Izotopii radioactivi

IZOTOPII RADIOACTIVI

Elementele izotope sunt acelea care au un numar atomic identic dar difera intre ele prin masa atomica. Acesta inseamna ca izotopii au intre ei acelasi numar de protoni si electroni si, implicit, aceleasi proprietati fizico-chimice care depind, dupa cum stim, de numarul si situatia electronilor periferici. Izotopii sunt de doua feluri: stabili si radioactivi.

Izotopii stabili se gasesc obisnuit in natura si fiecare element este, de obicei un amestec de izotopi.

Izotopii radioactivi au nucleul instabil, cu un numar disproportionat de neutroni fata de protoni si de aceea pot emite in mod spontan radiatii prin dezintegrare nucelara. Ei sunt de doua feluri:

- Izotopi naturali, care apartin celor trei familii de corpuri radioactive naturale (uraniu, toriu, actiniu);

- Izotopi artificiali, care se produc in laborator prin reactii nucleare; ei emit prin dezintegrarea nucleului radiatii: a (alfa); (3 (beta); y(gama).

Radiatiile a (alfa) si P (beta) sunt corpusculare, iar cele y (gama) sunt electromagnetice.

Izotopii radioactivi sunt folositi in medicina atat pentru diagnostic, cat si pentru tratament.                                                  ,

Metoda trasorilor se bazeaza pe proprietatea izotopilor de a se concentra selectiv in anumite tesuturi si organe ale organismului in care au fost introdusi. Ei sunt apoi detectati cu aparatul Geiger-Miiller.

Prin iradieri interne si externe, izotopii radioactivi sunt folositi pentru tratamentul multor afectiuni. Exemple: iodul radioactiv, in tratamentul unor afectiuni tiroidiene, fosforul radioactiv in tratamentul eritremiei, al leucozelor cronice, al limfosarcomului, cobaltul radioactiv, prin aplicatii locale sau telegammaterapie, in oncologie.