Membrii parlamentului european

Membrii Parlamentului European

Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, intr-un sistem de reprezentare proportionala - fie pe baza regionala, cum este cazul in Italia, in Marea Britanie si in Belgia, fie pe baza nationala, cum se intampla in Franta, Spania, Austria, Danemarca, Luxemburg si in alte tari, sau intr-un sistem mixt, ca in Germania.

Peste tot se aplica aceleasi reguli democratice, iar dintre acestea in special dreptul de vot la varsta de 18 ani, egalitatea intre femei si barbati, si votul secret. In unele state membre, cum ar fi Belgia, Luxemburg si Grecia, participarea la vot este obligatorie.

Membrii Parlamentului European nu au voie sa desfasoare anumite activitati profesionale sau sa detina anumite functii (spre exemplu, functia de judecator, ministru sau director al unei companii de stat). De asemenea, ei trebuie sa se supuna legilor nationale care restrictioneaza sau interzic mandatele duble. 

De la intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, in 1993, orice cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene care traieste in alta tara a Uniunii poate vota sau candida la alegeri in tara sa de rezidenta.

De asemenea, membrii Parlamentului European primesc aceleasi alocatii ca parlamentari, ca si membrii parlamentelor lor nationale. Aceasta alocatie este platita de fiecare stat membru si completata de Parlamentul European cu o suma care sa acopere cheltuielile membrilor Parlamentului European, aparute ca urmare a indeplinirii indatoririlor lor si recrutarii de asistenti. Aceste alocatii pot fi blocate daca Membrii nu participa regulat la sedintele plenare.

La cererea Parlamentului, in Tratatul de la Amsterdam s-a inclus o prevedere referitoare la un statut comun pentru toti membrii Parlamentului European. Acest statut va fi adoptat in curand si va elimina discrepantele intre salariile membrilor de diferite nationalitati, asigurand in acelasi timp o transparenta mai mare.

1.Activitatea Membrilor Parlamentului European

Membrii Parlamentului European se intalnesc in sedinta plenara, timp de o saptamana, la Strasbourg, unde este sediul Parlamentului European.

Comisiile parlamentare se intalnesc in general doua saptamani pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul European. Cea de a treia saptamana este rezervata intalnirilor grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de la Strasbourg. Parlamentul mai are si intalniri plenare suplimentare la Bruxelles. Secretariatul se afla la Luxemburg.

Traducerea simultana a tuturor dezbaterilor parlamentare si discutiilor comisiilor este asigurata in cele unsprezece limbi oficiale ale Uniunii: daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola si suedeza. De asemenea, toate documentele parlamentare sunt traduse si publicate in toate aceste unsprezece limbi.

Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii:

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca « raportor », pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza;

raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere;

dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca este cazul, amendat;

raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective.

Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca in cazul procedurii de codecizie.

Parlamentul isi exercita puterile de supraveghere zilnic, examinand un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu, raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la implementarea bugetului).

In plus, Membrii Parlamentului European pot adresa intrebari Comisiei Europene, oral sau in scris. In timpul sedintelor in plen, « Sectiunea de intrebari » devine un forum pe chestiuni specifice intre membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii independenti ai Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual peste 5000 de intrebari Comisiei.

Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia asupra Consiliului European. In special procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative intre Consiliul European si Parlamentul European.

Telul cooperarii politice europene, care a demarat la inceputul anilor '70, era sa depaseasca un cadru economic si social stabilit de Tratatele comunitare, si sa ajunga la o strategie comuna originala a Statelor Membre in domeniul politicii externe.

Dupa cum este cunoscut, Tratatul Uniunii Europene recunoaste nevoia de a incorpora in politica externa o dimensiune de securitate comuna. Aceasta cooperare se extinde in principiu in toate domeniile de politica internationala care implica interesele Uniunii Europene, ea reprezentand o prelungire fireasca a activitatii Comunitatii.

Importanta extraordinara pe care Parlamentul o acorda CFSP este reflectata in dezbaterile sale, in special in cele care au loc in Comisia pentru Politica Externa, Drepturile Omului, Securitate Comuna si Politici de Aparare.

Presedintia Consiliului European consulta Parlamentul European asupra principalelor aspecte de politica externa si de securitate, si asigura luarea in considerare a punctelor de vedere ale Parlamentului.

In plus, Parlamentul este informat in mod regulat de Presedintie si de Comisia Europeana despre dezvoltarea strategiilor de politica externa si de securitate. Tratatul de la Amsterdam a creat biroul Reprezentantului pentru politica externa si de securitate comuna. Primul detinator al acestei functii este Xavier Solana, care a fost numit de Consiliul European de la Cologne in iunie 1999.

Parlamentul acorda o atentie speciala implementarii politicilor in domenii de interes comun, cum ar fi politicile de azil si emigrare, lupta impotriva dependentei de droguri, fraudei si criminalitatii internationale.

Parlamentul European poate indruma si promova programele de dezvoltare si cooperare ale Uniunii Europene cu practic toate tarile in curs de dezvoltare din lume, prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare din cadrul Parlamentului si prin activitatea Adunarii Comune AC-EU. Prin procedura bugetara, Parlamentul influenteaza direct cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar fi ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la mediul inconjurator, asistenta pentru refugiati si persoane stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta furnizarii de ajutoare umanitare.

In special prin Adunarea Comuna, institutia democratica a conventiei AC-EU care uneste Uniunea Europeana cu 71 de tari ale regiunilor africana, a Insulelor Caraibe si a Pacificului (ACP), Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat pe comert si dezvoltare economica, pentru lupta impotriva saraciei si respectarea drepturilor omului si a principiilor democratice.Multumita Parlamentului European, Conventia ACP/EU include acum o « clauza de democratie » - optiunea de a suspenda ajutorul catre tarile ACP care se fac vinovate de incalcari grave ale drepturilor omului.

In prezent este nevoie de asentimentul Parlamentului pentru decizii referitoare la acceptarea de noi State Membre, la acorduri de asociere cu tarile care nu sunt membre ale Uniunii si la incheierea de acorduri internationale.Aceasta inseamna ca in prezent Parlamentul are dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul isi foloseste puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre ale Uniunii sa isi imbunatateasca practicile in domeniul respectarii drepturilor omului. In acest sens, se poate mentiona faptul ca Parlamentul nu a ezitat sa respinga o serie de protocoale financiare cu unele state care nu sunt membre ale Uniunii, pe baza unor chestiuni legate de drepturile omului, obligand aceste tari sa elibereze detinutii politici sau sa accepte angajamente internationale pentru respectarea drepturilor omului.