Principalele mecanisme de interferenta (colaborare) a structurii de guvernare

PRINCIPALELE MECANISME DE INTERFERENTA (COLABORARE) A STRUCTURII DE GUVERNARE

NOTIUNEA DE MECANISME DE INTERFERENTA

A STRUCTURII DE GUVERNARE

Prin caracterul, rolul si functiile ce le-au fost conferite de catre constitutie, institutiile de guvernare (organele prin care se exercita prerogativele de putere: Parlamentul, seful statului, Guvernul si formele si metodele lor de organizare si functionare) reflecta natura sistemului politic al unui stat, fiind un indiciu pentru caracterul democratic sau totalitar al acestuia.

Mecanismele de interferenta a structurii de guvernare reprezinta ansamblul metodelor sau formelor prin intermediul carora institutiile guvernante, concura printr-o stransa interferenta la infaptuirea conducerii sistemului social global

Conceptia teoretica pe care se bazeaza principiul separatiei: nici unul dintre organele de guvernare sau de conducere globala a societatii nu ar putea detine si nu ar putea exercita puterea in chip discretionar sau in detrimentul celorlalte, intrucat constituantul nu a conferit nici uneia o putere absoluta, ci dimpotriva, a prevazut un sistem de verificare si echilibrare reciproca -" cheks and balances", prin intermediul caruia fiecare putere vegheaza ca cealalta sa nu fie exercitata abuziv si sa strice echilibrul existent intre ele.

Interferenta puterii legislative cu cea executiva si judecatoreasca este un rezultat al aplicarii principiului separatiei puterii in stat.

Practica constitutionala a demonstrat ca o separatie abso-luta intre puteri ar echivala cu un blocaj constitutional. Pentru a nu bloca mecanismul constitutional, teoreticienii au impus o interferenta intre puteri si modalitati de conlucrare intre ele.

Exista mai multe modalitati de interferenta sau inter-actiune intre parlament, ca organ de guvernare insarcinat cu votarea legilor si controlul puterii executive, si guvernul insarcinat  sa execute legile si sa exercite conducerea generala a administratiei publice. Aceste modalitati sunt prevazute expres in constitutia fiecarei tari si cu o forta juridica absoluta.

Raporturi reciproce si interactiuni existente intre Parlament si Guvern  sunt diferite de la stat la stat, deosebirea principala intre ele fiind generata de caracterul sistemului politic care poate fi :

prezidential

parlamentar

Modalitati de actiune a puterii executive asupra Parlamentului

A. Desemnarea unor membri ai parlamentului de catre puterea executiva

B. Interventia puterii executive in organizarea interna a activitatii camerelor legislative

Ex.: convocarea Parlamentului de catre seful statului in sesiuni extraordinare.

C. Implicarea directa a puterii executive in activitatea legislativa a Parlamentului

Domeniile in care puterea executiva este indreptatita sa se implice in derularea unor actiuni parlamentare sunt:

initiativa legilor

participarea la dezbaterile parlamentare

mesaje adresate de catre seful statului natiunii prin intermediul Parlamentului.

Initiativa legilor este conferita Parlamentului si puterii executive.

Guvernul este responsabil pentru conducerea generala a administratiei si asigurarea realizarii politicii interne si externe a statului (art.102 alin.1) din Constitutia Romaniei. Guvernul trebuie sa detina prerogativa de a propune Parlamentului proiecte si legi si de a face amendamente la propunerile legislative prezentate de parlamentari.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Din practica generala parlamentara rezulta ca ministrii pot participa la sedintele Camerelor. O forma de interventie directa a puterii executive intreprinsa de aceasta asupra celei legislative sunt mesajele adresate periodic de catre seful statului Parlamentului privind problemele de interes general.

D. Prerogativele puterii executive privind finalizarea   procesului legislativ

Exista doua cai de interventie a Executivului asupra finalizarii procesului legislativ:

1. sanctionarea sau promulgarea legilor

2. dreptul de veto

Sanctionarea sau promulgarea legilor izvoraste din doctrina separatiei puterilor si este un ultim efort al puterii executive pentru a preveni un eventual abuz al puterii legislative, care s-ar lasa tentata sa voteze o lege, sa-si impuna punctul de vedere in mod discretionar asupra unei puteri, dar si asupra poporului, care este destinatarul legii.

In formele de guvernamant monarhice regele sanctioneaza (aproba) legile. In republici se utilizeaza promulgarea.

Promulgarea echivaleaza cu o autentificare a legii. Prin actul promulgarii, legea devine executorie, capata forta juridica. Dupa promulgare, legea este publicata intr-o colectie oficiala care cuprinde in ordine cronologica toate legile adoptate de Parlament.

In Constitutia Romaniei este prevazut un termen de 20 zile in care seful statului poate sa promulge legea. Presedintele poate trimite inapoi legea Parlamentului, doar o data, pentru a fi reexaminata sau poate sesiza Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii legii.

Promulgarea legii este obligatorie in termen de 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare de catre Parlament sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale prin care se confirma constitutionalitatea legii.

Exista situatii cand seful statului detine un autentic drept de veto, opunandu-se astfel legii adoptate de parlament si refuzand sa o semneze. Refuzul de a promulga legea este o expresie a dreptului de veto conferit sefului statului in republicile prezidentiale si parlamentare. Dreptul de veto poate fi exercitat si de monarh.

