MARKETINGUL ELECTORAL DIN ROMANIA - comportamentul electoral, campaniile electorale, pasii tactici ai marketingului electoral

MARKETINGUL ELECTORAL DIN ROMANIA

In urma evenimentelor din 1989, structurile statului comunist au fost desfiintate si a fost restabilit pluralismul politic. Partidul Comunist Roman a disparut, au reaparut, in forme modificate, vechi partide politice existente pana in 1947 si s-au infiintat altele noi.

Legea electorala din 1990 si Constitutia din 1991 au prevazut ca Parlamentul sa fie alcatuit din Adunarea (Camera) Deputatilor si Senat. Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct si secret, liber exprimat. Reprezentarea populatiei in forul legislativ suprem se realizeaza pe baza sistemului de repartizare proportionala a mandatelor rezultate in urma votarii.

Ambele Camere ale Parlamentului sunt alese pentru un mandat de patru ani, care poate fi prelungit prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa. Senatorii si deputatii se aleg pe circumscriptii electorale, pe baza de scrutin, de listasi de candidaturi independente. Norma de reprezentare pentru alegerea Senatului este de un senator la 160 000 de locuitori. Pentru un deputat norma de reprezentare este de 75 000 de locuitori. Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala in raport cu populatia tarii. Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

Data alegerilor este stabilita prin hotarare a Guvernului, cu cel putin 60 de zile inaintea

votarii. Campania electorala incepe in ziua anuntarii datei alegerilor si se incheie cu doua zile inainte de ziua alegerilor. In campania electorala, candidatii, formatiunile politice, toate organizatiile sociale si cetatenii au dreptul sa-si exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin mitinguri, adunari, mass media, dar mijloacele folosite nu pot contraveni ordinii de drept.

Modelele buletinelor de vot sunt stabilite de Guvernul Romaniei. Buletinul de vot este format din una sau mai multe file. Pe paginile lui interioare sunt imprimate patrulatere, care contin semnele electorale ale partidelor sau formatiunilor politice si listele de candidati, in ordinea rezultata prin tragerea la sorti.

Primarii sunt obligati ca, in termen de 5 zile de la inceperea campaniei electorale, sa stabileasca locuri speciale pentru afisajul electoral.

Subventionarea campaniei electorale cu fonduri primite din strainatate sau nedeclarate public este interzisa. La desfasurarea operatiunilor de votare sunt acreditati sa participe observatori romani si straini. Votarea se desfasoara intr-o singura zi. Ea incepe la ora 6:00 si se termina la ora 21:00. Pentru alegatorii netransportabili, din cauza de boala sau invaliditate, este deplasata o urna speciala la locul unde se afla alegatorul.

Modalitatea de inscriere a candidatilor la alegeri este scrutinul de lista. Candidatii sunt

propusi de partidele si formatiunile politice din care fac parte sau se inscriu in calitate de

candidati independenti. Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 21 de ani, pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele locale, si de cel putin 30 de ani, pentru a fi alesi in Senat sau in functia de Presedinte al Romaniei. La alegeri pot candida doar cetatenii romani cu domiciliul in tara, care nu se afla sub interdictie (debilii mintal, persoanele care au savarsit abuzuri in functii politice, juridice, administrative etc). Membrii parlamentului sunt alesi pe circumscriptii electorale, fiecare judetsi municipiul Bucuresti constituind o circumscriptie.

Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Pentru a se valida o candidatura, trebuie depuse la BEC 300.000 de semnaturi ale unor cetateni cu drept de vot. Candidatul care a intrunit, in primul tur de scrutin, majoritatea absoluta de voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale este declarat ales. In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza un al doilea tur de scrutin, intre primii doi candidati. Nici o persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decat pentru cel mult doua mandate, care pot fi si succesive. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala, iar mandatul este de 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului. In timpul acestuia, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al nici unui partid si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata.

Parlamentul se intruneste in doua sesiuni ordinare anuale: februarie-iunie si septembrie decembrie au in sesiuni extraordinare la cererea presedintelui Romaniei, a Biroului fiecarei Camere, ori a cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor. Camerele isi stabilesc singure regulamentele de organizare si functionare, isi aleg fiecare un Birou Permanent. Presedintele Biroului Permanent este ales pe durata intregului mandat, iar membrii acestuia, la inceputul fiecarei sesiuni.

