Administrarea Mierii si a Mierii de mana

Administrarea Mierii si a Mierii de mana

Mierea, cel mai apreciat produs apicol de catre cea mai mare parte a populatiei, este, dupa cum stim deja, nu numai un excelent aliment furnizor de energie dar, de asemenea, un excelent medicament natural.

Ca aliment, ea trebuie sa ajunga la toate celulele, fie ca sunt bolnave sau sanatoase.

Ca medicament, trebuie sa ajunga la toate "tintele" sale: celulele, tesuturile, organele sau sistemele bolnave.

In aceasta lectie vom discuta ambele aspecte.

A)    MIEREA ca ALIMENT (Nutrient):

Cea mai obisnuita cale de administrare a mierii este, desigur, pe gura. Aceasta metoda este denumita in Latina "per os".

Pentru a obtine un beneficiu maxim, trebuie sa respectam cateva reguli chiar daca aceasta cale de administrare pare foarte simpla.

Regulile sunt urmatoarele:

Reguli generale de depozitare:

Nu pastrati mierea la lumina soarelui

Razele soarelui distrug multe din enzimele prezente in miere.

Tineti bine inchise recipientele in care mierea este pastrata

Mierea poate absorbi cu usurinta mirosurile externe (urate); astfel se va distruge aroma sa.

Mierea absoarbe de asemenea apa, chiar cand aceasta se gaseste in cantitati foarte mici in atmosfera; o cantitate excesiva de apa in miere (peste 20-23 %)va permite dezvoltarea drojdiei, avand ca rezultat inceperea fermentarii mierii.

Pastrati mierea la rece (la frigider):

Chiar daca multe tipuri de miere pot sta la temperatura camerei pentru 1-2 ani fara modificari majore, trebuie sa ne amintim ca mierea imbatraneste zi de zi, calitatea ei se deterioreaza incet, in special la temperaturi peste 4 °C.

Reguli de administrare "in timpul mesei":

Nu incalziti mierea inainte de a o inghiti, prin amestecarea ei cu orice alt aliment, lichid sau solid (de exemplu ceai fierbinte, lapte fierbinte, prajituri etc.).

Incalzirea distruge, dupa cum stim, cea mai mare parte dintre enzimele mierii

In special daca o consumam in stare bruta, de exemplu neamestecata cu alte alimente, tineti mierea cat mai mult timp posibil sub limba inainte de a o inghiti; astfel veti permite celor mai fine substante din miere (uleiuri esentiale, minerale, glucoza etc.) sa treaca direct in circuitul sanguin; aceasta actiune va:

Hrani celulele cavitatii bucale in mod direct, aceste celule avand nevoie de cantitati crescute de energie, de exemplu:

Glandele salivare, in special in timpul meselor;

Celulele din limba (limba noastra se misca aproape continuu, chiar daca nu vorbim . )

Celulele din gingii care au nevoie de carbohidrati buni pentru a-si reface structura; celulele gingiilor mai bine hranite inseamna un risc scazut de afectiuni locale (infectii, sangerari, degenerare ca in parodontoza etc.)

Hraneste foarte repede toate celulele in nevoie (de exemplu celulele cardiace in timpul unui efort)

Dati suficient timp limbii si intregii structuri a cavitatii bucale sa absoarba bio-energia [1] din miere. Aceasta energie va fi trimisa mai departe intregului corp, prin structurile sale energetice (meridiane, chakre etc.); daca acceptam aceasta explicatie vom intelege de ce, in cateva secunde, dupa inghitirea unei singure lingurite de miere ne vom simti intariti si gata sa ne continuam eforturile (fizice si/sau mentale).

Informati sistemul nervos intr-un mod foarte precis despre calitatea si cantitatea de miere ce va fi curand transportata in stomac, iar mai tarziu in intestine. Un sistem nervos mai bine informat va conduce mai bine procesul digestiv foarte complex; astfel cei mai buni nutrienti din miere vor ajunge repede in sange si multe celule vor fi fericite . ☺

Inainte de a o inghiti, incercati sa simtiti si sa absorbiti cat mai mult posibil din aroma si gustul mierii; incercati sa gasiti originea mierii si meditati, chiar si pentru cateva secunde, la minunata, pura si atat de fin parfumata lume a florilor si a albinelor .

Sa mancati mici cantitati de miere de cateva ori pe zi este mai bine decat sa mancati rar cantitati mari.

