HIPOTERMIA - terapie si tratament

METODE FIZICE DE TRATAMENT GENERAL

Frigul si caldura au gasit o larga aplicare in medicina inca din antichitate. Ambele isi manifesta efectul terapeutic intr-o serie de tulburari functionale si organice ale organismului. Ele isi gasesc si azi o larga aplicare in terapia multor imbolnaviri pe langa subtantele chimioterapice si antibiotice care s-au introdus in tratamentul medicamentos al bolnavului.

Temperatura periferica este cu cateva grade sub temperatura axilara. Temperatura scazuta cu un grad fata de aceasta se considera rece, iar cea mai inalta cu un grad, mai calda. Astfel apa la 32-36° C este socotita indiferenta, sub 30 °C este rece, de la 36-38° C calda, intre 38-40°C fierbinte.

Efectul frigului si al caldurii asupra organismului este complex. Actiunea temperaturii este in primul rand locala, dar cu repercursiuni si asupra tesuturilor si organelor din profunzime, subiacente locului de aplicare. Totodata efectul ei se manifesta si pe cale reflexa asupra regiunilor indepartate ale organismului. Actiunea terapeutica a frigului si caldurii este in functie de reactivitatea organismului si variaza de la persoana la persoana. Unii reactioneaza mai bine la caldura, altii dimpotriva mai bine la frig. Exista persoane care prezinta intoleranta fie fata de unul, fie fata de celalalt sau chiar fata de ambii factori termici. Atat frigul cat si caldura se vor aplica in mod judicios in terapeutica numai in cazul anumitor limite restranse pentru a nu periclita viata celulara.

Frigul are un efect tonifiant, stimulant si regenerator asupra organismului. Aplicatiile de frig de scurta durata asupra muschilor epuizati ii regenereaza (intr-o oarecare masura ) refacandu-le forta de contractie. Frigul aplicat pe suprafata tegumentelor provoaca vasoconstrictie locala care se insoteste de ischemie. In tesuturile subiacente se produce in acelasi timp o vasodilatatie compensatorie, iar dupa o actiune indelunga, ischemia locala este inlocuita de hiperemie activa persistenta. Frigul actioneaza si asupra sistemului nervos scazand excitabilitatea nervilor periferici prin aceasta avand si efect anesteziant. Asupra cordului are o actiune de bradicardizare (batai mai rare), marind si forta de contractie a inimii creste tensiunea arteriala si scade viteza de circulatie. Respiratia devine de asemenea mai rara, miscarile respiratorii se amplifica crescand volumul respirator.

Aplicarea la nivelul regiunii epigastrice, provoaca o diminuare a secretiei gastrice. Avand un efect vasoconstrictor in aplicatii locale frigul are efect hemostatic. Aplicat in regiunea cefei frigul are acelasi efect asupra circulatiei si respiratiei ca si in aplicatiile generale, actionand pe cale reflexa. Asupra mucoasei nazale are efect vasoconstrictor oprind hemoragiile nazale.

Frigul se utilizeaza in practica curenta ca si hipotermizant, antiinflamator si hemostatic. El poate fi aplicat in orice parte a organismului: la cap, gat, torace, abdomen, organe genitale, extremitati sau asupra intregului organism.

Caldura are o actiune stimulanta, resorbanta, antispastica, calmanta, hipotensiva. Cand patrunde in tesuturi caldura influenteaza in mod direct metabolismul celular prin hiperemia pe care o produce, stimuland vitalitatea celulelor. Local, caldura ridica temperatura tesuturilor cu 2-4 °C, prin hiperemia activa pe care o produce. Asupra tesuturilor profunde, caldura are o actiune mult mai slaba.

Caldura, aplicata timp mai indelungat scade excitabilitatea musculaturii, dar nu prelungeste timpul de contractie. Musculatura se relaxeaza, avand si actiune antispastica. Caldura moderata excita nervii motori, pe cand caldura intensa scade excitabilitatea lor. De asemenea sub influenta caldurii excitabilitatea nervilor senzitivi se reduce de unde rezulta actiunea ei calmanta. Asupra vaselor sanguine caldura actioneaza prin dilatare in urma careia scade tensiunea arteriala. Daca temperatura din mediu este mai ridicata se excita nervii efectori ai glandelor sudoripare si produce transpiratie abundenta cu efect antitermic, hipotensiv si efect depurativ. Excretia renala si secretia gastrica se intensifica sub actiunea ei.

