Hepatita
cronica activa
Definitie: boala inflamatorie
cronica care afecteaza ficatul si duce la ciroza,
insuficienta hepatica si deces; se asociaza adesea cu
markeri de boala autoimuna.
Etiologie. Se vorbeste curent de 3
tipuri, asociate cu tablouri si titruri de autoanticorpi caracteristice: tipul I, caracterizat de pozitivitate
pentru anticorpi, antinucleari si antimuschi neted; tipul II, hepatita cronica
autoimuna, care se caracterizeaza prin prezenta de anticorpi
microzomali renali, anti-ficat si se subdivide in tipurile a si b,
ultimul asociindu-se cu infectia cu virusul hepatitei C; tipul III, o hepatita cronica
asociata cu antigene solubile de celule hepatice. Epidemiologic, tipul I insumeaza aproximativ 80% din cazuri la
adult si raspunde excelent la cortisteroizi. Tipul II are o
prevalenta de 5 la 1000000, cu un sex ratio femeie/barbat de
8:1, cea mai mare frecventa este la varsta de 2-14 ani; acest tip se
asociaza frecvent cu manifestari extrahepatice de autoimunitate
(vitiligo, diabet insulino-dependent si tiroidita). Genetic, unele antigene leucocitare
umane (HLA) sunt crescute in hepatita autoimuna (HLA-Al, B8 si DR3),
mai ales la tipul I de hepatita autoimuna.
Clinic, manifestarile pot fi cu
dificultate deosebite de cele din hepatita virala acuta: anorexie,
indispozitie, greturi, varsaturi si icter. Exista
si cazuri cu evolutie insidioasa, fara manifestari
semnificative. La examenul fizic: icter si hepatomegalie variabile;
angioame "in paianjen" si telangiectazii - martore ale bolii hepatice
cronice (sunt manifestari frecvente); manifestari clasice de
hepatita lupoida: aspect cushingoid, hirsutism, acnee, striuri
(vergeturi) abdominale - sunt - rare, aparand mai ales la femei.
Manifestarile extrahepatice pot include: artrita, ginecomastia, semne de
boala inflamatorie a intestinului, candidiaza cutaneo-mucoasa si
vitiligo sunt alte manifestari de boala autoimuna.
Investigatii paraclinice. Sunt
utile urmatoarele teste: pentru hemoliza (anemie hemolitica
concomitenta!); transaminaze serice (TGO, TGP) - adesea peste 1000 U/L;
concentratia serica a bilirubinei si fosfataza alcalina -
ambele crescute; dozarea albuminei serice (poate aparea hipoalbuminemie);
hemograma completa (anemie normocroma/normocitara,
leucopenie, trobocitopenie), autoanticorpii specifici (pozitivi: se includ
anticorpi antimitocondriali, antinucleari si anti-muschi neted);
alti anticorpi (anticorpi renali mitocondriali anti-ficat); celule lupice
(pot fi prezente); HLA (crescuta in tipul II autoimun de hepatita
cronica); biopsie hepatica percutana - aspect caracteristic:
infiltrate inflamatorii, "piecemeal necrosis", ciroza. Imagistic, exista o corelatie
ultrasonografica intre marirea ganglionilor din ligamentele
hepatoduodenale, concordanta cu activitatea biochimica,
histologica si umorala din hepatita cronica activa.
Tratamentul. Imunosupresia cu steroizi
si/sau azathioprina reprezinta principala metoda
terapeutica, tipurile I si II autoimune de hepatita cronica
activa raspunzand bine la corticosteroizi. Se incepe cu Prednison sau
cu Prednisolon oral, in doza de 2mg/kg/zi, timp de 4-8
saptamani, dupa ce transaminazele au scazut. Doza de
intretinere este de 5-15 mg/zi. Adesea se asociaza azathioprina
(daca nu exista raspuns clinic sau un bun raspuns la un
singur medicament; este micsorat astfel si efectul advers la
Prednison). La bolnavii la care este contraindicata terapia
corticosteroida se recomanda Ciclosporina si imunoglobuline i.v.
Terapia se continua - asa cum am amintit - pana la
obtinerea remisiunii clinice si scaderea transaminazelor serice.
Poate fi indicata - in acest scop - si repetarea biopsiei hepatice. Chirurgical, se intervine in caz de
hipertensiune portala sau daca insuficienta hepatica impune
efectuarea transplantului.