E. Delegarea legislativa

Intr-un singur caz este permis ca puterea executiva sa se implice efectiv in activitatea legislativa, preluand prerogativele de reglementare primara a relatiilor sociale, care in mod normal sunt reglementate doar de puterea legislativa. Asemenea acte sunt decrete-lege, ordonante, decrete legislative etc.

Caracteristicile decretului - lege sunt:

1. are putere de lege

2. poate modifica sau abroga legile, cazuri cand se modifica sau se suspenda Constitutia

3. singura conditie procedurala este ca organul emitent sa fie competent sa-l adopte

4. trebuie sa fie supus ratificarii Parlamentului la proxima sa sesiune.

Acest procedeu este cunoscut in doctrina ca delegarea de legislatie si practicat in mod general. Din punct de vedere conceptual "delegarea de legislatie" sau "delegarea puterii legislative" este un transfer de prerogative de la parlament catre guvern privind adoptarea unui act normativ.

Principalul argument adus de adversarii delegarii puterii legislative este principiul potrivit caruia "delegate potestas non delegare possum". Daca parlamentul detine si exercita o putere delegata de popor, nu ar mai avea vocatia de a delega sau instraina o putere care nu-i apartine. Legislativul nu poate transfera puterea de a adopta legi, intrucat o detine ca  o putere delegata de popor si nu o poate transfera altuia. Poporul poate singur desemna forma (organul) care se va constitui in putere legislativa.

F. Dizolvarea Parlamentului

Conflictul intre parlament si guvern este un conflict intre prerogativele constitutionale ale celor doua institutii guvernamentale si se manifesta pe plan intern si in relatiile internationale.

Forma cea mai grava pe care o poate lua un astfel de conflict este refuzul parlamentului de a acorda votul de incredere guvernului. Solutionarea crizei impune dizolvarea parlamentului de catre seful statului. O asemenea masura este posibila numai in regimurile parlamentare. In statele in care parlamentul are o organizare bicamerala, se impune dizolvarea ambelor Camere sau a unei singure Camere (cea inferioara).

In conformitate cu art.89 din Constitutia Romaniei, Presedintele poate sa dizolve Parlamentul dupa ce se consulta cu presedintii celor doua Camere si cu liderii grupurilor parlamentare, daca forul legislativ nu a acordat votul de incredere pentru formarea guvernului in termen de 60 zile de la solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investire. Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni de mandat al Presedintelui si nici in timpul starii de asediu sau al starii de urgenta. In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat doar o data.

Modalitati de actiune a parlamentului asupra executivului

A. Interventia parlamentului in formarea executivului si  in desemnarea unor inalti demnitari ai puterii executive

Trebuie mentionata prerogativa parlamentului in republi-cile parlamentare, de a alege si revoca pe presedinte.

In afara de alegerea si revocarea sefului statului, in unele sisteme constitutionale, parlamentul alege si revoca guvernul sau alege pe primul-ministru.

O forma de participare directa a parlamentului la constituirea executivului (a guvernului) este desemnarea membrilor acestuia, inclusiv a Primului-ministru de catre seful statului din randul parlamentarilor, pe baza votului de investitura acordat de forul legislativ.

B. Interventia parlamentului in actiunea executivului

Aceasta modalitate este posibila in mai multe situatii:

a) raspunsul dat de parlamentari unor probleme la solicitarea guvernului sau a sefului statului (ex.: raspunsul adresat in parlament la mesajele transmise de seful statului);

b) constituirea unor comisii de ancheta asupra activitatii unor departamente ale executivului;

c)  adoptarea unor motiuni cu privire la actiunile unor membri ai guvernului;

d) intrebari si interpelari adresate membrilor guvernului. Cel interpelat poate refuza, in anumite situatii si conditii, sa raspunda la o anumita intrebare, justificand refuzul sau din considerente de aparare a unor secrete de stat sau a securitatii nationale.

In sistemul constitutional romanesc, Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau senatori. Orice Camera legislativa poate adopta o motiune prin care isi exprima pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii.

C. Interventia parlamentului asupra existentei unor autoritati executive

Este forma cea mai ampla prin care forul legislativ isi manifesta pozitia sa de reprezentant al natiunii fata de puterea executiva. Modalitati cunoscute sunt: punerea sub acuzare a sefului statului si a ministrilor. Ministrii si ceilalti demnitari pot fi deferiti justitiei pentru comiterea unor fapte penale, dar procedura este diferita fata de cea folosita de cetatenii care ar comite aceleasi fapte (luare de mita, evaziune fiscala, omucidere, spionaj, inalta tradare etc).

Prin constitutie, sunt fixate procedura, organismul sau organismele la care se face apel.

Potrivit art.109 din Constitutia Romaniei, urmarirea penala a membrilor Guvernului este ceruta de cele doua Camere ale Parlamentului, precum si de presedintele Romaniei. Potrivit Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, pe langa raspunderea politica, membrii Guvernului pot raspunde si civil, administrativ, disciplinar sau penal, dupa caz, potrivit dreptului comun.

Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului, aceasta fiind o alta forma de interventie a puterii legislative in activitatea puterii executive. In regimul politic prezidential, guvernul nu este responsabil fata de parlament (in S.U.A); deci este o modalitate utilizata doar in sistemul parlamentar, precum si in statele al caror sistem politic este construit pe o sinteza a celor doua sisteme.

In Romania, unde sistemul politic este semiprezidential, Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru actiunile Guvernului si pentru actele acestuia.