Celulele care apartin sistemului limfoid

CELULELE CARE APARTIN SISTEMULUI LIMFOID

LIMFOCITUL MIC. Este definit asa prin microscopia optica, criteriul astazi insuficient. Constituie de fapt un grup de subpopulatii T, B si nule (null lymphocites).

LIMFOCITUL B. Numit B de la provenienta lui din Bursa lui FABRICIUS, iar la mamifere din maduva osoasa si ficatul fetal. Este celula precursoare a plasmocitului, celula secretanta de anticorpi (Ig). Poseda receptori membranari pentru segmentul Fc al Ig si pentru componenta C3b a complementului. Raspunde mitogen la lipozaharidul extras din din E. coli (LPS) si pokeweed mitogen PWM (substanta extrasa din carmaz). Este sensibil la ciclofosfamida si cortizol (hidrocortizon) si relativ insensibil la serurile antilimfocit si la majoritatea serurilor antilimfocitare.

Ocupa zone topografice distincte in organele limfoide secunadre (foliculii limfatici, corticala externa si medulara in ganglionii limfatici, zona marginala a pulpei aIbe din splina).

Are o pondere mica in circulatie: 20-30% in sangele periferic, sub 10% in canalul toracic si este absent in timus.

LIMFOCITUL T. Numit T de la provenienta sa din timus, organ limfoid primar atat la pasari, cat si la mamifere. Este celula cu activitate complexa, participand la elaborarea de electori umorali (limfokine) cat si la realizarea raspunsului imun 'mediat celular'. Are o pozitie cheie in controlul cantittiv si calitativ al reactiei imune. Se caracterizeaza prin:

markeri de membrana (Ag Thy -1);

receptori pentru hematiile de berbec oaie, cu care rozeteaza spontan (rozete E);

raspuns. Mitogen la PHA (fitohemaglutinina), Con (concanavalina A) si PWM. Nu raspunde la LPS;

pare sa aibe receptori pentru fragmentul Fc al IgG;

sensibilitate marcata la serurile antitimocit si anticreier;

elaborarea unui mare numar de mediatori moleculari solubili si insolubili (limtokine).

Limfocitul T ocupa zonele paracorticale din ganglionii limfatici, zonele periarteriale din pulpa alba splenica. Reprezinta singura populatie limfocitara din timus si principala populatie limfocitara circulanta, 70% din leucocitele sangelui periferic si 90% din limfocitele canalului toracic.

In cadrul populatiei limfocitare T exista o heterogenitate functionala. Au fost mai bine conturata trei populatii:

Th ajutatoare

Ts supresoare

Tc citotoxice

Au mai fost descrise:

- Ta amplificatoare

- Tcs contrasupresoare

- Td implicate in imunitatea de tip intarziat.

Primele doua grupe sunt celule cu rol reglator care se activeaza in etapa a doua a functionalitatii sistemului imun.

Tc se activeaza in etapa a III-a ca si Td, ambele avand activitate efectoare.

Th ajuta celulele B in sinteza de imunglobuline

ajuta celulele T citotoxice

activeaza Ts (fenomen care face parte din circuitul balantei clonale)

activeaza celulele NK, PMN si unele macrofage.

Ta produce accelerarea sintezei de imunglobuline

Tcs = izolate in modele experimentate pe tesut digestiv

inhiba local, la nivelul tubului digestiv si tractului respirator, Ts

Ts exista in echilibru cu Th

limiteaza raspunsul imun la actiunea Ag non seIf mentine un raport adecvat intre efectorii antigenilor non seIf, nepermitand distrugerea propriului organism

Te sunt activate de Ag si Th

actioneaza asupra antigenului prin contact direct sunt inhibate de Ts

Td au capacitatea de a elibera factori cu efecte locale asupra unui numar mare de celule implicate in procesele inflamatorii

K (KILLER) - limfocit mediu, diferit morfologic de LB si LT. Isi exercita functiile efectoare prin intermediul Ig. Poseda receptori pentru fragmentul Fc al Ig prin care se apropie de Ag pe care il distruge LTc. Tinte atinse de celulele K: limfocite, limfoblastii, eritrocite, celule infectate, celule tumorale. Mecanismul lor de actiune prin intermediul Ig se numeste ADCC (citotoxicitate celulara dependenta de anticorpi).

NK (natural KILLER) - 1-2% din limfocitele circulante.

nu se cunoaste exact natura ei;

- poseda granulatii mari (large granular limphocyte);

nu actioneaza fagocitar, ci prin citotoxicitate;

- s-au descris mai multe tipuri de celule cu proprietate NK, cu markeri diferiti.

Grupele Nk si K de celule au fost numite 'null' pentru ca nu prezinta markerii uzuali ai LB si LT.

In functie de anumiti markeri de membrana, s-au clasificat, mai multe grupe de limfocite. In sistemul OKT (Ortho, Pharmaceutice, Corporation, Dariton) LTh sunt in majoritate OKT-­4, in timp ce LTs si Tc poseda un marker caracteristic OKT-8.

In sistemul Leu, celulele Leu-1+ sint helper, celulele Leu-123+ sint supresoare, iar celulele Leu-123+ sint precursoare.

In afara markerilor antigenici, au fost folositi pentru identificarea unui anumit grup de celule ale sistemului imun si markeri imunocitochimici, enzimatici. Folosirea concomitenta a markerilor imunochimici si antigenici in imunopatologie, precum si coroborarea informatiilor culese prin aceste doua metode de investigare, permit o mai corecta clasificare a bolilor celulelor sistemului imun.

LIMFOBLASTUL. Celula mare (dim.12-16mm), cu nucleu relativ mare, continand nucleoni, citoplamsa relativ abundenta intens pironinofila. Previne din limfocitul mic T sau B, consecutiv stimularii acestuia, fenomen denumit 'transformare blastica'. Limfoblastul prezinta o intensa activitate mitotica si dupa un ciclu de 5-8 mitoze recapata aspectul morfologic de limfocit mic. Stimularea se produce ori de cite ori are un antigen corespunzator clonei PWM; LSP, COA excita un receptor. Limfoblastul este o celula precursoare imunocitara efectoare si a celulelor cu memorie.

PLASMOCITUL. Este o celula cu morfologie caracteristica cu nucleu excentric si citoplasma abundenta, intens pironinofila, cu un reticul endoplasmatic rugos, hipertrofiat la maximum. Este o celula efectoare a sistemului bursodependent, singura care sintetizeaza si secreta Ig. Este o celula terminala, cu viata scurta, incapabila de activitate miotica. Ea se gaseste in intreg tesutul congestiv, in medulara ganglionilor limfatici in zona externa a pulpei rosii a splinei, in maduva osoasa, in submucoasa tractului digestiv si respirator, niciodata in timus.