HIPOTERMIA

In terapie frigul este folosit sub doua forme: forma uscata si forma umeda.

1. Forma uscata - se realizeaza cu punga cu gheata in recipiente speciale de cauciuc, material plastic, metal, precum si cu aparate racitoare.

● Punga cu gheata - este confectionata din cauciuc sau material plastic care se modeleaza mai usor pe regiunea unde se aplica. Este sub forma circulara sau ovalara si are un orificiu larg, prin care se umple si se goleste punga. Orificiul se inchide in mod ermetic cu un capac prevazut cu surub. Inainte de introducerea in punga, gheata trebuie faramitata in bucati mici cat o nuca sau o aluna. Bucatile de gheata sunt faramitate intr-un saculet cu ajutorul unui ciocan sau cu masini speciale pentru faramitarea ghetei. Pe gheata sfarmata se presara sare pentru a crea un amestec racitor si se introduce in punga umpland-o pana la jumatate. Punga nu se umple complet deoarece nu se poate adapta la formele regiunii pe care se aplica si apasa prea putenic asupra regiunii patologice. Dupa ce s-a introdus gheata, inainte de a inchide punga cu surubul se va scoate aerul din punga, strangand-o cu mana sau apasand punga pe o suprafata neteda si rigida, apoi se strange surubul si se verifica daca nu curge la locul de inchidere. Punga de gheata va fi intotdeauna izolata de piele printr-o flanela groasa sau un prosop impaturit cu care va fi imbracata. Este bine ca din ora in ora punga cu gheata sa se indeparteze pentru cateva minute pentru a preveni congelarea pielii, in functie dupa cum dispune medicul de la caz la caz asupra orarului de aplicare. Contintul pungii trebuie schimbat din 3 in 3 ore deoarece in acest interval de timp gheata se topeste si efectul ei se poate inversa. Exista cazuri in care greutatea pungii poate povoca dureri bolnavului si de aceea in acest caz punga se va atarna de un suport deasupra patului in asa fel incat punga sa atinga numai suprafata corpului. In caz ca bolnavul este agitat punga se poate deplasa de la locul stabilit, situatie cand trebuie fixata pe loc cu o fasa sau de cearsaf si de camasa bolnavului cu ace de siguranta, care trebuie supravegheate sa nu se deschida.

Daca nu exista gheata la indemana, punga sau recipientele speciale vor fi umplute cu zapada sau apa rece.

● Aparatele racitoare sau hidrofoarele - sunt formate dintr-un sistem de tevi, prin care circula apa rece. Exista mai mule tipuri de racitoare: Winternitz care are tuburi de cauciuc, Leiter din plumb, Gőstern din aluminiu. Toate sunt in asa fel construite pentru a se putea adapta pe regiunea corpului avand si o oarecare flexibilitate. Tubul de cauciuc aferent al aparatului se racordeaza la robinetul de apa, iar tubul eferent asigura scurgerea apei in canal prin tuburi. Dupa ce tuburile s-au umplut si apa a inceput sa curga prin canalul eferent, robinetul se regleaza astfel ca viteza curentului de apa sa fie cat mai mica in asa fel incat apa incalzita este inlocuita mereu cu apa rece de la robinet. In caz ca nu mai exista apa curenta se poate inlocui sursa de apa rece cu apa din galeata, iar apa folosita  se colecteaza in alta galeata. Si aceste aparate vor fi imbracate le fel ca si punga de gheata. Dupa regiunile unde se aplica, hidrofoarele sunt confectionate in diferite forme:

- hidrofoare pentru cap sub forma de casca sau caciula

- hidrofoare pentru gat si coloana vertebrala sub forma dreptunghiulara

- hidrofoare pentru inima si abdomen sub forma de disc cu diametru de 15-20cm

- hidrofoare adaptate pentru unele cavitati ale organismului: vagin, rect, uretra, in cazul proceselor inflamatoare locale

Hidroforul vaginal este format dintr-o sonda groasa vaginala impartita in doua compartimente concentrice avand un tub aferent in compartimentul interior pe care apoi il paraseste printr-o serie de orificii de la varf ajungand in compartimentul exterior. Inainte de introducerea hidroforului in vagin se va evacua vezica urinara , se va face toaleta vulvei si a vaginului si apoi se va introduce hidroforul pana la nivelul colului uterin.

