Bolile pericardului

BOLILE PERICARDULUI

Bolile pericardului cuprind pericarditele acute, cronice si revarsatele pericardice neinflamatorii.

1. PERICARDITA ACUTA

Definitie: inflamatie acuta a pericardului, cu aparitia la inceput a unui exsudat fibri-nos (pericardita uscata) si apoi serofibrinos (pericardita cu lichid). Apare rar izolata, fiind de obicei asociata unei leziuni endocardice sau miocardice. Exista deci o pericardita uscata si una exsudativa (cu lichid). Dupa natura lichidului ultima poate fi serofibrinoasa, hemoragica, purulenta si chiloasa.

Etiopatogenie: reumatismul articular acut, tuberculoza si pericardita acuta benigna (probabil de nautra virotica sau alergica) sunt cele mai frecvente cauze. Mai rar se intalnesc forma purulenta (cu pneumococ sau stafilococ), pericardita din uremie, din infarctul miocardic, din mixedem, neoplasme si diateze hemoragice.

Anatomie patologica: forma uscata prezinta depozite de fibrina si uneori false membrane pe foitele pericardului. in forma cu lichid apare un revarsat care depaseste rar 1 - 2 1. Lichidul poate fi serofibrinos, hemoragie sau purulent.

Simptome: pericardita uscata are tablou clinic variabil, frecvent trecand neobservata, mascata de boala de baza. Primul semn caracteristic este durerea retrosternala, cu iradiere spre umarul si zona supraclaviculara stanga, agravata de inspiratia profunda si pretand la confuzia cu infarctul miocardic. Al doilea semn caracteristic este frecatura pericardica, zgomot independent de sistola si distola, superficial si variabil de la o zi la alta. Dispare pe masura ce apare lichidul. Pericardita uscata se poate vindeca sau poate evolua catre o pericardita cu lichid; pericardita exsudativa (cu lichid) se caractrizeaza prin diminuarea sau disparitia durerii precordiale, cu accentuarea dispneei, uneori foarte intensa, obligand bolnavul sa ia anumite pozitii care o amelioreaza: pozitia sezand si aplecat inainte sau pozitia genu-pectorala. in functie de boala de fond si de cantitatea de lichid, apar semne toxiinfectioase, febra cu frisoane, transpiratie, astenie, tahicardie si semne de compresiune a organelor din jur (disfagie, tuse, cianoza).

Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie, marire a matitatii cardiace de la o zi la alta, iar la auscultatie, asurzirea zgomotelor inimii si, uneori, persistenta frecaturii. De la o cantitate de cel putin 300 ml lichid, semnele fizice devin nete.

Examenul radiologie este un pretios mijloc de precizare a diagnosticului: volumul inimii creste, dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o forma triunghiulara sau de carafa. Punc-tia pericardica confirma existenta lichidului si permite stabilirea naturii sale (serofibros, hemoragie, purulent). Cand lichidul pericardic devine brusc abundent, atriul drept si marile vene sunt comprimate, presiunea diastolica ventriculara creste, in timp ce volumul sistolic scade si apare tamponada cardiaca, cu tablou de insuficienta cardiaca hipodias-tolica. Durerea si dispneea se accentueaza, apar disfagie, greturi, durere abdominala, anxietate mare, transpiratii, polipnee si stari confuzionale. Creste staza retrograda si apar turgescenta exagerata a venelor jugulare, pulsatii exagerate ale venelor gatului, cianoza periferica, tahicardie, hipo-tensiune, diminuarea zgomotelor inimii, marirea rapida a inimii (clinic si radiologie), hepa-tomegalie si cresterea presiunii venoase. Tamponada cardiaca impune, de urgenta, punctia evacuatoare a pericardului.

Forme clinice:

Pericardita reumatismala apare in cursul unui reumatism articular acut, mai ales la tineri, si este asociata de obicei cu o miocardita si o endocardita. Lichidul lipseste sau este redus, fiind de obicei serofibrinos, rareori hemoragie.

Pericardita tuberculoasa este secundara de obicei unei tuberculoze pulmonare. Lichidul este abundent, serofibrinos si uneori hemoragie. Endocardita si miocardita sunt absente. Uneori, se insoteste de o pleurezie sau de o peritonita, realizand tabloul clinic numit poliserozita. Evolutia spre pericardita constrictiva este posibila.

Pericardita acuta benigna se caracterizeaza prin debut brutal, dureros, de obicei la un tanar. Regreseaza spontan.

Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de fond. Prognosticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid abundent, cu pancardita sau cu insuficienta cardiaca.

Tratamentul este in primul rand etiologic:

- in pericardita tuberculoasa: tuberculostatice;

- in pericardita reumatismala: tratamenul R.A.A.;

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

- in pericardita acuta benigna, vindecarea spontana; corticoterapia si salicilatul de sodiu dau rezultate bune;

- in pericardita purulenta: antibiotice in doze mari, dupa natura germenului; in acest sens se indica tratamentul parenteral sau local (intrapericardic) cu Penicilina (pentru pneumococ sau streptococ), cu Meticilina (1 g) sau Oxacilina (0,5 g), cand germenul este stafilococul, sau cu Gentamycin (5-l5 mg), in cazul bacililor gramnegativi; hidrocor-tizonul, intracardiac, impiedica organizarea fibroasa a exsudatelor; la nevoie drenaj chirurgical.

in caz de lichid abundent, se procedeaza la punctie evacuatoare. in rest, tratament simptomatic: sedarea durerii cu analgetice sau punga cu gheata precordial. Repausul si dieta completeaza tratamentul.