Consiliile locale se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, iar

consiliile judetene sunt alese prin vot indirect. Primarii comunelor si oraselor se aleg pe

circumscriptii electorale, prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal. Pot fi candidati numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale in care candideaza. Au dreptul sa fie alesi consilieri sau primari cetatenii cu drept de vot care au implinit varsta de 23 ani. Nu pot fi alesi militarii activi, judecatorii sau procurorii, cei condamnati prin hotarare judecatoreasca definitiva pentru abuzuri in functii politice, juridice sau administrative, pentru incalcarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru alte infractiuni intentionate, daca nu au fost reabilitati, cei care au contracte incheiate pentru executare de lucrari, prestari de servicii ori de furnizare cu administratia respectiva, fie direct, fie prin intermediari. Functia de consilier este incompatibila cu functiile de prefect si subprefect (si alte functii publice ale consiliilor locale si judetene, prefecturilor, ministerelor si ale celorlalte autoritati guvernamentale), primar, membru al altui consiliu comunal sau orasenesc. Numarul consilierilor pentru consiliile locale este prevazut in Legea administratiei publice locale.

Primarii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Candidatul care

a intrunit votul a cel putin jumatate plus unu din numarul participantilor la vot este declarat primar, iar in cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza un al doilea tur de scrutin, in cel mult doua saptamani, la care participa candidatii plasati pe primele doua locuri. Primarii sunt ajutati de unul sau mai multi viceprimari, numarul acestora fiind stabilit prin hotarare a Guvernului. Mandatul primarului este de 4 ani si expira la depunerea juramantului de catre noul primar. El poate inceta inainte de termen in caz de demisie, pierderea drepturilor electorale, deces sau demitere. In cazul suspendarii din functie sau pana la alegerea unui nou primar, atributiile acestuia sunt exercitate de un viceprimar desemnat de consiliu.

Prefectii sunt numiti de Guvern pentru fiecare judet. Prefectul este ajutat de un

subprefect, iar pentru Bucuresti, de 3 subprefecti. Pentru a fi numiti prefecti sau subprefecti, acestia trebuie sa aiba studii superioare si varsta de cel putin 30 de ani. Ei nu pot fi deputati sau senatori, membri in consiliul judetean si in consiliile locale sau primari si nu pot indeplini o functie de reprezentare profesionala cu caracter national, o alta functie publica sau o functie ori activitate profesionala salarizata in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale sau oricaror organizatii.

1. Comportamentul electoral

Una din preocuparile fundamentale ale sociologiei politice in analiza comportamentului

politic in general si a celui electoral in special se refera la incercarile continue de determinare a unor scheme comportamentale care sa poata permite realizarea unei analize complexe cu o capacitate ridicata de predictibilitate.

Tipologiile comportamentale pot fi construite fie limitandu-ne doar la indicatori de status

socio-demografic, fie la cei de fond socio-cultural, dar atata vreme cat ele vor contine elemente de referinta independente, valoarea lor teoretica este mai mult descriptiva decat explicativa sau predictiva.

Sub influenta sociologiei politice si a tendintelor moderne de analiza a electoratului au

fost introduse elemente noi in constituirea tipologiilor comportamentale, pornindu-se de la cinci

tipuri consacrate furnizate de teoria lui R. K. Merton.

     Tipul inovator reformist se refera la electoratul care isi doreste o modificare a valorilor sociale dominante, chiar daca acestea implica modificari ale normelor si este caracterizat de o intensitate ridicata a atitudinilor politice, dublata de o stabilitate a acestora in timp. Acest electorat reprezinta categoria de alegatori capabili sa adopte comportamente

contradictorii in sensul sustinerii unor actori politici aflati pe pozitii relativ opuse.

     Tipul traditionalist conservator este cel al carui comportament este dedicat prezervarii valorilor dominante aflate pe agenda societatii politice, este rezistent la schimbare, fiind inclinat sa conserve optiunile sale politice pe fondul unei stabilitati temporale consistente

si a unei intensitati medii a atitudinilor sale politice. Acest tip comportamental tinde sa formeze nucleul dur al sustinerii de care se bucura un anumit actor politic, fiind predispus pentru o activitate politica constantasi avand o probabilitate aproape nula de migrare catre o alta oferta politica.

