Exsanguino transfuzia

Exsanguino transfuzia

Prin exanguinotransfuzia se intelege metoda de epurare toxicologica extrarenala a unor toxice nedializabile endogene sau exogene, constand in sustragerea unui anumit volum de sange din circulatie, concomitent cu inlocuirea lui cu un volum echivalent izogrup si izovolemic.

Indicatii:

intoxicatii cu substante toxice hemolitice nedializabile (veninuri, toxine vegetale, unele methemoglobinizante);

intoxicatii cu toxice legate predominant de proteinele sanguine;

Riscurile si complicatiile exanguinotransfuziei sunt aceleasi cu cele transfuziei de sange:

reactii alergice;

hipercoagulabilitatea;

acidoza;

acumularea de citrat;

hipocalcemia;

Mijloace de terapie intensiva in intoxicatii

In foarte multe intoxicatii acute, pe langa celelalte mijloace terapeutice, enuntate anterior, se impune instituirea masurilor de terapie intensiva. Obiectivele care trebuiesc urmarite in acest caz sunt:

A. Resuscitarea respiratorie

B. Resuscitarea cardiovasculara

C. Reechilibrarea hidro-electrolitica si acido-bazica

D. Resuscitare neuropsihica si neuromusculara

A. Resuscitarea respiratorie

a.     scoaterea animalului din mediul toxic;

b.     eliberarea cailor respiratorii;

c.      respiratia artificiala:

respiratie asistata prin insuflatie endobucala sau endonazala (respiratie gura la gura sau gura la nas);

asistare respiratorie manuala pe masca;

asistare respiratorie prin sonda endotraheala;

d.     oxigenoterapia.

e.     stimularea centrilor respiratori

Doxapram, 1-10 mg/kg mc, iv

Naloxona, 0,04 mg/kg mc, iv, im, sc (la caine, in intoxicatia cu opiacee)

B. Resuscitarea cardiovasculara

a. Tratarea aritmiilor. Aritmiile cardiace care apar in unele toxicoze pot fi combatute prin:

Manevre fiziologice (stimulare vagala prin presiunea globilor oculari)

Corectia acido-bazica si hidroelectrolitica

Oxigenoterapia

Medicatie antiaritmica

Medicatie de suport

In multe cazuri este suficienta corectarea cauzelor care au indus aritmia, fara o medicatie antiaritmica. Antiaritmicele sunt clasificate in patru categorii:

Clasa I, substante interfereaza cu canalele de sodiu;

Clasa IA: chinidina, procainamida;

Clasa IB: lidocaina, fenitoina;

Clasa IC: encainida, lorcainida;

Clasa II, blocante beta-adrenergice: propranolol, metoprolol;

Clasa III, prelungesc durata potentialului de actiune: bretylium;

Clasa IV, blocanti ai canalelor de calciu: verapamil, diltiazem.

Tabelul 11 prezinta cateva tipuri de aritmii care apar frecvent in intoxicatii.

b. Restaurarea tonusului vascular. Intrucat utilizarea vasoconstrictoarelor este contraindicata, se pot utiliza medicamente beta-adrenergice, cum ar fi:

Izoprenalina (1 mg la 5 min, in perfuzie, la cal);

Dopamina (10 μg/kg mc/min, in perfuzie)

Glucocorticoizii

Tabel 11. Tratamentul aritmiilor cardiace toxice (modificat dupa Bailey E., 1992)

C. Reechilibrarea hidro-electrolitica si acido-bazica

Are ca scop recunoasterea si corectarea unor anomalii majore, cum ar fi:

Pierderea de lichid

Deficitul osmolar plasmatic

Dezechilibrele specifice ale unor electroliti

Dezechilibrele acido-bazice

Tabel 12. Criterii de evaluare a deshidratarii (dupa Blood si Radostits, cit. de Ghergariu, 1995)

Examenul clinic ingaduie precizarea cu acuratete a gradului de deshidratare (Tabel 12).

Tabel 13. Valori de referinta pentru unii constituenti sanguini si urinari ai echilibrului hidromineral si acido-bazic (dupa Ghergariu, 1995)

Tabel 14. Compozitia unor solutii poliionice uzuale (mmol/l), comparativ cu cea a plasmei (dupa Blood si Radostits, cit. de Ghergariu, 1995)

Determinarile de laborator permit identificarea tipului de dezechilibru precum si calcularea necesarului de electroliti (Tabel 13). Cand nu avem aceasta posibilitate se recomanda folosirea solutiilor poliionice echilibrate. Acestea contin sodiu, potasiu, cloruri si calciu, in concentratii similare celor din lichidul extracelular si pot fi folosite in cantitati mari in majoritatea starilor de deshidratare, acidoza, alcaloza si dezechilibre hidroelectrolitice moderate. Nu se preteaza pentru tratarea starilor grave de acidoza, alcaloza, hiponatremie, hipokalemie si hipocloruremie. Pentru tratarea acestor dezechilibre, exista solutii speciale (Tabel 14).

D. Resuscitare neuropsihica si neuromusculara

Masurile de contracarare a principalelor simptome neuropsihice din intoxicatiile acute, privesc atat starile de excitatie (convulsiile, contractiile tonico-clonice) cat si starile de depresie (coma) ale SNC.

a. Tratamentul convulsiilor toxice:

• Diazepam, 0,5 mg/kg mc, iv; doza se poate repeta la 10-20 min;
• Fenobarbital, 6 mg/kg mc, iv; recomandat in cazul ineficientei diazepamului sau cand se impune un tratament mai indelungat;
• Pentobarbitalul, se administreaza in cazul persistentei simptomelor;
• Metocarbamol, 44-200 mg/kg mc, iv, pentru relaxarea musculaturii scheletice;
• Tranchilizantele fenotiazinice nu sunt recomandate, deoarece au eficacitate slaba iar la unii indivizi induc stari de excitatie;

b. Tratamentul comei toxice:

• Doxapram, 1-10 mg/kg mc, iv, putandu-se repeta la 15-20 minute; este compatibil cu solutie de dextroza 5% sau cu solutia salina izotona, dar nu cu solutiile alcaline;
• Naloxona, 0,04 mg/kg mc, iv, im sau sc; exista date experimentale care atesta o eficacitate sporita la administrarea endotraheala;