Hidroforul rectal este format dintr-o sonda de aproximativ 10cm lungime inchisa si rotunjita la varf dupa forma tuburilor sale. Hidroforul are doua orificii laterale pentru intrarea si iesirea apei. Inainte de a se introduce hidroforul in rect se va face o clisma evacuatorie.

Psihoforul uretral se bazeaza pe acelasi principiu al canalului dublu ca si hidroforul vaginal si rectal . Inainte de aplicare se goleste vezica urinara. Pentru folosirea lui se sterilizeaza si apoi se introduce prin canalul uretral pana la nivelul prostatei care nu trebuie niciodata depasita.

Avantajele hidrofoarelor fata de punga cu gheata este ca temperatura lor poate fi reglata si mentinuta constant un timp indelungat.

Paturile racitoare sunt folosite pentru refrigerarea organismului in intregime unde sistemul de tuburi de cauciuc este aplicat in forma de serpentine pe o musama mai mare, prevazuta la exterior cu mai mute straturi de flanela. Lungima totala a tubului poate sa atinga 100m. Bolnavul pote fi culcat pe aceste paturi racitoare sau poate fi invelit cu ele fiind un contact mai intim cu suprafata corpului. Tuburile de cauciuc din serpentine pot fi legate la sursa de apa sau racordate una dupa alta in serie. Si aici este folosita apa de robinet care trece prin sistemul de tuburi, sau apa poate fi trecuta

printr-un vas unde exista cuburi de gheata si racita pana la 1-4° C. O forma particulara de aplicare locala a frigului este hipotermia gastrica cu circuit inchis. Ea se realizeaza cu ajutorul unui balon endo-gastric racordat la o sonda dubla coaxiala prin care circula un lichid racitor. Actiuna ei este hemostatica provizorie in cazul hemoragiilor mari digestive, pana bolnavul ajunge intr-un serviciu specializat.

Crioterapia  este o metoda prin care se foloseste temperatura foarte scazuta, sub 0°C. Se aplica cu aparate racitoare care functioneaa dupa principiul congelatoarelor de la frigidere. Aceasta tehnica se utilizeaza numai in institutii de specialitate. Impachetarea crioterapica se face cu o compresa inmuiata intr-o solutie concentrata de sare, sau in lichidul obtinut din elementele racitoare (baterie termofix) si adunate intr-un sac de material plastic care se aseaza in congelatorul frigiderului pana scade temepatura la valorile dorite. Aceste pungi se pot mula pe suprafetele aplicate. Aceste impachetari crioterapice se aplica pe articulatii in perioada acuta a inflamatiilor sau se pot folosi in locul pungii cu gheata. Pungile nu se tin mai mult de 5-6 minute pe loc deoarece se incalzesc destul de repede.

Crioterapia este contrandicata la bolnavii cu hipersensibilitate la frig, infectii urinare, glomerulonefrita acuta, spasme vasculare si insuficienta cardiaca decompensata.