     Tipul flegmatic sau sceptic este caracterizat de un comportament neutru, conformist, si este predispus intim pentru o redefinire a valorilor promovate de societatea politica, dar

animat de un spirit conformist foarte puternic care inlaturasi inhiba orice tendinta de modificare a optiunilor politice dominante. Acest tip comportamental genereaza asa-zisul electorat volatil, fiind victima celebrei spirale a tacerii care actioneaza in spectrul comportamentului electoral dupa principiul votului asociat cu votul majoritatii.

     Tipul dezertorului sau al dezangajatului politic este caracterizat de un comportament de detasare atat fata de valorile promovate de societatea politica, cat si fata de mecanismele sale de functionare. Motivatia unei astfel de dezangajari poate fi multipla, pornind de la lipsa mecanismelor individuale de discriminare a ofertelor politice si mergand pana la construirea unei realitati personale speciale care exclude implicarea politicului in toate dimensiunile lui.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

     Un tip comportamental controversat si mai putin reprezentat in societatea politica

contemporana este cel reprezentat de tipul revolutionar extremist, care tinde sa se

manifeste in spiritul rasturnarii valorilor societatii politice prin orice mijloc, fiind la

randul sau caracterizat de o intensitate puternica a optiunilor politice si de o mare

stabilitate in timp a atitudinilor.

Aceste tipologii comportamentale simplificate se pot constitui ca nuclee de elaborare a

unor structuri mai complexe. Mai mult, putem considera comportamentul fiecarui individ ca fiind un compus al acestor tipuri, proportiile in care acestea se gasesc determinand un anumit comportament politic sau electoral.

In general, constituirea unor astfel de tipologii comportamentale reclama o activitate

minutioasa care utilizeaza metode si tehnici complexe si un intreg demers dedicat verificarii capacitatilor predictive. Mai mult, odata izolate astfel de tipologii, ele trebuie mereu reconsiderate in raport cu evolutia social-globala, cu modificarile din sistemul electoral sau in tipologia electorala.

O latura mai putin cunoscuta a acestor tipologii se refera la faptul ca ele pot fi utilizate si in analiza perceptiei publice a personalitatilor politice. Identificarea unor scheme comportamentale comune cu cele ale personalitatii poate fi pentru electorat fundamentul constituirii unui univers simbolic de interactiune special. Un rol important in constituirea unei astfel de identificari revine insa procesului de comunicare politica, fiind rezultatul activitatii personalitatii politice.

Masurarea imaginii in contextul politic

In lipsa unor metode structurate de masurare a imaginii in marketingul politic, adesea

este folosit sondajul de opinie, care prezinta optiunea variatelor segmente electorale in diferite momente si destinat in mod special consumului media (Newman, 1994). [1]

Analizele statistice sofisticate, spre deosebire de sondajele de opinie, sunt folosite pentru

a izola si explica dimensiunile strategiei candidatului. Fara indoiala, deciziile importante sunt luate pe baza rezultatelor acestor cercetari, iar calitatea lor este direct influentata de cantitatea de informatii puse la dispozitie de factorii de decizie.

Datorita transformarii in ultimii ani a procesului electoral intr-unul de consum si a

faptului ca imaginea a devenit unul dintre cei mai importanti factori in procesul decizional, necesitatea folosirii unor metode calificate a devenit evidenta.

Cercetarea de marketing foloseste in general metode verbale de masurare a imaginii unui

candidat. Exista cinci metode de masurare a imaginilor si atitudinilor (Tull & Hawkins,1984):

     . deductii bazate pe sentimente, credinte si comportamente ale individului;

     . deductii bazate pe observatii asupra comportamentului deschis;

     . deductii bazate pe raspunsuri la stimuli partial structurati;

     . deductii bazate pe succesul atingerii obiectivelor propuse;

     . deductii bazate pe reactiile fiziologice la obiectul atitudinii.

In cadrul Universitatii de Afaceri si Economie din Viena a fost dezvoltata o noua metoda

de masurare a imaginii, una non-verbala (NVI). Alaturi de stimuli verbali, sunt folositi si cei vizuali pentru a reflecta diferitele dimensiuni ale imaginii.

Aceasta metoda are mai multe avantaje:

     Metoda se potriveste mai bine in cadrul procesului imaginativ de constructie a

imaginii.

