Functiile Parlamentului Romaniei: Functia de informare, control parlamentar, desemnare prin investire

a) Functia legislativa. Prin functie legislativa se intelege aptitudinea sau imputernicirea acordata Parlamentului de a vota legi. Temeiul constitutional al acestei functii il constituie teza finala a art. 61 alin. 1 din Constitutia Romaniei, conform careia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii. In sens mai larg, Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului roman este pe deplin legitim sa fie unica autoritate legiuitoare a tarii. Functia legislativa se circumscrie exclusiv votarii legilor, adoptarea celorlalte acte face obiectul altor functii.

In exercitarea acestei functii Parlamentul colaboreaza direct cu puterea executiva, chiar si cu cetatenii. Modalitatile concrete de colaborare vizeaza initiativa legislativa, inclusiv revizuirea Constitutiei, dreptul Guvernului de a prezenta amendamente motivate in scris, care se transmit Biroului permanent inainte de dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative in plen, sau care se depun, in mod exceptional, in timpul dezbaterilor in plen, dreptul de veto al Presedintelui Romaniei, promulgarea legilor adoptate de Camere si referendumul. In cazurile expres prevazute de Constitutie, Parlamentul poate abilita Guvernul sa emita ordonante care cuprind norme cu putere de lege (ordinara).

Art. 73 din Constitutia Romaniei stabileste trei categorii de lege care pot fi adoptate de Parlament si anume: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. In ceea ce priveste Guvernul, Constitutia face o delimitare intre legea organica si ordonanta, dar asimileaza legii (din punctul de vedere al fortei juridice) ordonantele, cu conditia ca acestea sa fie aprobate de Parlament daca legea de abilitare o cere. In art. 108 alin. 1 din Constitutie sunt reglementate hotararile Guvernului si prevede ca hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor.

Functia legislativa se exercita atat in sedinte separate, cat si in sedinte comune, iar procedura legislativa este aceeasi in ambele Camere ale Parlamentului si este reglementata de Constitutie. Principalele etape ale procedurii sunt: a) initiativa legislativa; b) examinarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative in comisiile parlamentare; c) dezbaterea in plenul fiecarei Camere; d) votarea; e) promulgarea.

In doctrina s-a facut o demarcatie intre doua tipuri de procedura legislativa: a) o procedura legislativa obisnuita sau normala; b) o procedura legislativa exceptionala. In aceeasi conceptie o procedura de adoptare a unei legi comporta doua faze bine delimitate: a) o faza preliminara - elaborarea proiectului sau propunerii; b) o faza de dezbatere si decizie exclusiv in Camerele Parlamentului.

In exercitarea dreptului de initiativa legislativa, guvernul inainteaza oricarei Camere proiecte de legi, iar deputatii si senatorii pot prezenta propuneri legislative. Proiectele de lege si propunerile legislative se supun dezbaterii Parlamentului insotite de avizul Consiliului legislativ. Avizul este consultativ si are ca obiect: a) concordanta reglementarii legii cu dispozitiile constitutionale, precum si natura legii; b) inlaturarea contradictiilor sau necorelarilor dintre prevederile proiectului de lege sau ale propunerilor si asigurarea caracterului complet al acestora, inclusiv respectarea normelor de tehnica legislativa; c) prezentarea implicatiilor noii reglementari asupra legislatiei in vigoare prin identificarea dispozitiilor legale, care avand acelasi obiect de reglementare, urmeaza sa fie abrogate sau unificate, precum si prin evitarea reglementarii unor aspecte identice in acte normative diferite.

Biroul permanent distribuie proiectele si propunerile legislative membrilor Camerei, spre dezbatere si avizare comisiilor permanente competente. Comisia permanenta sesizata in fond examineaza in detaliu proiectul de lege sau propunerea legislativa. Proiectele si propunerile legislative avizate se supun dezbaterii Camerei in succesiunea prevazuta pe ordinea de zi aprobata. Deputatii, senatorii, grupurile parlamentare sau guvernul au dreptul de a prezenta amendamente motivate in scris, care se transmit Biroului permanent inainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative in plenul Camerei.

Dezbaterea in plenul Camerei prezinta doua faze: a) dezbaterea generala, care este foarte scurta - este precedata de prezentarea, de catre initiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum si raportul comisiei permanente; si b) dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificarile propuse in raportul comisiei sesizate in fond. La discutarea fiecarui articol, deputatii si senatorii pot lua cuvantul pentru a-si exprima punctul de vedere; de asemenea poate lua cuvantul si reprezentantul guvernului.

Toate legile, hotararile si motiunile se adopta de catre Senat si Camera Deputatilor prin vot, personal, deschis, prin apel nominal sau secret (votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice). La propunerea presedintelui sau a unui grup parlamentar, Camera hotaraste ce modalitate de vot va folosi, daca nu s-a stabilit prin regulament o anumita procedura de vot.

