Criterii de diagnostic dsm iv

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV

In DSM IV, autismul este descris in cadrul tulburarilor pervazive de dezvoltare, alaturi de sindromul Rett, Asperger, tulburarea dezintegrativa a copilariei și tulburarea pervaziva de dezvoltare fara alta specificație. Toate acestea sunt caracterizate prin deteriorarea severa și pervaziva in diferite domenii de dezvoltare: interacțiunea sociala, aptitudinile de comunicare și prezența unui comportament, interese sau activitați stereotipe. Aceste tulburari sunt evidente din primii ani de viața.

Pentru diagnostic este nevoie de:

A.     prezența unui total de 6 sau mai mulți itemi din categoriile (1), (2) și (3), cu cel puțin 2 itemi din (1) si cate unul din (2) și (3):

Afectarea calitativa a interacțiunii sociale manifestate prin cel puțin 2 din urmatoarele simptome:

incapacitatea de a folosi adecvat comportamentele non-verbale precum: "privirea ochi in ochi", expresia faciala a emoțiilor, postura corpului și gesturile care exprima interacțiunea sociala;

incapacitatea de a iniția și dezvolta relații cu cei de aceeași varsta, corespunzatoare nivelului de dezvoltare;

lipsa cautarii spontane de a impartași bucuria, interesele sau realizarile in relația cu alte persoane (exprimate prin incapacitatea de a arata, de a aduce sau de a specifica un obiect de interes comun);

absența reciprocitații emoționale și sociale.

Afectarea calitativa a comunicarii, manifestate prin cel puțin unul din urmatoarele simptome:

intarzierea sau absența totala a dezvoltarii limbajului vorbit (neinsoțit de incercarea de a compensa prin moduri alternative de comunicare, de ex. gestica, mimica);

la copiii cu un limbaj adecvat este prezenta o inabilitate profunda de a iniția și susține o conversație cu alte persoane;

folosirea unui limbaj stereotip și repetitiv sau a unui limbaj vag;

absența jocului spontan și variat "de-a " sau a jocului social-imitativ, potrivit nivelului de dezvoltare.

Patternuri stereotipe și repetitive restranse de comportament, preocupari și activitați, manifestate prin cel puțin unul din urmatoarele  simptome:

preocupare circumscrisa la unul sau mai multe patternuri restranse și stereotipe de interese, anormala ca intensitate sau focalizare;

inflexibilitate la schimbare, aderența nefuncționala la ritualuri specifice sau la rutina;

manierisme motorii stereotipe și repetitive (ex. rasuciri ale degetelor, mainilor, fluturari ale mainilor, mișcari complexe ale intregului corp);

preocupare persistenta pentru o anumita parte a unui obiect.

B. Funcționare anormala sau intarziere in dezvoltarea a cel puțin uneia dintre urmatoarele arii de dezvoltare, cu debutul inainte de 3ani:

interacțiunea sociala;

limbajul, așa cum este utilizat in comunicarea sociala;

jocul simbolic și imaginativ.

C. Tulburarea nu este explicata mai bine de sindromul Rett sau de tulburarea dezintegrativa a copilariei.

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC DIN ICD 10

F.84.0 Autismul infantil

Inainte de varsta de trei ani se observa o afectare a dezvoltarii in urmatoarele arii:

- este afectata funcția de comunicare a limbajului receptiv sau expresiv;

- este afectata dezvoltarea abilitaților sociale cu instalarea incapacitații de a avea reciprocitate emoționala sau atașament.

Sunt necesare cel puțin șase simptome din urmatoarele categorii:

Anomalii calitative in interacțiunea sociala și exprimarea reciprocitații emoționale:

copilul nu poate și nu știe sa utilizeze adecvat mesajele faciale și corporale in exprimarea emoționalitații: privirea "ochi in ochi", gesturile și postura corpului;

nu poate dobandi abilitatea de a relaționa cu cei de aceeași varsta, nu știe sa iși exprime interesul, bucuria, sa imparta jucariile;

reciprocitatea socio-emoționala este saraca, astfel copilul are raspunsuri bizare sau deviate, modularile emoționale sunt neadecvate contextului, iar integrarea in contextul social se face printr-o comunicare neadecvata și haotica.

spontaneitatea emoționala este aproape absenta, copilul nu știe sa iși arate bucuria in timpul jocului, nu știe sa ofere, sa ceara, sa participe la joc.