     Nu exista nevoia unei duble translatii. Pentru a masura imaginea unui subiect, un

cercetator care foloseste metoda verbala transforma atitudinile complexe intr-un atribut verbal simplu-dimensionat pentru a contura un chestionar si pentru a-l face pe cel intervievat sa atribuie o calitate unui subiect. Pentru a putea fi folosite in publicitate aceste atribute trebuie transformate din nou in imagini. Aceste inconveniente pot fi evitate prin folosirea metodelor non-verbale.

     Studiile internationale si grupurile tinta internationale devin mai importante.

Folosirea imaginilor nu mai face necesara o traducere a chestionarelor in diferite limbi, deoarece imaginile pot fi folosite fara traducere.

     Persoanele chestionate tind sa aiba o anumita aversiune fata de intrebarile neplacute

din chestionar sau fata de a da raspunsuri negative. Imaginile ajuta aceste persoane sa dea raspunsurile necesare.

     Imaginile ajuta, de asemenea, la dezvaluirea unor senzatii si perceptii dificil de redat

verbal sau care nu sunt in mod deliberat dezvaluite cercetatorului.

     Implementarea NVI ajuta la formarea unui buchet mai bogat de fatete ale imaginii si

ajuta la distingerea unor diferite tipuri de reactii.

     Imaginile fac mai usor de observat conotatia emotionala a componentelor imaginii.

     Imaginile fac interviul mai interesant si diversificat pentru cel intervievat.

Toate aceste avantaje se rezuma la ideea de baza conform careia o imagine exprima mai

mult decat o mie de cuvinte (Gunter Schwegner si Michaela Adami).

Datorita faptului ca aceasta metoda este inca noua, nu este foarte clar care sunt

circumstantele sau produsele carora li se potriveste. Ceea ce este sigur, insa, este faptul ca

procesul de intelegere a imaginii are nevoie de mai mult timp si de mai multi bani decat cel verbal. Mai departe, rezultatele metodelor verbale sau non-verbale nu pot fi comparate in ceea ce priveste diferitele nivele de abstractizare. Fotografiile folosite trebuie sa fie clare si distincte.

Institutul de Cercetari de Marketing si Publicitate al Universitatii de Afaceri si Economie din Viena incearca sa standardizeze metodele NVI si in ceea ce priveste validitatea, increderea si obiectivitatea.

Pentru ca imaginile au la baza o dimensiune complexa, cercetatorii din marketingul

politic incearca sa foloseasca o mare varietate de dimensiuni verbale pentru a contura o imagine in mintea electoratului.

Pana acum, metoda NVI nu a fost folosita pentru masurarea imaginii partidelor politice

sau a candidatilor. Institutul de Publicitate si Cercetari de Marketing a sugerat mai multe

proceduri de masurare a imaginii partidelor politice sau a candidatilor.

Rezultatul acestui studiu se exprima in frecvente relative. Finalul acestuia va arata

spatiul comun al imaginii partidelor politice.

3. Campaniile electorale

Campaniile electorale sunt, fara indoiala, momentul de varf al oricarei activitati de

marketing politic. In cele 45 - 60 de zile, cat dureaza o asemenea campanie in Romania, se utilizeaza absolut toate tehnicile cunoscute de advertising, relatii publice, creare de eveniment, lobby, campanii negative, corespondenta directa (direct mailing) etc. Eforturile umane, financiare si logistice sunt impresionante si cantitatea de informatie desfasurata depaseste orice nivel mediu anual.

Campania electorala este un soi de olimpiada a politicii in care persoane publice mai mult sau mai putin cunoscute desfasoara un intreg arsenal de forte pentru a convinge electoratul si pentru a-i obtine voturile. Dincolo de zgomotul si furia arenei politice exista insa un calcul rece si o viziune globala care transforma toata adunarea de mijloace, informatii si tehnici intr-o arma mai performanta sau mai putin performanta. Campaniile electorale hotarasc

de multe ori soarta unor alegeri. Daca nu schimba intotdeauna castigatorul, atunci sigur modifica procente. Cei 18 ani de politica pluripartinica in Romania au demonstrat importanta campaniilor electorale.

Romania are in acest moment trei tipuri clare de alegeri: locale, generale si prezidentiale.

