Medicament: evolutia sa in corpul nostru - absorbtie, distributie, activitatea medicamentelui

MEDICAMENT: EVOLUTIA SA IN CORPUL NOSTRU

Cele mai multe medicamente luate pe gura pot sa treaca in sange. Sunt atunci ca medicamentele injectate intramuscular sau intravenos, distribuite in organism si exercitandu-si actiunea, apoi putand sa fie distruse si eliminate.

ABSORBTIE

Medicamentul luat pe gura ajunge in stomac si este dizolvat. Isi urmeaza apoi drumul in continuarea tubului digestiv si trece in sange. Trecerea in sange este mai rapida cand stomacul este gol (medicamente luate pe stomacul gol).

Daca medicamentul este luat in momentul mesei, trecerea sa in sange va fi mai lenta, in timp. Unele alimente pot sa impiedice eficacitatea unui medicament din cauza unei reactii intre medicament si aliment. Este cazul lactatelor cu unele antibiotice precum tetraciclina (vezi Medicamentele si alimentatia).

Exista totusi cateva exceptii de la regula, unele produse fiind mai bine absorbite in cursul meselor.

Este deci important ca medicul sa va precizeze momentul in care trebuie luate medicamentele pe care vi le prescrie.

DISTRIBUTIE

Dupa traversarea tubului digestiv, medicamentul ajunge in sange. Atunci se fixeaza de unele proteine din sange (albumina), cel putin in parte. Aceasta parte fixata este inactiva, numai cantitatea de medicament nefixata putand sa ajunga in mod liber la diferite organe ca sa-si exercite actiunea dorita. Partea fixata va fi eliberata progresiv si va deveni activa.

Unele medicamente se distribuie in toate tesuturile. Altele insa merg preferential in unele organe si chiar pot sa se acumuleze in unul singur. Este cazul iodului, care se fixeaza la nivelul glandei tiroide. Unele organe au o bariera care impiedica trecerea anumitor medicamente. Aceasta le protejeaza de efectele nefaste ale medicamentelor, dar poate sa impiedice medicamentele sa trateze organul bolnav. La nivelul creierului, aceasta bariera se numeste bariera hemato-encefalica, iar la nivelul placentei, bariera feto-placentara. In acest ultim caz, bariera impiedica unele medicamente luate de mama sa ajunga la copil: este cazul insulinei si heparinei, care astfel nu pot sa ajunga la fetus. Trebuie totusi sa se stie ca aproape totalitatea medicamentelor trec prin placenta. Trebuie deci evitata orice automedicatie in caz de sarcina (vezi Medicamentele si sarcina).

ACTIVITATEA MEDICAMENTELUI

Pentru ca un medicament sa fie eficace, trebuie sa ajunga la locul bolnav sub forma libera, activa si sa poate patrunde in interiorul organului ca sa-l poata trata.

Unele medicamente patrund in toate celulele organismului, exercitand acolo o multitudine de efecte; alte medicamente actioneaza in mod mai precis asupra unui singur organ. Astfel insulina influenteaza toate celulele corpului, in timp ce digitalina actioneaza preferential asupra celulelor inimii.

Eficacitatea medicamentului este legat de cantitatea administrata, dar asta numai pana la un anumit punct. Sub o anumita cantitate, medicamentul nu va mai exercita nici o actiune decelabila. Cu cat doza de medicament este mai mare, cu atat efectul va fi mai important, asta pana la o anumita valoare. Daca se depasesc dozele prescrise, eficacitatea medicamentului nu devine mai mare, ci va creste riscul de accidente.

# ATENTIE

Dozele recomandate in prospectele din cutii sunt calculate pentru un echilibru intre actiunea dorita si riscul de incidente, care exista in cazul oricarui medicament activ. Un medicament pentru care nu a fost descris niciodata vreun incident este un medicament ineficace. Din pacate nu exista exceptii de la regula. Copiii (vezi Medicamentele si copiii) si persoanele in varsta (vezi Medicamentele si persoanele in varsta) sunt foarte sensibile la medicamente. De aceea posologiile vor trebui sa fie reduse, ca sa nu creasca riscul unor accidente.

TRANSFORMAREA

Actiunea unui medicament dureaza in general doar cateva ore, de cele mai multe ori mai putin de o zi. Medicamentul, transportat de sange, trece de mai multe ori prin ficat. Ficatul are rolul de a transforma o parte a medicamentului activ intr-o substanta inactiva (invers in cateva cazuri rare). Daca ficatul este bolnav, cu insuficienta ca in cazul cirozei, medicamentul va ramane sub forma sa activa foarte mult timp in organism si riscul de accidente va fi mai mare. De aceea, in caz de insuficienta hepatica, dozele a numeroase medicamente distruse de ficat trebuie sa fie diminuate.

ELIMINAREA

Medicamentele sunt eliminate din organism mai ales prin rinichi, fie printr-o forma transformata de ficat, deci inactiva, fie sub forma intiala activa.

Daca rinichiul nu functioneaza corect (insuficienta renala), stationarea medicamentului in corp va fi prelungita. De aceea, in acest caz, dozele a numeroase medicamente vor trebui sa fie diminuate. Restul de medicamente ne-eliminat de rinichi poate sa fie evacuat mai ales de bila si aerul expirat, dar si prin sudoare, saliva, lacrimi, laptele matern (vezi Medicamentele si alaptatul), par si unghii.

# ATENTIE

Faptul ca un produs este folosit local (pomezi, creme, lotiuni pe piele, colir pentru ochi, antiseptic faringian, pastile, picaturi pentru urechi sau nas), nu inseamna ca poate sa fie considerat inofensiv, cu atat mai mult cu cat poate sa treaca in sange si sa exercite o actiune generala.

Un numar limitat de produse administrate pe cale orala pot sa nu treaca in sange. Este cazul unui mic numar de medicamente utilizate pentru tratarea maladiilor tubului digestiv: pansamente gastrice, unele antibiotice folosite la tratarea diareei, unele medicamente impotriva viermilor intestinali (tenie, ascarizi, oxiuri).