Periajul dintilor - curatarea artificiala a dintilor sau igiena bucala locala

Cheia profilaxiei cariei dentare este reprezentata de pastrarea unui nivel ridicat de igiena orala la nivelul intregii populatii.

Periajul dupa fiecare consum de alimente cu procent ridicat de zaharide, realizat in asa fel incat sa asigure indepartarea depozitelor si a placii dentare de pe toate suprafetele dintilor, constituie o metoda sigura de reducere a incidentei cariei dentare. Eficienta periajului a fost dovedita folosind substante revelatoare a placii dentare situata adesea in zone greu accesibile.

Smaltul are numeroase neregularitati retentive, fapt care cere un periaj cu miscari variate, insistente, dupa fiecare masa si mai ales seara. Metoda periajului vertical dinspre gingii catre suprafata ocluzala este cea mai eficienta, reducand si riscul leziunilor mucoasei.

Periile de dinti pot fi din fire naturale, ori artificiale. Astazi, se folosesc cele din par de nylon.

Periile din fibre naturale (porc, bursuc, etc.) au inconvenientul ca parul este invadat de microbi, care pot disemina in timpul periajului, declansand diferite forme de alergie si chiar infectii gingivale.

Orice perie de dinti se uzeaza prin brosaje in 2 - 3 luni , astfel incat vor trebui folosite pe an 4 - 6 perii.

Pastele de dinti, prin compozitia lor, trebuie sa impiedice descompunerea polizaharidelor si dezvoltarea lactobacilului in mediul bucal. Ele pot avea actiune bacteriostatica (de exemplu KCl din pasta poate reduce capacitatea acidogena a unor bacterii), antiseptica (de exemplu cele care contin nitrofuran, hexilrezorcinat de sodiu), sau chiar antibiotica.

Compozitia pastelor este complexa: lianti, substante abrazive, umectanti, indulcitori, conservanti, arome, substante bacteriostatice si dezinfectante, apa si constituenti speciali, cum este de exemplu fluorul.

Pulberile dentare nu au actiune detergenta ca pastele de dinti, ci actiune abraziva curatind rapid suprafetele dentare. Excesul in folosirea lor, sau greseli de aplicare, pot duce la afectarea suprafetei dintilor, prin abraziune. De exemplu, neindepartarea lor in totalitate dupa aplicatie, poate favoriza formarea tartrului.

Apele de gura au actiune de curatare redusa, in principal fiind dezodorizante.

Clatitul bucal cu apa sau ape de gura scoate din zonele retentive resturile, dar are si un efect stimulant - revigorant asupra musculaturii (muschii buccinatori, orbicularul buzelor, muschii limbii).

Scobitorile, sunt instrumente de curatare locala foarte vechi; pot scoate din zonele retentive resturile alimentare, dar pot si leza parodontiul marginal.

Firul de matase ajuta la indepartarea resturilor din zonele aproximale, ajungand acolo unde scobitorile nu se pot folosi. Eficienta este doar pe doua suprafete dentare.

Guma de mestecat are prin stimularea sialoreei un efect de curatare a dintilor si prin contact o usurare a eliminarii resturilor.

Uneori are incorporate substante aromatizante, abrazive, care au drept scop imbunatatirea activitatii de curatare.

Zaharul inglobat are puternic efect cariogen.

Masticatia indelungata, precum si cea care nu respecta miscarile normale poate avea efecte negative asupra sanatatii.