Promulgarea legii este actul prin care Presedintele Romaniei autentifica si investeste legea adoptata de Parlament cu formula executorie si dispune publicarea ei. Promulgarea exprima dreptul puterii executive de a supune actul adoptat de puterea legislativa unui control atat din punct de vedere al naturii dispozitiilor cuprinse in lege, cat si din punct de vedre al constitutionalitatii acesteia. Art. 77 din Constitutie prevede ca legea se trimite Presedintelui Romaniei, iar promulgarea se poate face in termen de 20 de zile de la primirea legii. Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. De asemenea, Presedintele poate sesiza Curtea Constitutionala pentru a cere verificarea constitutionalitatii legii. In aceste doua cazuri, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

b) Functia de informare a Parlamentului sau a Camerelor, inclusiv a comisiilor, rezida in conditia asigurarii eficientei actului de legiferare, ca si a actului de control parlamentar. Aceasta functie consta in culegerea, selectarea si prelucrarea de informatii, date, documente necesare infaptuirii prerogativelor constitutionale ale forului legislativ. Formele si instrumentele prin care se infaptuieste aceasta functie sunt: a) petitiile adresate de cetateni; b) solicitarea de informatii de catre Camere; c) intrebari sau interpelari adresate de senatori si deputati membrilor Guvernului. Camerele pot primi informatii prin intermediul comisiilor de ancheta, al declaratiilor de politica generala prezentate in cadrul Parlamentului de primul ministru etc.

Art. 111, alin 1 din Constitutia Romaniei reglementeaza dreptul de informare al Parlamentului, mentionand ca titularii solicitarii pot fi Camera Deputatilor, Senatul sau comisiile parlamentare, prin presedintii acestora. Parlamentarii nu pot solicita individual aceste informatii. Doar in cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie.

c) Functia de control parlamentar este la fel de importanta ca si functia legislativa. Deoarece Parlamentul este, conform art. 61 alin. 1 din Constitutia Romaniei, organul reprezentativ suprem al poporului roman, se pune problema daca controlul parlamentar este general sau restrans la anumite domenii sau daca in sfera activitatii de control sunt cuprinse toate autoritatile publice, organizatiile sociale ori numai o parte dintre acestea. Prin definitie orice forma de control presupune posibilitatea recurgerii la sanctiuni; astfel, in cazul in care in urma controlului parlamentar sunt depistate disfunctionalitati in sistemul de echilibru al puterilor sau diminuarea increderii parlamentului in guvern ori savarsirea de catre Presedintele Romaniei a unor fapte de inalta tradare sau a unor fapte grave prin care se incalca prevederile Constitutiei, autoritatile executive in cauza vor fi sanctionate politic sau penal.

Instrumentele sau procedurile de control parlamentar sunt: 1) aprobarea prealabila a Parlamentului si consultarea prealabila a acestuia de catre Presedintele Romaniei ori incuviintarea de catre forul legislativ a masurilor exceptionale luate de seful statului, potrivit art. 93 alin. 1 din Constitutie. In aceasta categorie de proceduri se include si dezbaterea mesajului prezidential prin care se aduc la cunostinta parlamentului masurile luate de Presedintele Romaniei pentru respingerea agresiunii impotriva tarii: 2) acordarea si retragerea increderii acordate Guvernului; 3) intrebarile, interpelarile si motiunile simple; 4) anchetele parlamentare; 5) angajarea raspunderii guvernului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege; 6) suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei; 7) punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei; 8) solicitarea urmaririi penale a membrilor guvernului pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor.

Controlul exercitat prin aprobarea de catre Parlament a unor acte ale executivului reprezinta o modalitate de control parlamentar susceptibila de realizare prin intermediul unor proceduri distincte. Aprobarea unor acte ale executivului, fie prealabila, fie ulterioara, este o conditie sine qua non pentru legalitatea acestora. Constitutia prevede cerinta aprobarii prealabile, dar si ulterioara a unor acte ale puterii executive. Este vorba de procedura delegarii legislative, reglementata de Constitutie in art. 115; astfel, guvernul nu poate emite ordonante decat in baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament, abilitare care echivaleaza cu aprobarea emiterii ordonantelor. Legea de abilitare poate prevedea ca ordonantele ce urmeaza a fi emise se supun aprobarii Parlamentului pana la implinirea termenului de abilitare (art. 115 alin. 3 din Constitutie). Parlamentul va verifica daca guvernul a respectat conditiile impuse prin legea de abilitare.

1) Acordarea increderii Guvernului - una din regulile de baza ale regimului parlamentar este ca forul legislativ sa investeasca guvernul cu autoritatea de guvernare pe durata mandatului. Forul legislativ exercita de fapt un control asupra modului in care viitorul guvern intelege sa asigure realizarea politicii interne si externe a tarii si sa exercite conducerea generala a administratiei publice. Acordarea increderii guvernului se hotaraste cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

2) Retragerea increderii acordate Guvernului este sanctiunea cea mai grava care poate fi aplicata acestuia de Parlament, institutia retragerii votului de investitura fiind o alta regula de baza a regimului parlamentar si constituie competenta exclusiva a Parlamentului. Aceasta este posibila prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si senatorilor si se comunica Guvernului la data depunerii, conform art. 113 alin. 2 din Constitutia Romaniei. Motiunea de cenzura este dezbatuta dupa 3 zile de la data la care aceasta a fost prezentata in sedinta comuna a celor doua camere. In cazul in care motiunea de cenzura este adoptata, fapt ce echivaleaza cu retragerea de catre Parlament a increderii acordate Guvernului, acesta este demis pe aceeasi data. Daca motiunea de cenzura este respinsa, mandatul Guvernului continua, acesta bucurandu-se pe mai departe de sprijin parlamentar.

