Cancerul gastric

CANCERUL GASTRIC

Una dintre cele mai frecvente localizari ale bolii canceroase este aceea la nivel gastric, in cazul tumorilor maligne, problema cea mai importanta este aceea a unui diagnostic precoce.

Etiopatogenia nu este cunoscuta. Se poate vorbi numai de factori favorizanti in aparitia cancerului si de asa-zisele 'stari precanceroase'. in cazul cancerului gastric, starile patologice care trebuie sa ne atraga atentia pentru a examina mai deosebit si dinamic bolnavul sunt: polipoza gastrica, tumorile benigne ale stomacului, gastritele, mai ales gas-trita atrofa, ulcerul gastric si anemia biermeriana.

Frecventa: cancerul gastric apare mai frecvent la barbati decat la femei, de obicei dupa 40 - 45 de ani.

Anatomie patologica: cancerul gastric se localizeaza de preferinta in regiunea antro-pilorica si pe mica curbura. Mai rar se dezvolta pe regiunea cardiei si pe marea tuberozi-tate. Cancerul gastric apare sub trei forme principale: vegetant, ulcerant, difuz-infiltrativ, mai rar ca o linita plastica canceroasa. Tumoarea canceroasa nu se limiteaza in timp numai la stomac, ci avanseaza prin cresterea in continuitate la organele vecine: pancreas, ficat, vezicula biliara, esofag, epiploon, colon. Procesul canceros se poate generaliza prin metastaze la distanta, pe cale limfatica sau pe cale hematogena.

Simptomatologie: boala poate sa evolueze lent un timp indelungat si marea frecveta a cazurilor cu evolutia rapida pare sa nu fie reala, ci mai degraba determinata de prezentarea bolnavului la medic intr-un stadiu avansat. Bolnavul are la inceput simptome discrete, pe care le trece deseori cu vederea. Este asa-zisul stadiu de latenta relativa, care -sesizat - este cat se poate de util pentru diagnosticul precoce si instituirea tratamentului la timp. in acest stadiu apare un microsindrom clinic: un bolnav care pana la varsta de 40 -45 de ani nu s-a plans de nici o tulburare digestiva se prezinta la medic cu o serie de acuze de ordin general si digestiv. Microsindromul clinic general, nespecific, apare ca o consecinta a 'furtului metabolic' facut de tesutul canceros: hiporeactivitate biologica generala, cu astenie, anxietate, sindrom nevrotic, anxios, stare subfebrila, gripe repetate cu astenii pronuntate, sudoratie, scaderea capacitatii de munca, paliditate, V.S.H. crescut, hiperleucocitoza, anemie, scadere ponderala. Microsindromul clinic pe organul specific este evidentiat prin scaderea poftei de mancare (la inceput moderata, apoi pronuntata pana la anorexie), lipsa senzatiei de satisfactie dupa mese, refuzul unor alimente preferate mai inainte, uneori inapetenta selectiva pentru carne, grasimi sau paine; aerofagie, senzatie de plenitudine, oarecare jena in epigastru.

in fata unui asemenea tablou clinic aparut la o persoana de peste 40 - 50 de ani suntem, obligati sa procedam la o examinare foarte atenta clinica, radiologica, gastroscopica, la examene de laborator, pentru a nu scapa diagnosticul precoce.

Stadiul manifest al cancerului gastric, stadiu in care se prezinta cel mai des bolnat la medic si care constituie o faza avansata, este caracterizat prin sindromul clasic al boi tulburari digestive gastrointestinale, inapetenta uneori anorexie relativa pentru carne I paine, greturi si varsaturi, semne ale instalarii stenozei pilorice; sangerari frecvente si mica amploare, uneori hematemeza cu aspect de 'zat de cafea', mai rar tulburarii tranzit, dureri epigastrice fara orar, necalmante de ingestia de alimente sau de alcalii stare generala alterata, cu scadere in greutate; paloare a tegumentelor, care in stadii ava sate au culoarea paiului, deseori temperatura crescuta, astenie pronuntata, apatie. La ei menul abdomenului se poate palpa, uneori, tumoarea. Se pot decela metastazele gangli nare in regiunea supraclaviculara stanga (semnul Virchow-Troisier).

