Chestionar cope

Nume și prenume

Sex

Varsta

Data examinarii

Nr.crt.	Item
	Ma angajez in activitați suplimentare, care pot contribui la rezolvarea problemei.
	Incerc sa imi formulez o strategie cu privire la ce am de facut.
	Las deoparte alte activitați pentru a ma concentra asupra problemei.
	Imi impun sa aștept momentul potrivit pentru a reacționa.
	Ii intreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au facut in acea situație.
	Spun cuiva ce simt.
	Caut ceva bun in ceea ce mi se intampla.
	Invaț sa traiesc cu problema mea.
	Caut ajutorul lui Dumnezeu.
	Sunt prost dispus și imi exteriorizez emoțiile.
	Refuz sa cred ce s-a intamplat.
	Renunț la incercarea de a obține ceea ce vreau.
	Ma implic in munca sau in alte activitați pentru a-mi abate gandul de la problema.
	Imi concentrez eforturile spre a rezolva intr-un anumit fel problema.
	Imi fac un plan despre cum sa acționez.		Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec
	Ma concentrez asupra situației care imi da de furca și, daca e nevoie, las celelalte lucruri mai in voia lor.
	Ma țin deoparte, nu fac nimic, pana cand situația nu o permite.
	Incerc sa caut sugestii despre ce ar fi bine sa fac.
	Incerc sa obțin suport social de la prieteni sau de la rude.
	Incerc sa privesc lucrurile intr-o lumina diferita, pozitiva.
	Accept ca faptul s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat.
	Imi spun speranțele in Dumnezeu.
	Imi las sentimentele sa iasa la iveala.
	Imi spun ca nu s-a intamplat cu adevarat.
	Renunț sa mai lupt pentru a-mi atinge scopurile.
	Merg la filme, ma uit la televizor, pentru a ma gandi mai puțin la problema.
	Prefer sa visez la alte lucruri.
	Ma feresc de a fi distras de alte ganduri sau activitați.
	Ma asigur ca nu inrautațesc lucrurile acționand prea curand.
	Ma gandesc bine la pașii pe care ii am de facut.
	Fac ceea ce trebuie facut, pas cu pas.
	Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situația respectiva.
	Imi impartașesc sentimentele cuiva.
	Invaț din lucrurile care mi se intampla.
	Ma obișnuiesc cu ideea ca faptul s-a petrecut.
	Incerc sa gasesc liniștea in religie.
	Ma simt foarte stresat și imi exprim sentimentele.
	Ma comport ca și cum nu s-ar fi intamplat nimic.
	Consum alcool sau iau medicamente pentru pentru a ma gandi mai puțin la problema.
	Acționez direct pentru a soluționa problema.
	Reduc efortul pe care obișnuiam sa il depun in rezolvarea problemelor.
	Ma straduiesc sa previn ca alte lucruri sa se suprapuna in eforturile mele de a rezolva problema.
	Ma feresc sa acționez prea repede.
	Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea.
	Ma gandesc cum aș putea sa ma descurc cel mai bine cu problema.
	Caut ințelegere de la cineva.
	Accept ca realitate faptul ca s-a petrecut.
	Incerc sa ma dezvolt ca persoana, ca urmare a acestei experiențe.
	Ma rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei.
	Ma obișnuiesc cu ideea ca nu pot sa ma descurc cu problema și abandonez incercarile.
	Sunt deprimat și imi dau seama de asta.
	Imi spun mie insumi "Nu poate fi adevarat".
	Dorm mai mult ca de obicei.

CHESTIONAR COPE

COPE - elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Chestionarul integreaza modelul stresului elaborat de Lazarus (1984), dar autorii chestionarului considera departajarea formelor de coping in cele doua tipuri (focalizat spre problema și focalizat spre emoție) prea simplista. Chestionarul COPE vizeaza 14 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter activ sau pasiv.

Chestionarul cuprinde 53 de afirmații, fiecare forma de coping fiind evaluata prin 4 itemi. Excepție face copingul prin recurgerea la alcool-medicamente, care este masurat printr-un singur item.

Raspunsul se face pe o scala de la 1-4, in care cifra 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 - rareori fac acest lucru, 3 - fac uneori acest lucru, 4 - fac deseori acest lucru.