B)     MIEREA ca MEDICAMENT:

Cand folosim mierea ca medicament, trebuie sa avem in minte ideea ca toti compusii din miere trebuie sa-si atinga "tinta": celulele, tesuturile, organele, sistemele, functiile bolnave.

Ce tipuri de miere trebuie folosite pentru scopuri curative ?

Calitate foarte ridicata: proaspata, organica, fara reziduri !

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

Specifica, adaptata bolii:

Miere de tei pentru probleme ale somnului;

Miere de eucalipt pentru boli respiratorii;

Miere de manuka (Leptospermum scoparium) pentru ulcere gastro-duodenale etc., etc.

Cum o vom administra ?

Per os prin:

Prin respectarea tuturor regulilor mentionate mai sus;

Gandindu-ne la "tinta":

Daca "tinta" se afla in sau langa gura, NU diluati mierea medicinala; aplicati-o local si asteptati pana cand este diluata in mod normal de catre saliva.

Daca "tinta" este stomacul, incepeti pentru cateva zile cu miere diluata (1:5 cu ceai sau apa calduta), apoi mariti concentratia de miere (1:4, 1:3, 1:2, 1:1, 2:1, 3:1, 4:1, 5:1); daca pacientul nu are reactii negative la mierea administrata prin aceste proceduri, atunci sfatuiti-l sa o inghita nediluat, respectand desigur regulile mentionate mai sus (cateva secunde sub limba, simtirea aromei etc.);

Daca "tinta" este intestinul subtire:

Diluati mierea in lichide (apa calduta, ceai de plante);

Administrati mierea cat mai des posibil, in mici cantitati, de cateva ori pe zi, chiar si de 20 de ori pe zi; desigur, cantitatea totala de miere nu trebuie sa fie mai mare decat dozele necesare unui pacient (obisnuit 60-100 grame pe zi);

Folositi "carausi" de tipul capsulelor; aceste capsule (utilizate frecvent pentru administrarea antibioticelor per os) trebuie sa nu elibereze mierea in stomac ci numai in intestinul subtire.

Daca "tinta" este intestinul gros se folosesc 2 metode:

Cea mentionata pentru intestinul subtire;

Supozitoare pe baza de miere.

Daca "tinta" este curentul de sange si foarte departe de cavitatea bucala:

Sfatuiti pacientul sa tina mierea cat mai mult timp posibil sub limba (in gura), apoi sa inghita suficiente lichide; astfel, partea fina din miere vor patrunde direct in curentul sanguin, iar restul, fiind foarte diluat, va fi usor absorbit prin peretii stomacului si al intestinului subtire.

Prin nas: pentru boli ale nasului, urechilor si sinusurilor (infectii, inflamatii, alergii):

Mai intai curatati bine nasul cu apa sarata calduta sau cu ceai de plante.

Introduceti mici cantitati de miere lichida in fiecare nara in timp ce stati intinsi pe spate, cu fata in sus.

Asteptati pana cand simtiti ca va ajunge in gat gustul dulce al mierii.

Prima senzatie este neplacuta (astringenta, de arsura) dar in cateva minute totul va fi bine.

Repetati daca este necesar dupa cateva ore, intre mese.

Local :

Locul (pielea) trebuie sa fie curat [3], pentru a imbunatati penetrabilitatea mierii prin tesuturile subcutanate si/sau pentru efectul local;

In cosmetica, inainte de aplicarea mierii, poate fi folosita in masti speciale de curatire, specifice tipului de piele si/sau conditiei fiecarui pacient.

In ochi (subconjunctival): pentru boli ale ochilor.

Preparati solutia de miere:

Folositi numai ustensile perfect sterile;

Asigurati-va ca mierea voastra contine foarte putine bacterii (studiul bacteriologic efectuat in laboratorul local trebuie sa atate ca 1 ml din mierea oftalmica contine mai putin de 50 UPC [4])

Diluati 1-2 grame de miere organica, bruta in 100 ml de apa sterila (apa pura fiarta si racita)

Curatati ochii cu ceai de plante (de exemplu ceai de musetel).

Picurati o picatura din solutia mentionata mai sus intre unghiul intern al ochiului si globul ocular.

