Alaturi de celelalte scoli de
gandire geopolitica, specifice primei perioade de evolutie a noii
discipline, scoala romaneasca interbelica va contribui substantial
la dezvoltarea geopoliticii prin intreg ansamblul teoretic si aplicativ al
lucrarilor elaborate de numerosi oameni de stiinta,
provenind din diverse domenii. Spre deosebire de scoliile franceza sau
ruso-sovietica, unde termenul si conceptiile geopolitice sunt
respinse, in cadrul scolii de gandire geopolitica romanesti, ele
patrund intr-o perioada relativ scurta, determinand numeroase
dezbateri multidisciplinare ce vor constitui in esenta
baza formarii noului domeniu stiintific. Reperele
gandirii geopolitice romanesti se vor revendica in toata aceasta
perioada din necesitatile
vremii, identificandu-se prin orientarea pur defensiva a studiilor.
Principalele linii directoare ale gandirii geopolitice romanesti, pentru
acea perioada, vor fi orientate in apararea recent dobanditului
statut de stat national unitar. Amenintarilor exterioare li se va raspunde cu studii vizand continuitatea poporului
roman in spatiul carpatodunareano-pontic.
Politica noastra "expansionista"
se va gasi reflectata in studiile
geopolitice romanesti sub forma dorintei identificarii unei pozitii
recunoscute in cadrul regional si continental. Geopolitica romaneasca,
departe de surorile ei gata oricand sa impuna,
sau sa demonstreze statutul de mare putere al tarii de origine,
sau chiar superioritatea acesteia, se va constitui in aparatoarea
valorilor nationale romanesti. In Romania perioadei
interbelice, in contextul general de efervescenta stiintifica,
se naste la Bucuresti Scoala
romaneasca de geopolitica. Aceasta noua disciplina
este legata de personalitatea marelui geograf Simion Mehedinti (1869-1963), care, prin contributia adusa,
pune bazele gandirii geopolitice romanesti. Simion Mehedinti,
discipol al lui Vidal de la Blache si al lui Friederich Ratzel, este creatorul invatamantul geografic
romanesc. Personalitate marcanta a inceputului de secol XX, Mehedinti
isi va aduce contributia stiintifica
geografica prin stabilirea obiectului geografiei si precizarea
locului ei in sistemul stiintelor, prin determinarea legilor, a
categoriilor geografice si a metodelor geografice de cercetare. Alaturi de realizarile geografice, Simion Mehedinti
a contribuit hotarator la formarea gandirii geopolitice romanesti.
Numeroasele lucrari cu tematica geopolitica, elaborate
de ilustrul savant, se pot constitui intr-un ansamblu germinativ al viitoarei
discipline.
Printre lucrarile de mare importanta
stiintifica in domeniul geopoliticii, amintim: Chestia orientala, din punct de
vedere geografic si etnografic in 1914, reluata ulterior sub titlul Romania la marginea continentului O problema geopolitica romaneasca
si europeana (1941),
cu o varianta Fruntaria
Romaniei spre Rasarit Le paix et le peuple roumain (editata in 1927 si 1944); Ce este Transilvania 1940). In mod concret, doua mari
probleme geopolitice au stat in fata Romaniei Mari in perioada interbelica
- amenintarea potentiala a Rusiei
sovietice, care nu se putea impaca cu pierderea Basarabiei, si
revizionismul maghiar, care, de asemenea, nu putea concepe pierderea Transilvaniei.
In acest mediu isi
orienteaza Mehedinti gandirea geopolitica, teza centrala fiind
geopolitica natiunii si a statului national, cu referire directa la statul
roman, avand un caracter pur
defensiv, axat pe apararea
pamantului si neamului romanesc. Semnificativa va fi, de
asemenea, contributia acestuia la evidentierea pozitiei
geopolitice nefavorabile a Romaniei, intrun spatiu in care marile puteri
imperiale si-au disputat permanent suprematia, amenintandu-ne
integritatea teritoriala si nationala. Aceasta orientare,
mentinuta si in lucrarile celorlalti geopoliticieni
romani, evidentiaza scoala romaneasca, deosebind-o de toate
celelalte scoli mai sus amintite, in care caracterul studiilor si
demersurilor politice este pur ofensiv. Astfel, scoala romaneasca
poate fi definita prin caracterul national, revendicandu-si
prioritatile din numeroasele probleme carora Romania acelei
perioade trebuia sa le faca fata. Fara a incerca
sa demonstreze, superior si elitist, anumite pozitii de forta
si sa impuna adevaruri inexistente, gandirea geopolitica
romaneasca va incerca sa confirme realitati istorice
incontestabile vizand spatiul si neamul romanesc. Pe
baza acestor coordonate, trasate de Simion Mehedinti, s-a format scoala
romaneasca de geopolitica, in frunte cu I. Conea, N.Al. Radulescu,
A. Golopentia, M. Popa-Veres, M. David, S. Manuila, St.
Manciulea, V. Mihailescu, A.D. Xenopol, C. Bratescu si multi
altii.
