HOLERA - definitie, etiologie, epidemiologie, patogenie, tratament

HOLERA

Definitie:  boala infectioasa acuta, contagioasa, specific umana, produsa de vibrionul holeric, manifestata clinic prin scaune diareice apoase frecvente si abundente, deshidratare acuta severa, cu evolutie severa si risc letal.

Etiologie:

Bacterii din genul Vibrio - vibrionul holeric. Sunt BGN, mici, foarte mobile, aerobi, in forma de virgula. Pe baza antigenului somatic O se clasifica in 2 serogrupuri:
  - serogrup 0:1, care contine tulpinile ce produc holera;

- serogrup non 0:1, care contine tulpini ce nu secreta enterotoxina si care produc imbolnaviri usoare.

Exista 2 biotipuri de vibrion holeric: biotipul clasic si biotipul El Tor.

Epidemiologie:

Holera prezinta evolutie endemica, in special in tari din Asia, dar cu potential de raspandire epidemica si pandemica.

Sursa de infectie: omul bolnav sau purtator asimptomatic.Se noteaza si un rezervor extrauman de vibrioni: apa din unele estuare si lacuri.

Transmiterea: digestiva, fecal-orala, prin consum de apa sau alimente contaminate.

Receptivitatea este universala.

Patogenie:

Dupa consumul apei sau alimentului contaminat vibrionii holerici ajung si se fixeaza preferential la nivelul intestinului subtire, unde se multiplica si elibereaza enterotoxina hole-rica.Componenta B a toxinei permite adeziunea la membrana celulara intestinala pe receptori specifici iar componenta A a toxinei patrunde in celula intestinala, activeaza adenilciclaza. Aceasta determina acumularea de AMPc in celula, cu stimularea secretiei de NaCl, potasiu, bicarbonat de sodiu si apa in lumenul intestinal.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Scaunul holeric este abundent, apos, afetid, cu flocoane de mucus. Pierderile mari de apa si electroliti ( 15-20 litri/zi) determina aparitia rapida a sindromului de deshidratare acuta , a acidozei si a insuficientei circulatorii periferice ( colaps).

Mucoasa intestinala este intacta histologic.

Tablou clinic:

Incubatia: scurta, de ore-5 zile.

Debutul: brusc, cu scaune diareice necaracteristice, varsaturi, fara colici abdominale.

Perioada de stare: scaune abundente, apoase, cu aspect de zeama de orez, afetide, eliminate in jet, fara colici, foarte frecvente ( 20-50/zi), in afebrilitate; slabiciune si hipotonie musculara, crampe musculare, transpiratii lipicioase.

Evolutie:

Boala poate fi spontan reversibila, cu remisia treptata a simptomatologiei in 7-10 zile sau poate evolua spre deces cu fenomene de soc hipovolemic ireversibil si supreinfectii bacteriene.

Cea mai severa forma de boala este holera uscata( holera sicca).-forma hipertoxica cu soc, fara pierderi mari lichidiene.

Diagnostic de laborator:

evidentierea vibrionului holeric in scaun si in lichidul de varsaturaprin examinare imediata la microscop pe fond intunecat si prin cultivare pe medii selective;
- serodiagnostic: permite diagnosticul retrospectiv, dar nu este util in boala acuta.

Tratament:

Pacientul sau suspectul de holera se izoleaza imediat in spital, in pavilioane sau sectii cu circuit separat si cu paturi speciale; se asigura dezinfectie continua si terminala a scaunelor, varsaturilor si obiectelor bolnavilor.

Obiectivele tratamentului sunt: reechilibrarea hidro-electrolotica si acido-bazica rapada si continua, suprimarea infectiei intestinale.

1.     Rehidratarea se realizeaza pe cale orala sau parenterala, in functie de gradul deshidratarii.

In SDA gr. I rehidratarea se realizeaza pe cale orala, cu solutie OMS- GESOL.

In SDA gr. II si III  rehidratarea se realizeaza pe cale parenterala, cu solutii Ringer sau solutii speciale .

Administrarea de lichide continua pana la normalizarea scaunelor.

2.     Tratamentul etiologic este obligatoriu. Se realizeaza cu Tetraciclina, Furazolidon sau Cotrimoxazol, pe o durata de 3 zile.

Dupa vindecarea clinica externarea pacientilor se face dupa 3 coproculturi de control negative.

Contactii directi ai bolnavilor de holera se interneaza si se investigheaza in conditii de izolare, primesc profilaxie cu Tetraciclina sau Doxiclina si se externeaza dupa 3 coproculturi negative.