Campaniile electorale aferente acestor alegeri sunt de cate doua feluri: individuale, dedicate unei persoane care trebuie sa fie aleasa: presedinte de tara, primar de localitate si - eventual - senator sau deputat si colective, dedicate unei structuri politice.

Campaniile individuale si, in mod special, cele care vizeaza un candidat la presedintie sau

la primaria unui mare oras se impart din start in functie de motivatia reala a candidatului.

Excluzand din start aventurierii politici, veleitarii sau chiar persoanele cu unele probleme

mentale care se inscriu in asemenea curse, candidatii seriosi sunt de trei categorii:

     cei care candideaza cu sanse reale pentru ocuparea respectivului post, asa-numitii

candidati de turul II;

     cei care candideaza cu sanse relativ mari si care pot intra in turul II sau, daca nu, isi

pot negocia avantajos voturile;

     cei care stiu sigur ca nu au nici o sansa, dar care prin prestatia lor ridica procentul

partidului.

Campaniile electorale pentru fiecare dintre acesti candidati sunt diferite atat din

perspectiva dimensiunii financiare si a resurselor alocate, cat si din prisma tipului de mesaj adoptat. Inainte de a incepe o campanie electorala este fundamentala stabilirea tintei acestei campanii. O preevaluare corecta a candidatului, a mediului politic si a stiintelor propuse conduc la o corecta abordare si construire a strategiei de campanie.

Una dintre principalele caracteristici ale candidatului individual, fie ca este vorba de lupta

pentru presedintie, fie ca este vorba de cea pentru o primarie este aceea ca mesajul castigator trebuie adresat unei majoritati, evident neomogena din punct de vedere electoral. Un om care vrea sa fie presedintele Romaniei trebuie sa adune voturile a peste 50% dintre cei ce voteaza.

(Dupa1992, un presedinte este ales in Romania cu 5-6 milioane de voturi.)

Este clar ca un candidat important pentru prezidentiale nu se inventeaza cu cateva zile

inaintea alegerilor. Notorietatea sa, la inceputul campaniei electorale, trebuie sa fie de minim 75%. Notorietatea gestului sau - acela de a candida la functia respectiva - trebuie sa fie iarasi foarte mare. O privire de ansamblu asupra scenei politice romanesti demonstreaza ca toti candidatii la prezidentiale care conteaza sunt persoane foarte cunoscute, cu numeroase aparitii si cu un traseu public consistent.

Personajul electoral o data construit, rolul strategiei de campanie este sa-l puna mereu in

situatia de a transmite mesaje in zonele de interes ale publicului la care beneficiaza de maxima credibilitate. O sa para ciudat, dar intr-o campanie electorala nu este nevoie sa vorbesti despre toate lucrurile importante ale unei tari. De aceea, este necesara disocierea clara intre programul politic, programul de guvernare, programul prezidential al partidelor si candidatilor la presedintie si campania electorala.

Daca aceste programe sunt elaborate de specialisti in toate domeniile importante de

activitate si contin in interiorul lor raspunsuri si solutii la problemele nationale, mesajele din interiorul campaniei electorale nu trebuie sa acopere toata aceasta arie extrem de vastasi, de multe ori, arida.

In fond, cand este promovata o ciocolata, in reclama respectiva nu este introdusa si reteta in amanuntime. Sunt date cateva elemente considerate importante de producator si de autorul campaniei de promovare.

Cu cat aceste elemente - obligatoriu reale - sunt mai convingatoare, cu atat produsul are un mai mare succes pe piata. Aceasta tehnica este valabila si intr-o campanie electorala.

Un partid care vrea sa vina la guvernare trebuie sa aiba un specialist (sau chiar mai multi) capabil sa dezvolte tema padurilor de foioase din Romania. Dar nu este necesar ca padurile de foioase si solutiile aferente sa fie subiect de campanie electorala.

Din programul politic al candidatului, din viziunea sa asupra conducerii Romaniei in urmatorii 4 ani, trebuie alese exact acele elemente care intereseaza o cat mai mare majoritate si in sustinerea carora personajul electoral este credibil.

Campaniile colective dedicate partidelor sau coalitiilor se impart si ele, in functie de tinta

electorala, in:

     campanii dedicate unor partide sau coalitii care vor sa ia puterea, sa formeze guvernul

si sa dea un prim-ministru si o majoritate in interiorul executivului;

     campanii dedicate unor partide care vor sa-si negocieze voturile pentru a intra intr-o

coalitie de guvernare;

     campanii dedicate unor partide care vor sa treaca pragul electoral si sa intre in Parlament.