2. Forma umeda se realizeaza prin: comprese, impachetari, frictiuni, lotiuni si bai.

Compresele sunt confectionate din materiale textile, umede, aplicate pe suprafata corpului. Ele se realizeaza prin impaturirea unei panze inmuiata in apa si stoarsa partial care retine o cantitate apreciabila de apa. Deasupra straturilor umede de panza se aplica un invelis uscat in scop de a evita evaporarea rapida a apei din compresa. Compresele pot fi reci, caldute, calde si fierbinti. Compresele reci au actiune hipotermizanta, antiflogistica, analgetica, hemostatica si revulsiva ajutand in acelasi timp si la procesele de resorbtie. Se folosesc in cazurile de hiperemie si inflamatie, in stari de hipertermie pentru combaterea durerii si hemoragiei. Compresele se schimba dupa 5-10 mintue deoarece preiau temperaura regiunii peste care s-au aplicat si se face schimbarea lor de 3-6 ori pana la scaderea temperaturii la valoarea dorita. In cazul in care nu se obtine efectul dorit se poate asocia cu medicatie antipiretica sau cu medicamente gangioplegice prin actiunea de deconectare a centrului termoreglator, favorizand hipotermizarea. In caz de hiperpirexie schimbarea compreselor trebuie facuta din minut in minut. In congestie si inflamatii durata de schimbare a compreselor este de la jumatate de ora pana la doua ore. Efectul compreselor reci poate fi mult prelungit daca peste acestea se aplica un aparat racitor. Aplicate timp mai indelungat, compresele reci provoaca maceratia tegumentelor favorizand insamantarea sau exacerbarea florei microbiene locale existente (stafilococi sau candida). Pentru a preintampina aceasta inainte de aplicare se va badijona pielea cu vaselina.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

● Aplicarea compresei pe torace  pentru torace se foloseste o banda de panza lunga de 3 m si lata de 40cm, si o banda de flanela mai lata cu 5 -10cm si mai lunga cu jumatate de metru. La unul din capetele benzii de flanela sunt cusute sireturi cu care se va fixa compresa dupa aplicare. Banda de panza va fi inmuiata intr-o galeata si se va lasa cateva minute sub nivelul apei si nu sub robinet. Urmeaza apoi stoarcerea benzii de panza. Aplicarea compresei se poate face sub mai multe forme:

- prin infasurare simpla

- in forma de cruce

- dupa sistemul scotian

● Infasurarea simpla - banda de comprese este inmuiata in apa la 10-15 °C , stoarsa si impaturita in zig zag. Infasurarea cu panza umeda se face de sub una din axile, se trece in fata toracelui pe sub cealalta axila si asa mai departe pana la epuizarea materialului. Peste ea se aplica o flanela.

● Compresa toracica in cruce sau compresa cruciata se face cu aceleasi materiale. Se face la fel ca si infasarea simpla incepandu-se de sub axila dreapta de unde merge obligatoriu spre fata anterioara a toracelui spre umarul stang apoi este condusa mai departe peste spatele bolnavului la axila dreapta, iar de aici transversal peste torace la axila stanga si apoi oblic peste spate peste umarul drept in asa fel incat compresa sa aiba forma de cruce.

● Compresa toracica dupa sistemul scotian - este asemanatoare cu compresa in cruce, dar se aplica rapid la bolnavii culcati in decubit dorsal. Aplicarea compresei se incepe de la mijlocul spatelui si prin eliberarea progresiva a cutelor din ambele maini, compresa este adusa pe sub cele doua axile pe fata anterioara a toracelui, unde cele doua parti se incruciseaza, ducandu-le spre cei doi umeri. Peste ele se aplica o flanela uscata.

Compresele cu benzi de panza si flanela pot fi inlocuite cu veste confectionate dintr-o panza groasa in doua trei straturi. Daca nu avem materialul croit pentru comprese putem folosi si cearsafuri impaturite sau trei prosoape cusute unul peste celalalt.

Compresele reci sunt folosite la bolnavii febrili, fiind si sedative, reconfortand bolnavii. Se folosesc mai frecvent la copii si batrani.

● Aplicarea compreselor pe gat  - se folosesc benzi de panza lata de 6-8cm impaturite in 3-4 straturi inmuiate in apa la temperatura camerei. Peste ele se aplica un strat uscat de flanela. Modul de aplicare:

- in forma de cravata in jurul gatului complet circulara si aderenta de forma gatului fara a impiedica circulatia sanguina si fara sa ajunga la unghiul mandibulei

- pe fata anterioara a gatului pornind de sub barbia bolnavului, trece in fata sau peste urechi si se fixeaza pe crestetul capului

- compresa in jurul gatului poate fi dubla, cravata si compresa anterioara

● Aplicarea compreselor pe cap - se pot aplica pe frunte, in jurul capului sau pe crestetul capului. Au efect linistitor. Compresa aplicata pe cap este formata dintr-o bucata de panza sau prosop mic care se impatureste in patru straturi. Doua din ele se inmoaie si se storc in apa rece, iar urmatorele doua se aplica peste ele si se fizeaza cu o fasa.

