Comunicarea electorala - negociere sau seductie?
Comunicarea electorala este un exercitiu al negocierii si
seductiei, in care sunt implicati clasa politica -
care vrea sa seduca, electoratul - care vrea sa negocieze si
mass-media - care se orienteaza la conditiile de cerere si
oferta. La prima vedere, intre electorat si clasa politica ar exista
un gen de comunicare-negociere (optiunea de vot desfasurandu-se ca
recompensa pentru politici sociale, facilitati economice, conditii
de functionare bazate pe principiul liberalismului etc). Dar, in mod real,
ceea ce pare a fi comunicare-negociere este expresia latenta a actiunii
unui sistem complex de schimbare a cognitiilor sociale, de manipulare.
Acest tip de comunicare trebuie sa ia o forma dialogala,
sa puna in joc argumente rationale. Negocierea presupune o cunoastere,
memorie, ordine comparativa a faptelor, ideilor, deciziilor, pe care le
poseda in egala masura si electoratul. In calitatea
lor de co-locutori intr-un dialog politic, guvernantii si electoratul
ar trebui sa se ordoneze intr-o relatie pe orizontala.
Comunicarea-seductie ia o forma spectaculara, prin
faptul ca apeleaza la mituri, simboluri, scenarii. Conceptul mitic in
comunicarea-seductie se preteaza la asocieri nelimitate, el raspunde
mai degraba unei functii de seductie decat unei cunoasteri.
In acest caz, mitul nu va dezvalui un sens si nici nu il va lichida
(asa cum se intampla in comunicarea-negociere), rolul sau fiind acela
de a-l naturaliza.
Comunicarea-seductie in campania electorala ia cele mai
diverse forme ale publicitatii politice: discursuri, slogane
electorale, machete de presa si spoturi electorale.
Daca e sa ne raportam la politicile de comunicare ale
lui Geoana si Basescu in cursa pentru Primaria Bucuresti,
observam ca cei doi au adoptat strategii discursive diametral opuse cu profilul
imagologic pe care si l-au construit in perioada dinaintea campaniei.
Mircea Geoana a abandonat haina de diplomat al cancelariilor
europene si brusc a inceput sa vorbeasca despre praful de pe
cizmele din tinerete cu care a strabatut drumuri pline de noroi
din curtea centralelor termice. A adoptat un discurs mai popular, mai direct, fara
subtilitati de negociere diplomatica.
Mircea Geoana a abordat o comunicare-seductie in contradictie
cu profilul sau imagologic anterior. A venit cu un zambet larg deschis,
ce arata o dantura perfecta (semn de sanatate tocmai buna
pentru o cursa dura), dar a ramas intepenit in aceasta grimasa
mult prea mult timp. Geoana a zambit de pe panouri si bannere pentru toti
bucurestenii timp de patru saptamani, dar nimeni nu a reusit sa
afle programul sau administrativ, elaborat de cei mai buni specialisti externi,
asa cum afirmase el insusi intr-o dezbatere televizata. Mesajul
"Castigi cu Geoana" a fost atat de abstract incat PSD a trebuit sa
revina cu o formula imbunatatita si sa-i dea
conotatia de castig material: "locuri de munca mai multe si mai
bine platite", care vor asigura "cresterea nivelului de trai de
la an la an". Geoana nu a venit cu un "contract" pentru bucuresteni si
in lipsa acestuia a tinut toate discutiile in zona guvernarii.
Nici "contractul pentru Europa" nu a fost scris temeinic. Mesajul "2007 - oras
european" a ramas unul la fel de abstract in lipsa unei expuneri coerente si
credibile a pasilor de actiune.
Si Traian Basescu si-a abandonat stilul care l-a
consacrat. Lider charismatic, cu un discurs pe intelesul tuturor si pe
placul presei, Basescu a sedus la guvernare cand prin hohote abundente,
cand prin exprimarile sale deocheate. In campanie, insa, primarul a
venit cu un discurs foarte tehnic, a prezentat programe si surse de finantare.
L-a lasat pe Dragomir sa rada si sa se dea in
spectacol. El a inteles ca o comunicare-negociere este mai potrivita
pentru contextul politic actual si a ales sa fie cat se poate de
sobru. Basescu nu a trebuit sa faca trimiteri la un resort
mitic, simbolic (Uniunea Europeana), el cunoscand extrem de bine realitatile
mahalalei romanesti. Atunci a negociat "Totul sau nimic". A pus cartile
pe masa si a castigat. Dar nu la loterie.