Anomalii calitative in comunicare:

limbajul verbal este insuficient dezvoltat și nu este acompaniat de limbajul non-verbal;

incapacitate și eșec in inițierea și susținerea conversației;

limbajul este stereotip și repetitiv, cu utilizarea de cuvinte și fraze idiosincratice;

Analiza: Fibrele alimentare - sursele de fibre (celuloza) - clasificarea lipidelor, glucidelor, glucido-lipidelor si a fibrelor alimentare Document online: Clasificarea drajeurilor

jocul imitativ este sarac.

Pattern de comportament stereotip, repetitiv, sarac in activitați și interese:

copiii  pot avea preocupari și interese anormale in conținutul lor și in intensitatea cu care se manifesta;

pot avea uneori o aderența exagerata pentru rutine și ritualuri proprii;

comportament motor stereotip și repetitiv, cu fluturarea mainilor, rotirea lor și rotirea intregului corp, preocupari pentru joc stereotip și parți ale obiectelor sau cu obiecte nefuncționale; miroase, atinge cu limba sau asculta zgomotul obiectelor.

CARACTERISTICI CLINICE

Descrierea aspectelor clinice ale copilului cu Autism Infantil o vom face urmarind:

Modalitatea de debut și specificul relațiilor sociale;

Particularitațile de limbaj;

Comportamentul motor, marcat de stereotipii și manierisme;

Rezistența la schimbare și repertoriu restrans al activitaților;

Atașamentul particular pentru obiecte;

Reacțiile acute emoționale;

Particularitațile jocului la copilul autist;

Dezvoltarea intelectuala generala;

Deficite specifice de ințelegere a limbajului;

Dezvoltarea somatica.

a. Modalitați de debut și specificul relațiilor sociale:

In jurul varstei de 3 ani, parinții incep sa se alarmeze ca fiul sau fiica lor pare "a fi surd(a)", ca nu raspunde cand i se vorbește, ca nu intoarce capul, ca nu pare interesat de ce se intampla in jur; ca sugar era "foarte cuminte", se juca singur ore intregi fara sa planga, fara sa ceara companie. Se evidențiaza astfel, precoce, deficitul in exprimarea emoționala și in inițierea interacțiunii sociale:

copilul se poarta de parca n-ar observa intrarea sau ieșirea mamei din camera;

are o atitudine indiferenta, detașata; de fapt nu iși exprima dorința unui contact interpersonal chiar cu persoanele cele mai apropiate;

nu este interesat de discuția cu ceilalți, nu arata preocupare pentru a-și exprima sentimentele sau emoțiile, nu-și exteriorizeaza dorințele;

nu simte nevoia sa fie mangaiat, laudat;

nu plange daca se lovește; pare neatent la obiectele din jur;

nu privește interlocutorul in ochi, dand impresia ca se uita in gol;

nu i se poate capta atenția sau interesul, foarte rar privește adultul in ochi; poate avea contact vizual doar pentru foarte puțin timp și poate fi atras numai de obiectul care il preocupa in mod special;

nu se joaca cu alți copii (acest comportament este repede observat de parinți, ii ingrijoreaza, obligandu-i sa se adreseze medicului); copilul autist prefera jocurile solitare, stereotipe, sarace, neelaborate;

copilul autist are aceasta incapacitate profunda de a relaționa empatic cu propria mama sau cu alte persoane. Cand mama pleaca din camera, copilul nu se ingrijoreaza, poate chiar sa mimeze "sarutul in fuga", convențional, iși ia ramas bun, dar parca tot "nu o vede". Alții pot fi anxioși, agitați la separarea de mama, sunt dependenți de ea, dar tot ca fața de un obiect, de fapt in ciuda eforturilor acesteia, nu comunica nici cu ea, deși unele mame ajung sa descifreze nevoile copilului in acest "amestec particular și bizar" de exprimare.

Modul de interacțiune al copilului autist a fost divizat in trei grupuri: distant, pasiv și activ, dar bizar:

copilul "autist distant" este retras, indiferent, poate exprima un minim de atașament; este deranjat de orice gest de apropiere și afecțiune;

copilul "autist pasiv" accepta apropierea, se poate juca cu ceilalți copii, dar intr-o maniera proprie și doar daca jocul a fost structurat și adaptat pentru el;

copilul "autist activ" are o maniera activa, dar bizara de interacțiune, nepotrivita și unilaterala.

b.Tulburarile particulare de limbaj

Copilul cu autism prezinta o afectare calitativa a comunicarii verbale și nonverbale, cat și a jocului (maniera cea mai comuna de interacțiune la copii). Aceasta tulburare se poate manifesta in doua moduri: fie limbajul este absent, fie exista, dar are cateva particularitați specifice autismului.

