Glanda pituitara sau hipofiza
Medicul roman Galen, unul dintre fizicienii
cei mai vestiti ai anti-chitatii, isi facuse o idee
ciudata despre functionarea hipofizei. El cre-dea ca
aceasta glanda foarte importanta actiona ca un filtru prin
care im-puritatile erau descarcate din creier in gat. Timp de
cincisprezece seco-le, medicii au acceptat aceasta curioasa eroare.
Chiar si in zilele noastre, nu se stie mare lucru despre activitatea
glandei pituitare. Iar complexita-tea ei este atat de mare, incat si cei
mai indemanatici endocrinologi se ratacesc in labirintul acestei
glande minuscule. Desi departe de a fi pe deplin lamuriti asupra
activitatii ei, medicii o considera un organ excep-tional.
Daca li s-ar cere sa numeasca rolul ei cel mai important, ar fi
la fel de stanjeniti ca niste copii in fata unei vitrine pline
cu jucarii Avand forma unei cirese atarnate de codita ei,
hipofiza este situata in cutia cra-niana, la baza creierului. Ea sta
intr-o cavitate numita sella tursica (saua turceasca),
situata in spatele globilor oculari. Ca "maistru", ea are in special
functia de a stimula celelalte organe ale sistemului glandular in
activitatile si in secretiile lor.
Se compune din trei parti.
Partea anterioara, cu
functie specific glandulara, isi varsa secretia in
fluxul sanguin, iar hormonul ei:
1.determina
talia si volumul corpului,
2.determina
gradul de inteligenta al individului,
3.controleaza
functiile sexuale intr-un mod care nu a fost inca stabilit.
Partea centrala, care
contine canale intermediare marginite de ce-lule nervoase speciale
care controleaza fluxul sanguin si descopera aco-lo
otravurile impotriva carora alerteaza un mecanism de
aparare.
Partea posterioara,
bogata in celule nervoase inalt specializate, fa-ce de fapt corp comun cu
creierul. Celulele ei sunt bogate in hormoni care stimuleaza sistemul
simpatic, provocand o crestere a tonusului si a fortei de
contractie a muschilor netezi.
Am trecut in revista cateva dintre
activitatile celor trei glande endo-crine. Dar cum pot ele juca rolul
linei a treia de aparare impotriva bolii?
Pentru a intelege acest lucru trebuie sa
ne intoarcem la glanda
pituitara, "cainele de paza" al corpului, dar si "centrala
sa telefonica". Aceasta glanda minuscula este de o
importanta capitala pentru bunasta-rea corpului uman.
Natura a adapostit-o foarte intelept in adancul cutiei craniene.
Partea medie a acestei glande este bogata in vase sanguine si
marginita de celule nervoase terminate cu cili. Acesti cili sunt
niste de-tectori care controleaza chimia circulatiei sanguine.
Atunci cand in flu-xul sanguin care trece sunt prezente toxine, este emis un
semnal de alar-ma care ajunge la glanda tiroida si la glandele
suprarenale care consti-tuie, impreuna cu hipofiza, cea de-a treia linie
de aparare impotriva bo-lii. La nevoie, hipofiza avertizeaza tiroida
si suprarenalele sa inceapa sa debaraseze sangele de
materiile sale toxice. In caz de urgenta, tiroida va dirija
aceasta eliminare spre piele si spre membranele mucoase si
seroa-se; suprarenalele o vor face catre rinichi si intestine.
Astfel, in cazul unei bronsite pulmonare, eliminarea toxinelor se face
printr-o exudatie cataroasa prin membrana mucoasa care
margineste bronhiile. Tusea vio-lenta, caracteristica
acestei boli, este un efort natural de a elimina mate-ria toxica.
Dupa o atare criza, plamanii raman iritati mai multe
zile.