Examene paraclinice: examenul sucului gastric arata in cancerul de stomac anacii tate sau hipoaciditate, fara ca acesta sa fie insa un semn constant. Uneori, pe langa I clorhidrie se constata prezenta acidului lactic - simptom inconstant si tardiv -, ca si pf zenta bacilior Boas-Oppler. Prezenta celulelor neoplazice in centrifugatul sucului gasti confirma diagnosticul. Cercetarea hemoragiilor oculte in scaun arata ca in peste 75% d cazuri reactiile sunt pozitive. Acest examen trebuie facut repetat, un examen negat neputand fi luat in considerare. Hemograma poate evidentia o anemie hipocroma, unei initial, dar de cele mai multe ori este tardiv. Viteza de sedimentare a hematiilor este^ cele mai multe ori accelerata.

Examenul radiologie (fig. 51, 52, 53, 54) este cel mai util; el poate depista cancerul faza initiala si confirma diagnosticul. in stadiul initial, radiologul poate constata: ingp sari circumscrise si rigiditati ale pliurilor mucoasei, aspecte polipoase neregulate | mucoasei, diminuarea sau absenta miscarilor peristaltice; de asemenea trebuie sa fie ate» la semnele care imita ulcerul gastric. In stadiul avansat se pot observa: rigiditate locaf. zata si persistenta, cu oprirea undelor peristaltice la acest nivel; umbre lacunare, cort punzand defectelor de umplere prin prezenta tumorii; deformari ale conturului gastric cu contur neregulat, intinsa in suprafata: nisa profunda triunghiulara, cu baza larga; rigiditate sau alungire a canalului piloric; lipsa bulei de gaz a stomacului etc.

Gastroscopia: evidentiaza tumoarea si permite efectuarea biopsiei.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele furnizate de examenul clinic si radiologie, precum si pe examenele complementare si mai ales pe fibroscopie si biopsie. in situatia unei suspiciuni de cancer e preferabil sa recurgem la o laparotomie exploratoare cu examen histopatologic extemporaneu.

Diagnosticul diferential al cancerului gastric in stadiul incipient se face cu ulcerul gastric. (Vezi ulcerul gastric).

Suspiciunea malignitati este data de existenta semnelor clinice si radiologice si, mai ales, de disparitia semnelor clinice si extinderea celor radiologice. Tot in stadiul incipient trebuie sa excludem tumorile benigne ale stomacului (schwannoame, adenoame, fibro-mioame) si gastrita cronica.

in stadiul avansat, diagnosticul trebuie facut cu sarcomul gastric, cu tumorile gastrice benigne, cu unele forme ale tuberculozei gastrice si ale sifilisului gastric, cu infiltratiile stomacului din boala Hodgkin si din leucemii, cu anemia biermeriana.

Evolutie: cancerul gastric evolueaza spre casexie si moarte. Durata evolutiei este variabila, ea putand fi scurtata de aparitia unei boli intercurente sau de ivirea unei complicatii.

Complicatiile cele mai frecvente ale cancerului gastric sunt urmatoarele: hemoragiile (mai ales sub forma de hematemeza, insa nu prea mari), perforatia (in peritoneu sau intr-un organ parenchimatos, uneori in colon sau jejun, cu formarea unor fistule) si stenoza pilorica (localizarile pilorice se pot manifesta uneori mai devreme, permitand diagnosticul intr-un stadiu nu prea avansat).

Prognosticul cancerului gastric este grav. In ultimii ani, mijloacele de investigatie mai perfectionate si tehnica mai bine pusa la punct a gastrectomiei au ameliorat prognosticul.

Tratament: in cancerul gastric, singurul tratament eficace este interventia chirugicala. Se face o gastrectomie, la care se pot adauga rezectii partiale de epiploon si ficat. Nu se opereaza cazurile in care se constata prezenta unor metastaze la distanta. Se va interveni chirurgical in toate cazurile in care exista suspiciunea bolii.

Tratamentul medical se limiteaza la cazurile care nu pot fi operate. Este un tratament simptomatic, care cauta sa atenueze durerea si sa corecteze tulburarile diseptice, anemia etc.

Tratamentul cu citostatice este paleativ. Se folosesc antimitotice, 5 Fluorouracil 1 g x 2/saptamana, asociat eventual cu un preparat cortizonic. Se mai pot administra Metrote-xat, Endoxan, Mitomicina.

Radioterapia este utilizata in tratamentul sarcoamelor gastrice.