Flegmonul (inflamatie septica) - semnele clinice si tratament

Este o inflamatie septica, difuza, a tesutului conjunctiv subcutanat (este o celulita septica difuza), fara tendinta de delimitare si insotit de necroza intinsa a tesutului inflamat. Flegmonul este caracterizat prin mortificari de tesuturi si infiltratie purulenta a tesutului conjunctiv subcutanat, subaponevrotic si muscular, intalnit mai frecvent la cal, carnivore si bovine.

Etiologie Flegmonul este produs de germeni piogeni aerobi sau anaerobi, poarta de intrare fiind reprezentata de mici traume, intepaturi, escoriatii, rosaturi de harnasament (flegmonul cefei si al grebanului), contuzii, plagi prin muscatura la caine si pisica, injectii la bovine.  Subnutritia, oboseala si carentele sunt factori favorizanti importanti.

Clasificare

in functie de localizare flegmonul poate fi superficial (subcutanat si subaponevrotic) si profund (intramuscular)

in functie de aspectul anatomo-clinic, flegmonul poate fi difuz, circumscris, indurat sau lemnos, gazos si alergic.

Semnele clinice sunt in functie de forma clinica a flegmonului si sunt reprezentate de: tumefactie, caldura, durere, edem sau induratie, colectie purulenta, fistule, febra, frisoane, inapetenta si stare generala afectata.

In evolutia clinica a flegmonului se disting patru faze de evolutie:

perioada de debut in care predomina simptomele generale (febra, frisoane, tahicardie, tahipnee, abatere, anorexie), iar simptomele locale (edem cald, dureros, infiltratie sero-fibrinoasa a tesutului subconjunctiv subcutanat) sunt atenuate;

perioada inflamatorie, in care se constata agravarea semnelor generale si mai ales a celor locale: tumefactia creste, semnele de inflamatie se accentueaza si durerea este atroce;

perioada de necroza care incepe din a 5-a 7-a zi de boala (necroza tesuturilor, fistule multiple, septicemie, piemie). Prin fistule se se scurge un puroi livid, cu miros fetid, amestecat cu tesuturi necrozate.

perioada de reparatie tisulara in care cavitatile ramase prin eliminarea si drenarea puroiului se umplu cu tesut de inmugurire.

Flegmonul circumscris, se intalneste destul de rar si se caracterizeaza printr-o zona centrala fluctuenta si una periferica edematiata. Se diferentiaza de abces doar prin faptul ca simptomele generale sunt accentuate.

Flegmonul indurat (lemnos) este o celulita scleroasa care se manifesta printr-o infiltratie dura a tesutului conjunctiv lax. Se caracterizeaza prin debut insidios, induratie si focare purulente si fistule. Este intalnit la cal in regiunea grebanului si cefei, datorita rosaturile de harnasamente.

Flegmonul gazos este produs de flora microbiana anaeroba, se caracterizeaza printr-c tumefactie cu caracter invadant, la inceput calda si dureroasa, care se raceste progresiv si prezinta crepitatie gazoasa.

Flegmonul alergic - descris de O. Vladutiu la caine este aseptic produs de alimente sau medicamente, localizat pe crupa, coapsa, torace , este dureros si regiunea prezinta edem. Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice. Diagnosticul diferential cu face cu:

erizipelul traumatic (leziunea caracteristica este placa erizipelatoasa care prezinta burelet marginal)

gangrena gazoasa (evolueaza cu toxiemie acuta, cu exacerbarea simptomelor locale si generale, evolutie uneori fulgeratoare si crepitatie gazoaza)

limfangita flegmonoasa (se observa abcesele pe traiectul vaselor limfatice si limfadenita satelita)

Tratamentul se realizeaza cu rubefiante si vezicante local, urmat de drenajul chirurgical (incizii largi si paralele intre ele). Local se realizeaza aspersiuni cu eter iodoformat si antibiotice si pe cale generala se administreaza antibiotice si chimioterapice. In flegmonul alergic se realizeaza autohemoterapia si terapia tisulara cu extract de splina.