Cresterea si dezvoltarea copilului de la 1 la 3 ani - principalele achizitii psihice ale perioadei

1.Caracterizare generala

2.Dezvoltarea fizica

3.Principalele achizitii psihice ale perioadei

Caracterizare generala

Spre deosebire de perioada anterioara, copilul dezvolta un inceput de independenta dezvoltand mersul, vorbirea, manevrarea cu mai multa precizie a obiectelor din jur. Perioada se caracterizeaza prin expansiune enorma a conduitelor motorii si verbale. O alta caracteristica a perioadei este animismul si antropomorfismul ca si caracteristici generale ale gandirii copilului anteprescolar.

S-a dovedit ca primii ani de viata sunt vitali in stabilirea starii de bine fizic si emotional de mai tarziu si in cele din urma, pentru dezvoltarea intelectuala. Din aceasta cauza, mediul in care creste si se dezvolta copilul trebuie sa fie afectiv, sa ofere siguranta si sa fie stimulativ. Cercetarile au pus in evidenta mai multe tipuri de nevoi ale copilului in primii ani de viata ce se impun a fi satisfacute: nevoi fizice, emotionale si sociale si nevoi ce asigura dezvoltarea intelectuala.

Nevoile fizice ale copilului in primii ani de viata:

q       hranirea adecvata pentru a asigura nevoile nutritionale;

q       protejarea impotriva factorilor teratogeni ( supraincalzire sau frig in viata precoce, sau a altor agenti fizici sau chimici )

q       prevenirea bolilor prin asigurarea conditiilor de locuit, prin supravegherea starii de sanatate, prin imunizari, etc.

Nevoile emotionale si sociale ale copilului:

q       Sa creasca intr-o familie unita, sub supravegherea stricta a adultilor care au ca grija principala binele acestuia.

q       Sa se impuna limite rezonabile ale comportamentului copilului, care sa-l ajute sa-si stimuleze dezvoltarea autocontrolului.

q       Sa i se asigure o stare de sanatate buna, iar in cazul copiilor bolnavi, mai ales fata de cei cu boli cronice sau cei cu nevoi speciale, parintii sa aiba o atitudine echilibrata, pentru a asigura nevoile emotionale deosebite ale acestora.

q       Sa se cultive sentimentul de respect pentru propria viata si viata celorlalti

Nevoile pentru dezvoltarea intelectuala corespunzatoare a copilului

q       Se vor crea o serie de facilitati educationale, adaptate nevoilor copilului.

q       Stimularea dezvoltarii intelectuale se incepe in perioada de sugar si se face, de regula, de catre parinti, in special de catre mama. Daca copilul are probleme cu dezvoltarea cognitiva si cu dezvoltarea indemanarii, stimularea senzoriala se va face de catre specialist.

( Florin Iordachescu, 1998. pag199)

Donohue-Colletta (1992) propune diferentierea nevoilor copiilor in primii ani de viata pe 3 paliere de varsta:

Perioada de la nastere pana la varsta de 1an:

q       Preotectie fata de pericole fizice

q       Dieta adecvata

q       Ingrijirea adecvata a sanatatii

q       Adulti fata de care sa se dezvolte atasamentul

q       Oportunitati pentru a explora si cunoaste mediul

q       Stimulare adecvata pentru dezvoltarea limbajului

Perioada de la 1 la 3 ani:

q     Suport pentru achizitiile motorii, de limbaj si gandire

q     Sansa de a dezvolta o relativa independenta

q     Suport pentru a invata limitele ( controlul comportamentului)

q     Oportunitati pentru a dezvolta deprinderile de baza in autoingrijire

q     Oportunitati zilnice de a se juca cu o varietate de obiecte

Perioada de la 3 la 6 ani:

q     Oportunitatea de a dezvolta motricitatea fina

q     Incurajarea limbajului prin vorbit, citit, cantat

q     Activitati care sa dezvolte un sens pozitiv al controlului

q     Oportunitati pentru a invata sa coopereze, sa ofere ajutor si sa imparta

q     Activitati premergatoare scris - citit-ului.