Cand limbajul nu a fost achiziționat (se pare ca pana la 50% din copiii autiști raman fara limbaj), copilul pare ca nu ințelege ce i se spune sau ințelege, dar nu raspunde sau raspunsul este relativ - rareori utilizeaza limbajul nonverbal, aratand cu degetul obiectul pe care il dorește sau ia mana mamei pentru a arata obiectul dorit.

Cand limbajul a fost achiziționat exista cateva caracteristici:

limbajul parca și-a pierdut funcția de comunicare;

copiii au dificultați semantice (de a ințelege sensul cuvintelor sau frazelor);

au dificultați pragmatice (uzul limbajului in context adecvat);

au dificultați de a ințelege unele cuvinte, iar eventuala utilizare a cuvantului nou invațat nu se poate face decat in contextul și cu asocierea in care el a fost invațat;

nu pot invața cuvinte noi decat bazandu-se pe similaritați perceptuale mai mult decat pe atribute funcționale;

pot avea dificultați in a ințelege cuvintele cu mai multe sensuri;

ințeleg greu verbele "a da" și "a lua", cat și utilizarea pronumelui personal la persoana I;

utilizeaza pronumele personal la persoana a II-a și a III-a. Cand li se pune o intrebare ei o repeta, astfel ca pronumele este inversat și ei invața așa pronumele, pe care il vor utiliza numai in acest fel. Ei vorbesc despre ei inșiși la persoana a II-a sau a III-a (ex: la intrebarea "vrei apa?", copilul poate raspunde "da-i baiatului apa" sau "Marina vrea apa").

copiii autiști repeta uneori cuvintele imediat ce le aud sau dupa un interval de timp: "ecolalie imediata" sau "ecolalie intarziata";

exista de asemenea o prozodie, o melodicitate particulara, adica intonația cu care sunt pronunțate cuvintele este deosebita, ei raspund la intrebari menținand caracteristicile intonației. Nu-și pot exprima emoțiile prin tonul vocii. Vorbirea are o nota de pedanterie accentuata;

copiii autiști au o mare dificultate de a purta o conversație pentru ca nu știu cum sa schimbe un subiect sau cum sa mențina conversația. Ei nu iși privesc interlocutorul in ochi, nu pot anticipa sensul conversației - de fapt nu sunt interesați sa o faca. Raspund numai la intrebari sau pot repeta la nesfarșit intrebarile in "banda de magnetofon" - intr-un joc parca numai de ei știut;

comunicarea nonverbala este de asemenea afectata, ei nu folosesc gesturile pentru a comunica - doar daca au fost invațați pot mișca mana sub forma de "la revedere" - altfel nu știu sa faca nici un gest.

c. Comportamentul motor marcat de stereotipii și manierisme

cei mai mulți copii autiști prezinta frecvent mișcari stereotipe precum falfaitul mainilor, țopait, mers pe varfuri, leganat.

cei mai mulți dintre ei au un grad crescut de hiperactivitate motorie;

copilul autist poate avea gesturi, atitudini, mișcari faciale sau posturi stereotipe pe care le poate menține un timp indelungat;

examineaza obiectele straine mirosindu-le sau atingandu-le cu limba, pipaindu-le structura, ascultand zgomotul pe care il fac, pare uneori fascinat de ceea ce descopera;

poate repeta in mod stereotip diferite sunete fara valoare de comunicare, sunete pe care le poate inlocui cu altele dupa catva timp.

d. Rezistența la schimbare și repertoriul de interese restrans

orice modificare in mediul lor și in stereotipul lor de viața poate declanșa o stare emoționala accentuata, cu țipete și agitație bizara;

insista sa manance din aceeași farfurie sau sa fie imbracat cu aceleași hainuțe;

uneori mancarea trebuie preparata in același mod și așezata pe masa in același fel;

copilul insista sa fie respectat același drum spre magazin;

modificarea aranjamentului mobilei in camera copilului, schimbarea perdelelor sau a culorii așternutului poate declanșa, la fel, reacții catastrofice.