2. PERICARDITA CRONICA CONSTRICTIVA

Definitie: pericardita cronica constrictiva este o afectiune cronica, caracterizata prin simfizare, transformarea fibroasa si, uneori, calcifierea pericardului.

Etiopatogenia este adeseori necunoscuta. Tuberculoza pare sa fie cauza principala, mult mai rar pericardita purulenta si cea acuta benigna. Apare de obicei la barbati tineri.

Anatomie patologica: sacul pericardic prezinta o ingrosare fibroasa sau fibrocalcara, cu simfizarea (sudarea) celor doua foite, astfel incat este stransa intr-o carapace rigida si inextensibila.

Simptome: datorita invelisului fibro-calcar, inextensibil, care strange inima si in special cavitatile drepte, ventriculii, indeosebi cel drept, nu se pot umple suficient. Rezulta o staza sanguina in venele cave, cu cresterea presiunii venoase si micsorarea debitului cardiac. Datorita mecanismului sau de producere (micsorare a umplerii diastolice), insuficienta cardiaca consecutiva este numita insuficienta hipodiastolica.

Tabloul clinic este de tamponada cardiaca, stanga sau dreapta, cu manifestari mai reduse, in tamponada stanga, predomina semnele stazei pulmonare (dispnee de efort, ortop-nee, raluri de staza, edem pulmonar acut); in cea dreapta turgescenta venelor jugulare, hepatomegalia, ascita.

BOLILE APARATULUI CARDIOVASCULAR    299

Semnele cardiace sunt sterse, adeseori putand fi trecute cu vederea. Dispneea este rara, iar cianoza apare in formele avansate. Inima este de dimensiuni normale sau mai mica (in discordanta cu semnele periferice); auscultatia evidentiaza uneori asurzirea zgomotelor cardiace, aparitia unui suflu sistolic la varf, prezenta fibrilatiei atriale sau a unor zgomote supraadaugate, datorita mobilizarii placilor calcare. Ritmul este tahicardie.

Semnele periferice sunt caracteristice. Pulsul este rapid si mic, T.A. adesea coborata, presiunea venoasa constanta si precoce crescuta. Datorita stazei si hipertensiunii venoase din teritoriul venei cave inferioare se instaleaza hepatomegalie, turgescenta jugularelor, ascita abundenta, care se reface repede dupa evacuare, si edeme discrete ale membrelor pelviene.

Aspectul este asemanator insuficientei cardiace drepte sau cirozei hepatice hipertro-fice. La copii, preteaza la confuzii si peritonita tuberculoasa, din cauza ascitei.

Examenul radiologie precizeaza diagnosticul, evidentiaza calcifierile pericardice. Electrocardiograma si cateterismul dau indicatii suplimentare. Laboratorul semnaleaza, uneori, hipoproteinemie si alterarea probelor hepatice.

Evolutie: in absenta interventiei chirurgicale, maladia evolueaza spre insuficienta cardiaca, cu prognostic fatal.

Tratamentul consta in regim hiposodat, diuretice, paracenteze, eventual tonicardiace, corectarea hipo-proteinemiei. Singurul tratament eficace este cel chirurgical (decorticarea inimii). Interventia are loc dupa stingerea procesului evolutiv, dar inainte de a fi aparut leziuni hepatice si miocardice ireversibile.

3. MEDIASTINOPERICARDITA

Mediastmopericardita sau pericardita cronica adeziva neconstrictiva se caracterizeaza prin existenta unor aderente intre pericard si organele invecinate din mediastin, iar radiologie, prin imobilitatea cordului in cavitatea toracica. Cordul poate fi marit, iar boala, deseori nu are o simptomatologie proprie. Cauzele principale sunt tuberculoza si reumatismul articular acut.

4. REVARSATELE PERICARDICE NEINFLAMATORII

Hidropericardul este prezenta in cavitatea pericardica a unui revarsat neinflamator, care depaseste 100 ml si care de obicei este un transsudat ce se instaleaza insidios. Diagnosticul este sugerat de marirea inimii. in caz de anasarca, apar si alte localizari (pleural, peritoneal). Se intalneste in insuficienta cardiaca, glomerulonefrita, mixedem, stari casectice.

Hemopericardul este prezenta unei cantitati de sange in cavitatea pericardica si apare in caz de ruptura a inimii dupa un infarct miocardic, ranirea inimii sau a marilor vase in portiunea intrapericardica, tumori pericardice, ruptura a unui anevrism aortic. in caz de hemoragie rapida si masiva poate surveni moartea subita. Daca hemoragia apare lent, tabloul clinic este dominat de dureri precordiale, dispnee intensa si semne de hemoragie interna. Tratamentul este chirurgical.

Pneumopericardul este prezenta unei cantitati de aer in pericard. De obicei se intalnesc forme asociate: hidropneumo- sau hemopneumopericard. Apare in caz de perforatie traumatica a pericardului sau de stabilire a unei comunicari intre pericard si organele vecine (plaman, esofag, stomac). Debutul este brutal cu dureri violente, precordiale, disp-nee, cianoza, stare lipotomica. La percutia cordului se constata timpanism. Examenul radiologie precizeaza diagnosticul.

Prognosticul este in general foarte grav. Tratamentul se adreseaza bolii cauzale.