2.Dezvoltarea fizica

Prin cresterere se inteleg acumularile cantitative ale dimensiunilor corporale. Dezvoltarea si maturatia reprezinta notiuni calitative referitoare la diferentieri de structura, de compozitie si functie celulara, particulare fiecarui tesut. Ritmul de crestere, dezvoltare si maturatie depinde de factori ereditari, hormonali si de mediu.

q       factori ereditari - influenteaza ritmul de crestere si valorile definitive ale parametrilor de crestere, conform programelor genetice.

q       factori hormonali- intre acestia hormonul de crestere este indispensabil pentru reglarea cresterii scheletice iar deficitul acestui hormon se exprima prin incetinirea proceselor de crestere si maturare, excesul determina accelerarea cresterii fara maturatie (gigantismul).

q       factorii de mediu -nutritia - element esential in dezvoltarea procesului de crestere.

q       factori socioeconomici - influenteaza cresterea organismului copilului prin modul de viata, obiceiuri elementare, traditii culturale in strinsa legatura cu factorii nutritionali.

q       factorii psihici si emotionali contribuie in insemnata masura la confort prin ambianta familiara, climatul afectiv, calitatea relatiilor dintre parinti si copii. Stress-ul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil influenteaza negativ procesul de crestere.

In primul an, greutatea medie este de 9,5kg iar la 3 ani de 15kg. Pentru aprecierea aproximativa a greutatii medii normale la diferite varste se pot folosi unele formule :

3-12 luni=virsta luni+9

2

1-6 ani=virsta(ani) x 2 + 8

6-12 ani : kg varsta (ani) x 7-5

2

Talia creste de la 74 cm. la 92cm. Dupa varsta de 1 an valoare medie aproximativa a inaltimii in centimetrii se poate afla din formula : Varsta ( in ani) x 6 + 77 (Nelson 1983). La 3 ani ritmul de crestere este mai diminuat fata de perioada anterioara. Segmentele corpului au ritmuri de crestere inegale iar infatisarea generala a organismului se modifica. Rapoartele segmentare dintre trunchi si membre arata ca membrele cresc mai rapid decat trunchiul pana la pubertate dupa care se inverseaza ritmul de crestere.

Este important de stiut ca cifrele rezultate din masuratorile parametrilor antropometrici sunt confruntate cu valorile din standardele de referinta care tin seama de zona geografica, sex, varsta si mediul de provenienta ( rural/urban). In Romania aceste masuratori au fost elaborate de Institutul de Igiena Bcuresti , acestea sunt standarde de referinta reflectand nivelul dezvoltarii fizice la diferite grupe de varsta.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Elementele de maturatie sunt reprezentate de dezvoltarea relativa a masivului facial cu disparitia treptata a aspectului particular al nou-nascutului. In raport cu perimetrul toracic care la nastere este mai mic decat cel cranian, se constata o egalizare a celor doua perimetre spre varsta de 1 an dupa care perimetrul cranian ramane progresiv in urma celui toracic. Au loc osificari la nivelul craniului prin inchiderea fontanelelor, coloanei vertebrale, a cutiei craniene, a membrelor, dentitiei ( Ferrier P.E., 1975 pag 55-73).

Se dezvolta sistemul muscular si a ligamentelor ceea ce va duce la o mai mare agilitate a corpului. Are loc progresia in ceea ce priveste dezvoltarea creierului de la 980 gr. la 1an ajunge la 1,100gr. la 3 ani. Activitatea corelata a diferitelor regiuni si zone cerebrale se dezvolta foarte mult iar diferite reactii innascute incep sa se conditioneze. (la 2 ani si jumatate apare controlul sfincteral).

3.Principalele achizitii psihice ale perioadei

Perioada anteprescolara se caracterizeaza prin trei achizttii importante: mersul, reprezentarea si limbajul. Dezvoltarea motricitatii trece din faza ei incipienta "de tatonare" in faza ei de adevarata, de expansiune. Copilul isi dezvolta capacitatile de la mersul sovait la alergat,tarat, catarat, de la manevrarea imprecisa, la apucare, invartire, desfacere. Acum este capabil sa impinga, sa traga, sa ridice, sa sparga, sa smulga. Aceste achizitii permit copilului un acces mai mare la mediul incojurator ba mai mult decat atat la stapanirea si modificarea lui.

Se perfectioneaza miscarile mainilor in rapiditate si precizie (inca de la un an si citeva luni copilul poate bea din cana, mancand cu lingurita). La doi ani este capabil sa deschida usile, dulapurile, sertarele si sa culeaga obiecte mici intre degete.