e. Atașamentul particular pentru obiecte

Spre deosebire de copiii normali, copilul autist prefera sa se joace cu obiecte, nu cu jucarii:        

dezvolta uneori un atașament bizar fața de un ciob, o cheie, o sfoara, o cutiuța, o bucata de material;

alteori prezinta aceeași atitudine bizara, stereotipa fața de "sunetul apei care curge", fața de "foșnetul hartiei", pot invarti sau atinge la nesfarșit un obiect numai pentru sunetul pe care-l produce;

orice incercare de a-l desparți de obiectul preferat, de a-l indeparta de sursa de zgomot care ii place, declanșeaza reacții intense, de nepotolit.

f. Reacțiile acute emoționale

Am prezentat deja condițiile in care ele se declanșeaza. Orice modificare in stereotip și ritual duce la anxietate și agitație extrema. Se pot trage de par, se pot lovi in piept, iși pot mușca degetul, se pot lovi peste fața pana se invinețesc. Parca nu simt durerea, nici a lor, dar nici a altora.

g. Particularitațile jocului la copilul autist:

jocul este stereotip și repetitiv, nu este elaborat, creativ;

in loc sa creeze, sa imagineze, copilul autist mimeaza repetitiv atitudini sau gesturi;

copilul autist are un deficit in activitatea imaginativa la diferite niveluri ale simbolismului;

natura simbolica a jucariilor le este straina, nu o pot ințelege;

este afectata și abilitatea de a substitui un obiect cu altul in "jocul simbolic", "jocuri de roluri". De altfel, nici nu participa și nici nu ințeleg astfel de jocuri;

copilul autist se joaca cu propriile lui stereotipii, el se distreaza rasucind obiectele, invartindu-le sau privind obiecte care se mișca repetitiv (ex: privesc indelung mașini rotative, evantaie).

h. Dezvotarea intelectuala generala

Contrar opiniei lui Leo Kanner, copiii autiști sunt intr-un procent de 75-80% cu deficit cognitiv. Aproximativ 70% din ei au un I.Q. non-verbal sub 70 iar 50% sub 50. Numai 5% au un I.Q. peste 100.

i. Deficite specifice de ințelegere a limbajului:

Copiii autiști au un pattern distinct la testele de inteligența, datorat dificultaților de secvențiere verbala și abstractizare. Gandirea simbolica nu este dezvoltata, de aceea nu pot ințelege ce simt și cum gandesc ceilalți.

In urma observarii comportamentului lor la testele de inteligența, au fost elaborate teorii cognitive ale autismului:

se considera a fi absent "motorul central al coerenței", ceea ce duce la fragmentarea vorbirii și detașarea de ea;

o alta ipoteza ar fi aceea ca un copil autist este incapabil de a atribui "statusuri mentale" celorlalți (normalul poate anticipa comportamentul celuilalt, interferand cu gandurile, credințele și sentimentele lui). Copilul autist nu are dezvoltata aceasta abilitate;

copilul autist are o lipsa de empatie și intuiție sociala care poate sa ii explice comportamentul.

O alta particularitate a inteligenței copiilor autiști este, la unii dintre ei, cea a unei memorii de fixare excelenta (de ex. pot memora cifre, date, pot reproduce melodii auzite candva, iși pot aminti fapte și gesturi, amanunte pe care ceilalți le-au uitat deja). Nu toți cei cu astfel de manifestari sunt autiști.

Exista, de asemenea, probleme de organizare a informației și in a trece de la o idee la alta sau de la o acțiune la alta.

j. Dezvoltarea somatica

Majoritatea copiilor autiști sunt dezvoltați armonios, eutrofici, fara anomalii fizice. Totuși 15% dintre copiii autiști dezvolta Epilepsie in copilarie sau la adolescența, forma parțiala. Crizele nu sunt severe și raspund la anticonvulsivante.

Copiii autiști cu varste cuprinse intre 2 și 7 ani sunt mai scunzi decat cei normali de aceeași varsta.

Pot prezenta, uneori, tulburari ale somnului precum inversarea ritmului somn-veghe.

Pot prezenta aversiune fața de unele alimente și pot avea un pattern alimentar foarte dificil de satisfacut.

Unii copii autiști pot prezenta raspunsuri anormale la stimuli senzoriali:

hipersensibilitate la sunete, se pot speria la sunete obișnuite precum soneria telefonului, latratul cainilor, sirena poliției;

hipersensibilitate la lumina (nu pot suporta o lumina mai puternica, deși sunt fascinați de ea);

pot fi sensibili la atingere - nu suporta anumite texturi (lana sau haine cu etichete). Unii dintre ei, paradoxal, pot deveni cooperanți și chiar sa doreasca sa fie atinși.