● Aplicarea compreselor pe trunchi - infasoara trunchiul de la axile, pana la arcadele crurale. Pe un pat unde exista o patura de lana se aplica un cearsaf uscat, impaturit de doua sau trei ori. Peste cearsaful uscat se aplica un cearsaf cu lungime de 80cm si apoi unul umed in asa fel ca cel uscat sa il depaseasca pe cel umed cu cativa cm in sus si in jos. Bolnavul se culca pe cearsaful umed care apoi este indoit la stanga si la dreapta peste trunhi. La fel se procedeaza si cu cel uscat peste cel umed. Cearsaful uscat se fixeaza apoi cu un snur sau ace de siguranta. In cazul bolnavilor febrili compresa se va schimba din 10 in 10 minute sau la nevoie si mai repede.

● Aplicarea compreselor pe organele genitale - sunt numite comprese in T care se executa cu doua benzi de panza si cu una din flanela, lungi de 120 cm si late de 20 cm cu exceptia benzii de flanela care trebuie sa fie mai lata cu cativa cm. Banda de panza se inmoaie in apa la 10°C in treimea ei mijlocie, iar banda uscata de panza se fizeaza imprejurul soldurilor, deasupra crestelor iliace. Compresele genitale pot fi realizate prin introducerea intre ramura verticala a legaturii si piele a unui servet inmuiat in apa, care poate fi aplicat fie la nivelul anusului in caz de hemoroizi, fie la nivelul vulvei in caz de vulvita, sau la testicole in caz de orhita.

● Aplicarea compreselor pe ochi - se aplica in caz de procese congestive, inflamatoare ale polului anterior si ale anexelor. Ochiul fiind foarte sensibil, compresele se vor face cu solutii izotone sau de concentratie apropiata de punctul izotonic, utilizand in acest scop medicamente ca: acid boric 3%, ceai de musetel, etc. Pentru protejarea tegumentelor mai sensibile din jurul pleoapelor acestea se ung cu vaselina sau cu o alifie protectoare. Ca materil de compresa se intrebuinteaza vata, tifonul sau panza taiate si impaturite sub forma de patratele mici de 5/5 sau 6/6 cm care se inmoaie in solutia medicamentoasa, se stoarce partial si se aplica pe ochii inchisi ,la bolnavul stand in decubit dorsal fara perna. Nu se acopera cu un strat uscat, ci dupa ce se incalzesc sunt schimbate. Compresele utilizate la un ochi nu se pot aplica si la celalat. Daca este necesar sa se aplice la ambii ochi, se va lucra fie cu doua vase si doua garnituri de comprese separate, fie compresa odata scoasa de pe ochi se va arunca inlocuind-o cu o compresa noua.

● Aplicarea compreselor pe ureche - compresa trebuie sa depaseasca pavilionul urechii in toate directiile, ajungand in jos pana la unghiul mandibulei. Ca material de compresa se foloseste vata imbracata in tifon. Compresa umeda se acopera cu vata uscata sau flanela si se fixeaza cu o fasa in forma de banda. Se folosesc in procesele inflamatoare locale, in faza lor incipienta, tromboflebite, etc., si se combina de mule ori cu aplicarea unor substante medicamentoase sau antiseptice cum ar fi: solutia de acetat de plumb, acetat de aluminiu, acid boric, rivanol, permanganat de potasiu, etc., in care se inmoaie compresa in loc de apa. 