Intrebarile si interpelarile sunt adresate de parlamentari Guvernului si fiecarui membru al acestuia, conform art. 112 alin. 1 al Constitutiei Romaniei. Potrivit Regulamentului Camerei Deputatilor, prin intrebare se intelege solicitarea de a raspunde daca un fapt sau o informatie este exacta, daca organele administratiei publice si Guvernul inteleg sa comunice Camerei informatiile si documentele solicitate, sau daca guvernul are intentia de a lua o hotarare intr-o anumita problema. Art. 112 alin. 2 din Constitutie admite fiecarei Camere sa-si exprime pozitia cu privire la problema care a avut obiectul interpelarii, printr-o motiune. Prin aceasta o Camera poate lua o anumita atitudine fata de Guvern, fata de politica acestuia intr-un anumit domeniu sau fata de persoana care exercita o functie guvernamentala. Motiunea are insa efectele unei sanctiuni politice care poate afecta pozitia guvernului in problema care formeaza obiectul motiunii.

Anchetele parlamentare sunt modalitati specifice de control ale puterii legislative asupra executivului si a administratiei, conform art. 64 alin. 4 din Constitutie, care prevede ca fiecare Camera poate institui o ancheta prin comisii parlamentare si alte comisii speciale. Regulamentele parlamentare prevad ca acestea sa fie instituite de Camera Deputatilor sau de Senat la cererea unei treimi din membri acestora. Comisiile de ancheta infiintate separat de Camere sau impreuna vor intocmi un raport privind obiectul anchetei, pe care il vor prezenta, dupa caz, Camerei respective sau Camerelor reunite. Regulamentul Camerei Deputatilor si Senatului prevad ca fiecare comisie permanenta sa poata porni o ancheta - in cadrul obiectului sau de activitate - cu incuviintarea Camerei respective.

5) Angajarea raspunderii guvernului din proprie initiativa se face din momentul investirii Guvernului prin votul de incredere acordat de catre parlament si al numirii Presedintelui Romaniei pe baza aceluiasi vot. Constitutia prevede si posibilitatea ca Guvernul sa-si asume raspunderea din proprie initiativa in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii sau a unui proiect de lege. Aprobarea este implicita si tacita, caracter ce nu impiedica dezbaterea acestora, care nu este urmata de vot ca in cazul acordarii votului de incredere.

6) Suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei - institutia juridica a suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei trebuie privita ca o modalitate atipica a controlului parlamentar. Initiativa suspendarii din functie a Presedintelui revine Parlamentului, masura propriu-zisa fiind luata cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, dupa consultarea Curtii Constitutionale. Daca propunerea de suspendare este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea presedintelui suspendat.

Punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei presupune savarsirea de catre seful statului a unor fapte deosebit de grave; art. 96 din Constitutie prevede ca cele doua Camere reunite in sedinta comuna pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare. Decizia este luata cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. Competenta de judecare revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In cazul stabilirii vinovatiei prin hotararea de condamnare ramasa definitiva, presedintele este demis de drept.

8) Solicitarea urmaririi penale a membrilor Guvernului - pentru atragerea raspunderii penale a ministrilor este necesar ca faptele ce li se imputa sa fie savarsite in exercitiul functiilor. Cerinta aceasta este prevazuta la art. 109 alin. 2 din Constitutie. In cazul in care se cere urmarirea penala a unui ministru, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestuia din functie. Constitutia prevede doua modalitati de suspendare a unui membru al Guvernului caruia i se imputa savarsirea unei fapte penale: a) suspendarea care poate fi dispusa de seful statului; b) suspendarea care opereaza de drept din momentul trimiterii in judecata. Hotararea de condamnare ramasa definitiva pune problema daca ministrul va putea continua sa-si exercite functia.

d) Functia de desemnare prin investire, alegere sau numire a unor autoritati publice

Atributiile Parlamentului ce decurg din aceasta functie sunt prevazute expres in Constitutie sau in legi speciale. Aceasta functie va fi infaptuita de cele doua Camere in sedinta comuna. In Constitutie este prevazuta expres o singura exceptie - numirea Avocatului Poporului exclusiv de catre Senat. Atributiile Parlamentului Romaniei, potrivit Constitutiei sunt: a) acorda votul de incredere Guvernului, conform art. 103 alin. 3; b) numeste membrii Curtii de Conturi, conf. art. 140 alin. 4; c) numeste directorul Serviciului Roman de Informatii, conf. art. 65 lit. h. Potrivit Constitutiei, Camerele numesc, separat cate 3 din cei 9 judecatori ai Curtii Constitutionale, conform art. 142 alin.2.