Dezvoltarea psihomotorie. Termenul de psihomotricitate este folosit pentru a exprima faptul ca dezvoltarea motricitatii este legata de celelalte progrese in dezvoltarea intelectuala si socioafectiva. Achizitia mersului este o buna ilustrare a acesti interrelatii. Posibilitatea copilului de a se misca conduce la experimentarea de noi senzatii dezvoltand experienta cognitiva. In acelasi timp prin exersarea mersului el dezvolta o autonomie fata de adult ceea ce inseamna baza independentei de mai tarziu. Dezvoltarea psihomotorie este programata genetic pentru fiecare specie, dar asta nu inseamna ca mediul nu intervine ca factor de modulare a celui genetic. De exemplu un copil privat de ingrijire si nestimulat va prezenta un retard important in achizitiile sale. Dezvoltarea se deruleaza urmand cateva legi generale care permit intelegerea mecanismelor dezvoltarii. Acestea au fost descrise de Gesell si ilustreaza progresul maturizarii nervoase cu efectele sale asupra controlului motricitatii. Aceste legi sunt:

q       Legea dezvoltarii cefalo - codale. Mielinizarea fibrelor nervoase se realizeaza progresand de la zona creierului la zona de bazala a coloanei vertebrale. De aceea copilul va exersa un control din ce in ce mai mare asupra muschilor, descendent de la muschii oculari, la muschii gatului redresand capul apoi al spatelui permitand pozitia sezand, apoi controlul membrelor inferioare adaugand achizitia pozitiei bipede.

q       Legea dezvoltarii porximo-distale. Ea ilustreaza progresele mielinizarii intr-un sens proximo-distal adica de la ceea ce este la mica distanta catre ceea ce se afla din ce in ce mai departe. Aceasta inseamna largirea controlului de la segmentele centrale la segmentele periferice facilitand progresul in controlul de la grupele de muschi mari la grupele de muschi mici, permitand de asemenea gesturi din ce in ce mai precise si minutioase (de la regiunea pelviana la picioare, de la umeri la mana si asa mai departe). Evolutia prehensiunii este efectiv o buna ilustrare a acestei legi deoarece putem constata ca controlul miscarilor dirijate ale copilului asupra uni obiect apar mai intai la nivelul umarului apoi la nivelul articulatiei cotului si apoi in palma. Miscarile devin astfel mai suple si mai adaptate achizitai ultima fiind cea legata de miscarile manii unde controlul degetelor este din ce in ce mai perfectionat dezvoltand motricitatea fina.

q       Evolutia tonusului si a posturii. Tonusul muscular al noului - nascut va evolua diferit in fucntei de muschii solicitati si anume, tonusul axial va creste pentru a permite redresarea trunchiului pe cand tonusul muschilor flexori ( ai bratelor si picioarelor) se va diminua pentru a permite gradul de estensibilitate necesar stationarii in picioare si mersului. Tonusul este legat de evolutia posturii , progresul copiilor hipertonici sau hipotonici nefiind similara caci copii hipertonici stau in picioare mai mult decat ceilalti si cei hipotonici au un control mai bun al motricitatii fine.

q       Normele dezvoltarii. Evaluarea dezvoltarii unui copil se realizeaza raportat la propriul ritm de dezvoltare si nu numai prin raport la grupa de varsta de referinta caci este importanta variatia propriei curbe de dezvoltare pe care se evalueaza progresul.

Principalele achizitii psihomotorii pana la varsta de 3 ani conform datelor IOMC - Bucuresti, adaptate dupa Gesell:

Majoritatea autorilor apreciaza ca la aceasta varsta copilul invata prin imitatie. Aparitia conduitelor de imitatie la copil pentru Piaget este relativ tardiva deoarece ele nu pot fi posibile inaintea substadiilor III si IV pentru ca este nevoie de reprezentari mentale corespondente modelului de imitat. Afirmatia lui Piaget despre aparitia tardiva a reprezentarilor mentale este unul din punctele de dezacord fundamental intre Piaget si Freud si succesorii lor ( Tourrette si Guidetti, 2002, pag. 61). Observatiile conduitelor neo-natale imitative puse in evidenta de Zazzo a fost completata prin studii experimentale de Meltzoff si Moore ( 1977) si au contrazis teoria piagetiana a dezvoltarii tardive a reprezentarilor. Alaturi de acestia Vinter ( 1985) a confirmat observatiile facute si a aratat ca nou-nascutii urmeaza modelele propuse spre imitare, ca frecventa imitatiei produse depinde de copii si ca aceste conduite dispar catre varsta de 2 luni. Problema ridicata de acesti cercetatori este natura proceselor implicate in producerea acestor comportamente. Imitatia implica reprezentari mentale cum sugereaza Meltzoff si Moore si in acest caz ele vor deveni foarte precoce, altfel in ce maniera un nou nascut poate imita o misare pe care el nu a experimentat-o. Explicatia cea mai probabila a precocitatii acestei capacitati, ca si in cazul altor capacitati precoce, este functiunea lor sociala si se inscriu in ansamblul capacitatilor desfasurate de copil pentru a intra in contact cu semenii, conditie esentiala pentru supravietuirea sa ( Tourrette si Guidetti, 2002, pag. 61). Teorieticienii cognitivisti asociaza competentele precoce cu reprezentarile mentale carora le atribuie o functie centrala in dezvoltarea cognitiva.