Impachetarile - reprezinta invelirea completa a corpului in  cearsafuri umede, peste care se aplica unul uscat de flanela. Efectele lor:

hipotermizante

racoritoare

calmante

stimulante

reglatoare ale circulatiei

Indicatii:

stari febrile

hiperexcitabilitate nervoasa

tulburari usoare de respiratie

tulburari usoare de circulatie

Contraindicatii:

bolnavi in stare grava

debili

astenici

bolnavii cardiaci decompensati

bolnavii pulmonari cronici decompensati

Tehnica: patul bolnavului se acopera cu o musama peste care se intinde o flanela dubla care acopera complet musamaua, iar peste flanela un cearsaf umed inmuiat in apa si stors partial care trebuie sa fie folosit pentru a inveli complet bolnavul, insa mai mic decat flanela. Se izoleaza patul bolnavului, de restul bolnavilor,cu un paravan, bolnavul este dezbracat complet si culcat pe patul pregatit cu cearsaful umed. Bolnavul ridica mainile si asistenta inveleste trunchiul dedesubtul axilei cu jumatatea stanga a cearsafului umed, introducand partea ramasa in plus sub spate. Rugam apoi bolnavul sa ridice membrul inferior drept si asistenta acopera cu partea inferioara a aripii stangi a cearsafului aplicata pe trunchi , membrul inferior stang , care ramane pe loc pe suprafata patului. Ceea ce ramane din aceata parte a cearsafului se aplica pe suprafata patului, sub membrul inferior drept pe care bolnavul il asaza la loc, intre cele doua membre ramand portiunea din cearsaful umed. Punem bolnavul sa aseze bratele ridicate inapoi de-a lungul trunchiului si apoi se acopera in intregime pana la gat cu aripa dreapta a cearsafului. Stratul umed trebuie sa se lipeasca bine de corp, sa nu existe spatii de aer intre cearsaf si suprafata corpului, iar cearsaful umed sa nu fie cutat. In caz de hiperpirexie impachetarea trebuie schimbata din 5 in 5 minute. In cazurile grave se vor utiliza doua cearsafuri umede. Dupa terminarea impachetarii bolnavul va fi sters cu prosoape uscate. Efectul dorit este scaderea temperaturii cu 2-3 grade in timp de 10 minute.

Frictiunile - metoda hidroterapeutica efectuata prin intermediul unor invelitori umede, care asigura contactul apei cu tegumentele.

Efecte:

excitant asupra circulatiei, respiratiei si metabolismului celular

Indicatii:

in unele tulburari ale aparatului cardio-vascular

afectiuni catarale ale cailor respiratorii

Contraindicatii:

afectiuni cutanate inflamatoare,supurative si dureroase

hiperexcitabilitatea nervoasa

Tehnica - tot corpul se inveleste intr-un cearsaf umed dupa tehnica descrisa la impachetari, fara a se inveli pe deasupra cu flanela. Cearsaful umed trebuie sa fie bine strans si intins pe suprafata corpului. Frictiunea se executa cu palma deschisa, prin miscari largi ale intregii suprafete ale corpului si cu o durata de 1- 4 minute. Dupa frictiune tegumentele se usuca bine, iar bolnavul este culcat intr-un pat preincalzit.

Lotiunile - au efect stimulant asupra organismului. Lotiunea se executa cu ajutorul unui burete (servet sau panza) care se inmoaie in apa si fara sa se stoarca, se trece cu miscari largi pe toata suprafata corpului. Buretele se imbiba cu apa la temperatura de 10-18°C, se apasa pe suprafata toracelui, apoi in regiunea cefei lasand ca apa stoarsa din burete sa se prelinga pe toata suprafata corpului. In situatia in care bolnavii sunt imobilizati la pat lotiunea generala trebuie impartita in lotiuni regionale, pe care bolnavii anemici, cronici, astenici, casectici, neurotici sau febrili le suporta mult mai usor. Se poate folosi si apa cu otet in proportie de 1 la 3 care accentueaza actiunea excitanta a apei asupra pielii. Prin aplicarea apei calde inaintea celei reci se poate sensibiliza pielea fata de excitantul rece, si se obtine o puternica reactie termica.

Baile curative se aplica in scop terapeutic actionand in mod termic, chimic si mecanic asupra organismului influentand vasomotricitatea si metabolismul.Actiunea lor este in functie de gradul de reactivitate a organismului care se reflecta prin modificarile de calibru ale vaselor, fie prin vasoconstrictie sau vasodilatatie exteriorizandu-se prin paliditate sau roseata a tegumentelor. Aceste bai pot fi complete, generale si partiale. Ceea ce este important este ca baia sa fie facuta in cantitatea de apa necesara pentru o baie corespunzatoare, astfel:

pentru baia generala se utilizeaza 200-300l apa

pentru baia de jumatate de corp 140-160l apa

pentru baia de sezut 40 l apa

pentru baia membrului inferior 15-20 l de apa

pentru baia membrului supeior 10-15l de apa

Dupa temperatura lor baile se impart in:

reci

indiferente

calde

fierbinti

alternante

ascendente

descendente

In scopuri curative se utilizeaza baile reci la 33°C.