In varianta alegerilor locale avem de-a face cu acelasi tip de abordare aplicat la  organizarea administratiei locale.

Campaniile electorale colective se mai impart in doua categorii, in functie de organizarea

partidului sau a coalitiei.

Imaginea organizatiei politice este centrata in jurul unei figuri marcante si campania - desi facuta pentru partid - se concentreaza asupra acelei figuri si pastreaza multe dintre caracteristicile campaniei individuale sau, in al doilea caz, partidul isi promoveaza prin campanie numele si un numar mai mare de personalitati.

In acest caz, purtatorii de mesaj ai partidului trebuie specializati pe teme (aparare, economie, agricultura, politica externa, politici sociale, cultura, sanatate etc.) pe care sa le dezvolte si in confruntarile cu reprezentantii altor partide si in materialele de promovare. De asemenea, in cazul alegerilor generale la nivel local - in judete - capetele de lista de la Camerasi de la Senat trebuie promovate ca valori individuale.

Campania lor in judet are atribute din campaniile individuale, personajul electoral fiind obligat sa cunoasca problemele judetului si sa propuna solutii pentru acestea, dar si din campaniile colective, candidatii la posturile eligibile devenind si purtatori secunzi de imagine si de mesaj pentru partid.

4. Pasii tactici ai marketingului electoral

O campanie de marketing electoral se poate construi pornind de la cinci intrebari

fundamentale: cui comunicam?, cum comunicam?, cand si unde comunicam?, ce comunicam?.

In functie de raspunsurile date acestor intrebari se construieste strategia comunicationala,

strategie al carei rol este transformarea realitatii omului politic, a partidului politic sau a

institutiei publice in informatie accesibila opiniei publice.

Specialistul de marketing politic devine astfel cel care "traduce" mesajul clientului

politic, astfel incat sa fie cat mai bine si cat mai avantajos perceput de catre public. Este deja bine stiuta nebunia informationala ce insoteste o campanie electorala. Desi Romania a intrat arziu in aceasta zodie - pe vremea lui Ceausescu nu a fost nevoie de nici un fel de campanie electorala - se poate spune ca specialistii romani s-au adaptat din mers la acest curent si de la o campanie la alta s-au observat reale cresteri profesionale. Desi satul global definit de McLuhan s-a instalat si peste plaiurile noastre, deocamdata expertiza straina in marketingul politic nu s-a dovedit a fi indispensabila.

Romania are un comportament electoral propriu, neslefuit si nici foarte specific. Nu s-a

ajuns inca la acea aranjare ideologica, aranjare care sa conduca spre un model politic autohton clar si spre o dezbatere politica lesne de incadrat intr-o matrice. Campaniile electorale au fost, si probabil vor mai fi, dominate de emotii mai mult decat de programe si vor fi mai mult negative decat constructive. (Acesta este motivul pentru care am introdus un capitol larg dedicat campaniilor negative.)

O consecinta a caracterului fluid al pietei electorale romanesti o constituie imposibila adaptare (deocamdata) a expertilor straini.

Rareori votantii isi cunosc candidatii, cei mai multi dintre ei nu au timpul sau interesul

necesare studierii diferitelor oferte politice. In general, ei voteaza bazandu-se pe imaginile candidatilor, conturate fie de mass media, fie de prototipurile deja existente. Desi candidatii incearca sa transmita imagini particularizate votantilor, imaginile percepute nu sunt intotdeauna

cele dezirabile.

Votantii au diverse perceptii si nevoi si, ca rezultat, ei observa candidatii intr-o varietate de moduri pe care acestia poate nu au intentionat sa le transmita. In plus, votantii sunt expusi si altor stimuli din diferite surse, care modifica imaginea dorita de candidat. Candidatul care doreste sa aiba succes in campanie nu poate sa isi lase construirea imaginii la intamplare.

Vestimentatia, manierele, declaratiile si actiunile formeaza impresiile votantilor. Termenul utilizat in marketing pentru construirea imaginii unui produs este acela de concept de produs (product concept). Tema majora in jurul careia se construieste interesul consumatorului este beneficiul promis al produsului.