In aria genitala la femei:

Spalaturi vaginale cu miere, singura sau combinata cu ceai de plante

In arsuri, opareli si/sau rani superficiale:

a)     Eliminati toate corpurile straine (praf, pamant, pietricele, nisip, tesut distrus etc.) CAT MAI REPEDE POSIBIL

b)     Curatati zona cu apa oxigenata, daca aveti; daca totusi va aflati intr-o zona izolata, folositi numai apa, pana cand veti obtine apa oxigenata.

c)      Uscati zona cu un tifon de bumbac.

d)     Aplicati miere in cantitati suficient de mari [5].

e)     Acoperiti cu un strat gros de imbracaminte [6].

f)      Repetati pasii de la "b" la "e", de 2-3 ori pe zi, pana cand pielea incepe sa se regenereze singura; cand apare aceasta faza, adaugati 2-5 % extract moale de propolis la miere.

In ranile adanci, folosirea mierii trebuie sa se faca sub strict control medical; trebuie sa incercati sa folositi terapia cu miere numai daca va aflati intr-un loc indepartat unde nu aveti acces la tratament medical. Totusi, trebuie sa cautati ajutor medical specializat, ideal de la un chirurg sau de la un specialist in traumatologie, altfel fiind riscata viata pacientului vostru (plagile pot distruge artere si/sau vene importante care vor avea ca rezultat sangerari periculoase, ranile pot fi infectate cu bacterii care vor fi dificil de controlat sau de distrus).

Deci, regula numarul 1 in ranile adanci este: cereti ajutor medical cat mai curand posibil !

Prof. B. Descottes, un mare chirurg francez la Spitalul Universitar Dupuytren, Limoges, a descoperit, inca din 1984 cand a tratat primul sau pacient cu miere, ca:

Ranile pot fi mai usor vindecate daca sunt cat se poate de curate inainte ca mierea sa fie utilizata; pentru a curata o rana se pot folosi 2 metode:

Curatare mecanica, folosind o periuta chirurgicala sterila, cu peri lungi si flexibili.

Curatare chimica, folosind apa oxigenata (H₂O₂).

Prof. Descottes impreuna cu asistentii sai au descoperit urmatorul protocol, dupa ce au tratat cu miere peste 500 de pacienti suferinzi de leziuni profunde:

Rana este foarte bine spalata cu apa oxigenata.

Rana este de asemenea curatata mecanic folosind o periuta chirurgicala speciala.

Dupa fiecare folosire periuta chirurgicala va fi inlocuita cu una noua sau va fi spalata si sterilizata foarte bine, inainte de a fi folosita din nou;

Periuta este folosita la eliminarea celulelor si tesuturilor distruse, dar si la intarirea tesuturilor locale prin "masaj".

"Mizeria" (tesuturile moarte) sunt aspirate cu un cunoscut instrument chirurgical special.

Rana va fi irigata cu ser fiziologic; aceasta va duce la mai buna evaluare a "pasilor" anteriori. Rana va fi spalata apoi cu betadina (Poli-vinil-iod), apoi cu ser fiziologic.

In functie de aspectul ranii, pasii anteriori pot fi repetati de cateva ori, pana cand se va obtine o "rana regenerativa" [7] foarte curata. O atentie speciala trebuie acordata marginilor ranii, de fiecare data cand procedurile de mai sus sunt finalizate.

In functiile de aspectul ranii, ritmul de toaletare va fi urmatorul:

Pentru o rana cu buna regenerare, curata, toaleta se va face zilnic;

Pentru ranile ne-"sanatoase", toaleta poate fi facuta zilnic, chiar de doua ori pe zi.

In functie de structura ranii, mierea este aplicata in doua moduri:

Prin simpla turnare a mierii fluide in rana, unde este relativ "plata" si unde toate partile plagii pot fi usor accesate;

Prin turnarea mierii pe o compresa, apoi introducerea acestei comprese in partile unde accesul este dificil.

Repetati procedurile de mai sus cu sarguinta pana cand rana este complet vindecata.

Prof. Descottes considera ca mierea folosita pentru scopuri chirurgicale poate fi pastrata in mici vase mici (fiecare de 50 ml), la temperatura camerei si protejata de razele soarelui.

Cea mai buna miere pentru acest scop pare a fi mierea de cimbru combinata in cantitati speciale cu ulei natural de cimbru.

Dupa cum vedeti, dragi studenti la apiterapie; mierea nu este numai un simplu aliment pus pe o felie de paine cu unt la micul dejun, dar de asemenea un remediu puternic, natural, foarte complex.