Pentru scaderea temperaturii la bolnavii febrili se utilizeaza bai indiferente la 35°C.

Pentru calmarea sistemului nervos la persoane hiperexcitabile bai calde la 36-38°C .

La bolnavii renali bai fierbinti pete 38°C.

Baile alternante se fac la temperatura de 18 °C, respectiv 40°C.

Baile ascendente de la temperaturi indiferente de 35°C pana la 40-45°C.

Baile descendente de la 35-36°C la 20-25°C.

Dupa durata lor se impart in:

bai scurte cu durata de pana la 10 minute

bai prelungite intre jumatate de ora pana la cateva ore

bai permanente sau paturile baie cand bolnavul ramane in apa neintrerupt una sau mai multe zile

Ca forma de aplicatie a frigului se utilizeaza baia rece sau temperata care provoaca vasoconstrictie cutanata cu centralizarea sangelui spre organele interne insotita de bradicardie, amplificarea miscarilor respiratorii, cresterea fortelor musculare si imbunatatirea dispozitiei.

Baile temperate se aplica in caz de hiperpirexie, delir, stari de obnubilatie. Durata acestor bai este de 8-10 minute si trebuie terminata cand pielea este rosie din cauza vasodilatatiei si nu cand aceasta devine cianotica. Aceasta baie coboara temperatura corpului cu 1-2 grade ameliorand pulsul si respiratia, imbunatateste starea generala, asftel de multe ori bolnavul isi recapata cunostinta. Baia poate fi repetata de 2-3 ori in decurs de 24 ore. Pe parcursul acestor bai temperate bolnavii febrili trebuie tinuti sub supraveghere controlanduli-se in permanenta pulsul, respiratia, culoarea fetei si starea de cunostinta.

Baia descendenta este o modificare a bailor reci si temperate prin care scaderea temperaturii corpului nu se produce atat de brusc.

Indicatii:

bolnavi astenici

casectici

in stare foarte grava

Tehnica - bolnavul este asezat intr-o baie in care temperatura este cu 4-5°C mai scazuta decat temperatura lui. Se frictioneaza energic pielea bolnavului adaugand incontinuu, dar intr-un ritm rar apa rece in calda, asa incat in decurs de 10-15 minute temperatura apei sa scada pana la 30-25°C. Durata totala a baii este de 20-30 de minute. Daca bolnavul prezinta frison dupa frictiune, baia va fi intrerupta.

Baia de sezut - se executa intr-o cada speciala care cuprinde regiunea fesiera, lombara, partile superioare ale coapselor si organele genitale. Partile corpului care raman in afara se acopera cu o patura.

Indicatii:

hemoroizi

afectiuni ale rectului

afectiuni ale organelor genitale

Baile locale - pentru cot, maini, picioare se executa in vase speciale confectionate din zinc, material plastic sau portelan. Pot fi improvizate recipiente cum ar fi lighianul sau galeata. Membrele bolnave se introduc in aceste recipiente si se sustin cu ajutorul unor bandaje deasupra recipientului.

Indicatii:

afectiuni articulare

infectii chirurgicale localizate

Baile alternative - sunt bai partiale pentru extremitati care se fac in doua vase, unul care contine apa rece de 15-18°C, celalalt apa calda la 40°C. Extremitatile bolnave se introduc intai in apa calda unde se tin 2-3 minute cand se produce vasodilatatie intensa in portiunea de sub apa, apoi sunt trecute in apa rece unde se mentin 20-60 secunde. Aternarea bailor la temperaturi diferite se face de 5-6 ori intr-o sedinta si se repeta 4-5 sedite pe zi. Tratamentul se termina intotdeauna cu imersiunea in apa rece.

Indicatii:

tulburari circulatorii al extremitatilor

tratamentul plagilor atone