Candidatul trebuie sa identifice si sa aleaga conceptul de produs, astfel incat sa poata

planifica si organiza intreaga campanie. Pentru ca exista diferite concepte fezabile dintre care candidatul poate alege, o precampanie pentru testarea conceptului ales este vitala.

Candidatul nu trebuie sa adopte un concept ideal, ci pe acela care il favorizeaza. Aceasta

alegere este definita drept pozitionarea produsului.

Datorita faptului ca electoratul este format din mai multe segmente, candidatul trebuie sa

isi formeze seturi de concepte care sa influenteze fiecare segment al electoratului.

4.1. Cui comunicam? - publicul tinta

La orice inceput de strategie de comunicare, poate primul factor care trebuie stabilit este

publicul tinta, zona de electorat catre care pleaca mesajul.

Identificarea corecta a publicului tinta conduce la stabilirea corecta a agendei acestuia, la identificarea tipului de mesaj optim pentru grupul respectiv, la ritmul de campanie si la mijloacele ce vor fi folosite.

Este evident ca o tara ca Romania are diferite tipuri clare de public tinta. Fie ca este vorba de impartirea in functie de sex, de varsta, de studii, de avere, de locatie (sat, oras, municipiu), de provincii istorice sau de grupuri mai complicat de departajat, definite prin criterii socio-profesionale: someri, bugetari, oameni cu mai multe locuri de munca, mineri, disponibilizati etc., este important pentru succesul unei strategii de comunicare ca grupurile electorale care rezulta sa aiba o cat mai mare omogenitate a expectantei, dar si a nivelului de receptare.

Una dintre greselile des intalnite in comunicarea politica din Romania este mesajul la nivel national. Cu cateva exceptii, acest demers este sortit esecului. Daca vrei sa vorbesti cu toata lumea, vei sfarsi prin a nu vorbi cu nimeni. Temele de interes ale unui alegator din spatiul rural, zona necooperativizata, specializat in cultivarea pomilor fructiferi sunt cu totul altele fata de cele ale unui student al unei facultati de informatica, nascut si crescut in Bucuresti.

Inainte insa de a stabili ce mesaj trebuie transmis diverselor grupuri de alegatori (grupuri in principiu omogene), trebuie stabilit cu care din aceste grupuri urmeaza sa comunice omul politic sau partidul politic. Depasind de niste ani epoca partidului unic, desi nu s-a ajuns inca la ordonarea ideologica, totusi majoritatea partidelor si majoritatea candidatilor la diverse functii eligibile au inceput sa inteleaga ca sunt votati de un anumit electorat.

Aceasta constatare conduce la definirea unor rezervoare electorale ale fiecarei

structuri politice.

.Cand se construiesc tintele pentru lansarea mesajelor electorale, se porneste de la aceste constatari statistice. Se identifica electoratul propriu si se imparte in bazine omogene. Se identifica electoratul advers alocat diverselor zone politice si se imparte, de asemenea, in bazine omogene si apoi se identifica nehotaratii. Nehotaratii, definiti in sondaje ca fiind aceia care nu stiu sau nu raspund la intrebari, se pot imparti in doua categorii: nonvotantii si cei care totusi vor vota.

Participarea politica poate fi inhibata de:

     constrangeri sociale cauzate de amenintari la nivelul intelegerii interpersonale,

succesului profesional si al imaginii de sine;

     resentimente in ceea ce priveste activitatea politica, generate de incapacitate de

adaptare, de sentimentul inutilitatii sau de slabiciune;

     imobilitatea sistemului si a fortelor politice, anonimatul centrelor de putere, precum si

lipsa de responsabilitate a celor alesi, nediferentieri reale intre candidati si partide;

     diferenta intre realitate si idealism, intre regulile normative ale societatii si realitatea

acesteia;

     absenta motivatiei de a actiona, mai precis, a factorilor psihologici ce determina

implicarea politica;

     lipsa factorilor ce genereaza satisfactii si gratificatii imediate;

     atitudinea mass media, care se axeaza, in principal, pe prezentarea sistemului politic

si a imaginii candidatilor, si mai putin pe nevoile personale ale votantilor.