Cele 14 scale corespunzatoare strategiilor de coping sunt:

1. copingul activ - vizeaza acțiunile concrete, ce urmaresc inlaturarea stresorului sau ameliorarea efectelor sale. Este o forma de acțiune conștienta, de intensificare a efortului in vederea ameliorarii sau ajustarii la stresor (1, 14, 31, 40).
2. planificarea - se refera la orientarea gandirii spre pașii și modalitațile de acțiune (2, 15, 30, 45).
3. eliminarea activitaților concurente - evalueaza tendința persoanelor de a evita distragerea de la situația problematica, pentru a se putea concentra mai mult asupra soluționarii ei (3, 16, 28, 42).
4. reținerea de la acțiune - masoara opusul tendințelor impulsive și premature de a acționa chiar daca situația nu o permite; este o forma de coping activ in sensul focalizarii pe stresor, dar in același timp, o strategie pasiva, pana in momentul cand circumstanțele vor permite acțiunea (4, 17, 29, 43).
5. cautarea suportului social-instrumental - evalueaza tendința de a solicita sfaturi, informații, ajutor material necesar in acțiunile de ameliorare a situației; este considerat a fi o forma de coping activ (5, 18, 32, 44).
6. cautarea suportului social-emoțional - itemii identifica in ce masura persoana tinde sa solicite ințelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi, pentru a diminua distresul; este o forma de coping focalizat pe emoție (6, 19, 33, 46).
7. reinterpretarea pozitiva - identifica tendința unei persoane de a extrage un beneficiu chiar dintr-o situație indezirabila sau cu consecințe nefaste; nu are doar scopul de a reduce distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de acțiune asupra stresorului (7, 20, 34, 48).
8. acceptarea - vizeaza una dintre cele doua situații: acceptarea realitații factorului amenințator, in vederea acționarii asupra lui și/sau acceptarea faptului ca nu se poate face nimic pentru ameliorarea situației (8, 21, 35, 47).
9. negarea - se refera la refuzul de a crede ca stresorul exista sau la acțiunile intreprinse care ignora stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, in mod tradițional, negarea este inclusa in categoria mecanismelor defensive, Carver și colaboratorii considera utila includerea negarii la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52).
10. descarcarea emoționala - scala pune in evidența tendința persoanei de a-și reduce nivelul distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor negative (10, 23, 37, 51).
11. orientarea spre religie - se refera la masura in care subiectul apeleaza, in momentele nesigure, la ajutor din partea divinitații; autorii chestionarului apreciaza ca orientarea spre religie este o strategie de coping cu funcții multiple: poate servi pentru reinterpretarea pozitiva, pentru suport emoțional sau ca o forma de coping activ la un stresor (9, 22, 36, 49).
12. pasivitatea mentala - scala identifica "tactica" folosita de anumite persoane in scopul de a evita confruntarea cu problema; pasivitatea mentala are loc prin "imersia" in alte activitați: vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor, practicaresa sporturilor etc.; este tendința opusa suprimarii oricaror activitați, pentru a se concentra la situația problematica (13, 26, 27, 53).
13. pasivitatea comportamentala - evalueaza tendința de raspuns la stres prin reducerea efortului sau chiar abandonarea angajarii in atingerea scopului sau inlaturarea stresorului care interfereaza cu scopul; pasivitatea comportamentala ca strategie de coping este similara conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50).
14. recurgerea la alcool-medicamente - itemul identifica propensiunea de a apela la medicație anxiolitica sau la alcool pentru cuparea starilor de disconfort psihic rezultate din confruntarea cu situația amenințatoare (39).

Itemii chestionarului au fost astfel fomulați incat acest instrument sa permita examinarea atat a dispozițiilor coping, cat și a raspunsurilor coping legate de o situație specifica. Diferența consta in instrucția data subiectului: cand se evalueaza stilul coping, se cere subiectului sa raspunda cum acționeaza in general cand se confrunta cu situații problematice sau stresante. Pentru evaluarea copingului situațional, subiectul va opta pentruy formele de raspuns care reflecta cel mai bine modul in care a acționat intr-o anumita situație specifica.

Coeficientul de consistența interna a scalelor este cuprins intre .92 și .62, iar cel al fidelitații test-retest intre .83 și .48 (Carver și colab., 1989).