionala a ficatului. Lobului i se atribuie o forma hexagonala, avand in centru vena centrolobulara, la care ajung venulele din reteaua perilobulara; in ochiurile acestei retele se gasesc cordoanele hepatocelulare, alcatuite din doua randuri de celule cu dispozitie radiara. La unirea mai multor lobuli se formeaza spatiile portobiliare sau spatiile Kiernan, in care sunt asezate vasele sanguine si limfatice, canalele biliare si nervii.

Cercetarile recente, bazate pe mijloacele cele mai moderne, arata insa ca unitatea morfofunctionala a ficatului este acinul hepatic, alcatuit dintr-o masa informa de hepatocite, dispuse in jurul unei venule porte (vena axiala). O grupare de 2 - 3 acini tributari unei venule axiale alcatuieste un acin complex, iar 3 acini complecsi si cativa acini simpli realizeaza un conglomerat de acini.

Hepatocitele dispuse in apropiere de ramura terminala a venulei porte axiale formeaza zona intai de hepatocite (active metabolic); hepatocitele situate la periferia acinului formeaza zona a treia (celule adaptate functiei de depozitare); intre ele se situeaza zona a doua, cu hepatocite care fac schimburi de glicogen intre zone.

Conform schemei lui Eppinger se vorbea de cordoane hepatocelulare dispuse in doua randuri, intre ele fiind canaliculul biliar, care la periferie se indreapta spre sinus; intre hepatocite si sinus se situeaza spatiile Diesse; in acest fel hepatocitului i se atribuiau doi poli: unul vascular si altul biliar. Potrivit conceptiei acinoase, exista insa lamele unicelu-lare, care se intretaie intre ele, la incrucisari fiind vasele. in acest fel, hepatocitul este scaldat pe 2 - 3 fete de sinusoide, iar pe celelalte fete vine in contact cu 2 - 3 canalicule biliare. Hepatocitul emite vilozitati mai mici si mai rare catre canaliculul biliar.

3. FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul are o mare capacitate de regenerare, demonstrata prin faptul ca dupa o hepa-tectomie partiala regenerarea incepe dupa 24 de ore, atinge maximul in 4 - 5 zile si se termina in 14 zile. Functiile lui sunt multiple, fiind indeplinite la nivelul hepatocitului. Nu vom aminti decat functiile lui principale.

Functiile metabolice se exercita in metabolismul glucidic, proteic si mineral. in metabolismul glucidic, ficatul intervine in fosforilarea si polimerizarea glucidelor in glicogen, asigurand rezerve de glucoza si mentinerea homeostazei glicemice. La nevoie fabrica glucoza din proteine si grasimi (gliconeogeneza). Metabolismul glucidic hepatic este insulinodependent. in metabolismul proteic, ficatul are functie proteinoformatoare si de echilibru proteic, functie ureogena. Sintetizeaza albumina, 70% din cc-globuline, 50% din p-globuline, protrombina si fibrinogenul, catabolizeaza nucleoproteinele. in metabolismul lipidelor intervine in absorbtia grasimilor si in fosfarilarea lor, in sinteza si esteri-ficarea colesterolului, in sinteza lipoproteinelor, fosfolipidelor si trigliceridelor. in metabolismul mineral actioneaza prin depozitarea fierului si a cuprului si intervine in repartitia apei si a electrolitilor (ionii de Na , K si CF) in organism.

Functia biliara comporta secretia si excretia bilei, cu rol important in digestia si absorbtia grasimilor, in absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E si K), in absorbtia fierului si a calciului alimentar. Bila se varsa in intestin in cantitati de 600 - 1 000 ml/24 de ore. Ea contine 97% apa si urmatorii componenti principali: saruri biliare, pigmenti biliari, colesterol, lecitine si saruri anorganice.

Functia antitoxica consta in faptul ca ficatul dispune de activitati prin care substantele toxice de origine exogena, ca si acelea rezultate din metabolismele endogene sunt transformate in substante mai putin toxice si eliminate ca atare. Neutralizarea substantelor toxice este realizata de ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a acestor substante, cu sulful de exemplu (actiunea de sulfoconjugare).

Ficatul este un important depozit de vitamine A, B₂, B₁₂, D, K. El intervine in convertirea carotenilor in vitamina A, in transformarea vitaminei Bt in cocarboxilaza, in conjugarea vitaminei B₂ pentru formarea fermentului galben respirator, in procesul de sintetizare a protrombinei cu ajutorul vitaminei K.

Sinteza fermentilor necesari proceselor vitale este indeplinita intr-o foarte mare masura de ficat. Fermentii sunt complexe macromoleculare legate de grupari active, iar sinteza lor reprezinta o activitate laborioasa a hepatocitului si necesita integritatea anatomica si functionala a ficatului.

Mai amintim interventia ficatului in mentinerea echilibrului acido-bazic, rolul ficatului ca depozit al apei si posibilitatea lui de a echilibra perturbarile circulatorii.