Nehotaratii care pana la urma vor vota sunt, in general, votanti nemultumiti sau

dezamagiti de partidul sau de candidatul cu care au votat in alegerile anterioare si care in

perioada interelectorala nu mai gasesc un reprezentant care sa le castige increderea. Batalia pentru acesti oameni este unul dintre cele mai importante momente electorale. In general, un dezamagit nu se muta de la un partid la altul, ci migreaza de la un partid inspre nonvotanti. Din aceasta categorie poate fi ulterior convins sa voteze tot de partidul lui pe principiul "raului cel mai mic" sau de un alt partid ale carui mesaje ii ating agenda de probleme majore.

Sunt cazuri in care multumirea unui grup tinta atrage imediat nemultumirea altui grup

tinta. Casele nationalizate sunt cel mai clasic exemplu in care cine-i multumeste proprietari in general ii nemultumeste pe chiriasi. Abrogarea decretului 200, care ii multumeste pe homosexuali, poate crea un confort pentru electoratul cu vederi liberale (dar nu este necesar ca acest electorat sa reactioneze prin adeziune la forta politica respectiva) si sigur va crea o puternica reactie de respingere in electoratul ultraconservator si in interiorul anumitor institutii (Biserica, de exemplu). Sunt alte cazuri in care multumirea unui grup tinta ii lasa indiferenti pe ceilalti; introducerea impozitului forfetar este un asemenea exemplu.

Canalizarea temelor majore spre zone electorale omogene si tratarea lor diferentiata, in

functie de aceste zone, este, de fapt, marea miza a unei competitii electorale. Cazurile prezentate mai sus sunt simple, pentru ca sunt extrem de bine delimitate in interiorul organismului social.

Persoanele care spera sa-si recupereze o proprietate confiscata de comunisti sunt interesate de orice mesaj in aceasta directie. Chiriasii din respectivele case sunt, de asemenea, interesati.

Pentru restul electoratului este doar o chestiune de fapt divers si sunt prea putine sanse sa devina o tema de interes. Din perspectiva construirii unei imagini publice, pornind de la o anumita viziune politica, este esential de stiut ca multumirea unui grup va atrage - global sau numai partial - nemultumirea altui grup.

Lupta impotriva infractionalitatii, de exemplu, este o tema generala. Opinia publica, in

marea ei majoritate, este de acord ca aceasta lupta este fundamentala, ca este o necesitate.

Sondajele de opinie indica faptul ca un important procent dintre romani resimt negativ cresterea  infractionalitatii.

De aici pana la o tema electorala de succes este o cale lunga. Fiindca - in fapt - desi foarte multi oameni sunt de acord cu aceasta lupta, nu sunt multi care ar vota pur si simplu un partid sau un candidat doar pentru ca anunta ca are de gand sa o poarte. Principalul motiv pentru care numarul de voturi ar fi mic, desi interesul este mare, este dat de netransmiterea unor mesaje diferite in functie de diversele grupuri omogene din punct de vedere electoral.

Asa cum am mai afirmat, una dintre principalele caracteristici ale campaniilor electorale

din Romania este ca toate partidele spun, in principiu, cam acelasi lucru. Cu mici exceptii, care ating diverse extreme, mesajul central al oricarui partid din Romania se refera la integrare europeanasi euroatlantica, la privatizare si la instaurarea economiei de piata, la respectarea drepturilor omului si la lupta impotriva infractionalitatii, la cresterea autoritatii institutiilor de stat si la protejarea cetateanului, la cresterea nivelului de trai si la combaterea coruptiei.

Intr-o campanie electorala, diferenta este data, in primul rand, de credibilitatea emitentului mesajului respectiv si de alegerea corespunzatoare a tipului de mesaj pentru un anume grup electoral omogen.

In scopul estimarii caracteristicilor sociale, economice si culturale in realizarea unui

esantion reprezentativ, se utilizeaza o serie de indicatori standard. Modul in care sunt construiti acesti indicatori permite atat testarea reprezentativitatii esantionului, cat si realizarea analizelor secundare. Indicatorii folositi sunt de doua tipuri.

a) Indicatori demografici

     . varsta;

     . sexul;

     . numarul de membri ai familiei.

b) Indicatori de status atribuit sau dobandit al subiectului

     . statutul marital;

     . etnia;

     . apartenenta religioasa;

     . ultima scoala absolvita;

     . profilul ultimei scoli absolvite;

     . ocupatia principala.