INSUFICIENTA MITRALA
Definitie este un defect valvular constand in inchiderea
incompleta in sistola a valvulelor mitrale, ceea ce permite refluarea sangelui
din ventriculul stang in atriul stang. Refluxul sistolic produce dilatarea
atriului stang si, cu timpul, dilatarea si hipertrofierea ventriculului stang,
prin munca suplimentara pe care trebuie sa o depuna. Cand ventriculul stang
cedeaza si apare insuficienta ventriculara stanga, staza retrograda provoaca
tulburarile descrise la stenoza mitrala.
Etiopatogenie: se disting o insuficienta mitrala organica,
de obicei de natura reumatismala, mult mai rar traumatica sau aterosclerotica,
si o insuficienta functionala (prin dilatarea ventriculului stang sau a
orificiului mitral), datorita hipertensiunii arteriale, valvulopatiilor
aortice, miocarditei.
Insuficienta mitrala pura este foarte rara, fiind asociata de obicei cu o
stenoza mitrala, in care caz se vorbeste de boala mitrala.
Diagnosticul se face in
prezenta unui suflu sistolic intens la varful inimii, asemanator tasniturii de
vapori, propagat spre axila stanga, insotit uneori de freamat si de diminuarea
zgomotului I. Ventriculul stang este marit (clinic si radiologie), varful
inimii fiind deplasat in jos si spre stanga. Se afirma insuficienta mitrala si
in prezenta unui suflu sistolic apical, aparut in cursul unui puseu de R.A.A.
si care se mentine si in continuare.
Evolutie formele usoare
sunt asimptomatice; cele severe evolueaza catre hipertensiune pulmonara si
insuficienta cardiaca. Tulburarile de ritm sunt mai putin frecvente, iar
complicatiile tromboembolice, mai rare decat in stenoza mitrala.