La sfarsitul primului an de viata gandirea copilului este dominata in totalitate de actiunea concreta cu obiectele. La un an si jumatate se face trecerea decisiva spre reprezentarea actiunii inainte de executarea ei reala. Copilul de aici inainte are capacitatea de a opera in plan mental cu imaginile secundare furnizate de reprezentare. Capacitatea de a inlocui actiunea concreta, directa, cu imaginea ei are implicatii asupra jocului a manevrarii obiectelor si asupra dezvoltarii gandirii (Golu, Verza, Zlate, 1993).

Una din cele mai importante achizitii este vorbirea. La sfarsitul primului an de viata majoritatea copiilor pronunta cateva cuvinte cu inteles, daca nu mai multe dintre acestea unele fiind cuprinse in vocabularul propriu sau limbajul propriu. La sfarsitul primului an de viata deja cunoaste valoarea sociala a limbajului, respectiv faptul ca prin intermediul limbajului poate obtine satisfacerea unor trebuinte. In jurul varstei de 2 ani el foloseste limbajul ca mijloc de comunicare curenta. Vocabularul sau poate contine de la 8 pana la 20 de cuvinte, jargonul folosit este impregnat de continut emotional, se joaca repetand un cuvant sau o fraza. La 2 ani ritmul si fluenta vorbirii este inca slaba, produce propozitii din care lipseste de cele mai multe ori verbul, vocea nu este controlata in volum si modulatie. La 3 ani aproape majoritatea continutului exprimat de copil este inteligibil, intelege intrebari simple ce au legatura cu mediul sau si activitatile sale. Este capabil sa relateze despre experienta sa si relatarea sa poata fi urmarita si inteleasa.

In evolutia limbajului la copil pot fi evidentiate mai multe stadii. Dupa M. Zlate ( 1993, pag 69) identificam urmatoarele stadii: stadiul cuvantului-fraza in care copilul exprima atitudini afective si mintale si care contin o mare incarcatura informationala. Acest stadiu se intinde de la 1 an la 1 an si jumatate.

Stadiul prefrazei dureaza de la 1 an si jumatate pana la 2 ani. Copilul pronunta cuvintele unele dupa altele in ordinea importantei pe care acestea par sa o aiba pentru el. Stadiul "frazei gramaticale" in care copilul exprima relatii intre notiuni si judecati. Stadiul debuteaza la doi ani si cateva luni. Stadiul structurii sintactice debuteaza la 3 ani. Stadiul "diferentierii formelor gramaticale", la 3 ani si jumatate. De la exercitiul vocal din primul an de viata in care sunt incluse ganguritul si tipatul, copilul trece la exercitiul cuvintelor cand jocul cu cuvintele si silabele este aproape permanent. Sunt active majoritatea functiilor limbajului : cea de comunicare - copilul exprima ceea ce vede, aude, simte, vrea, functia reglatorie - declanseaza actiuni cu ajutorul limbajului dar predominanta este functia ludica - copilul se joaca si exerseaza vorbind (Golu, Verza, Zlate, 1993).

In Romania indicii dezvoltarii normale a comportamentului verbal sunt urmatorii:

1 luna - sunete laringiene, 2luni -gangureste,           3luni - vocale si consoane izolate, 4luni - tendinta de modulare, 5 luni - sunete in ritm alert, 6luni- sunete mai variate, 7luni - vocalizeaza silabe, 8 luni - pronunta silabe, 9luni - silabe repetate, 10luni - intelege cuvinte folosite des, 11luni- cuvant cu sens,

12luni - 2 cuvinte cu semnificatia precisa, 15luni 4 pana la 6 cuvinte in vocabular activ si folosirea "jargon"-ului, 18luni - 8 pana la 10 cuvinte, in vocabular activ, foloseste cuvinte - propozitii

24luni - propozitii din 2, 3 cuvinte ( substantive, verbe, adjective, pronume)

27luni - isi vorbeste singur cand se joaca

30luni - vocabular activ bogat, cuvinte din mai multe silabe, verb conjugat, pronume personal

33luni - poezii scurte, sensul pluralului

36luni - relateaza situatii din viata lui si a familiei, receptiv la cuvinte noi, limbaj contituit gramatical, foloseste corect pluralul

Nu trebuie uitat insa in aprecierea dezvoltarii ca fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare si caracteristicile sale individuale si evaluarea trebuie realizata pe mai multe dimensiuni pentru ca aprecierea sa fie corecta.