Parintii fondatori ai geopoliticii - friedrich Ratzel

Capitolul 1

Friedrich Ratzel - Statele ca organisme spatiale

1.1. Invatamantul: "scoala organicista" germana

Friedrich Ratzel (1844-1904) poate fi considerat "parintele" geopoliticii, desi n-a folosit acest termen in opera sa. El a scris despre "geografia politica". Lucrarea sa principala care a vazut lumina tiparului in anul 1897 asa se si numeste "Politische Geographie".

Ratzel a absolvit universitatea politehnica din Karlsruhe, unde a audiat cursuri de geologie, paleontologie si zoologie. Studiile si le-a incheiat la Heidelberg devenind discipolul profesorului Ernst Haeckel (care a folosit pentru prima data termenul "ecologie"). Conceptia despre lume a lui Ratzel s-a fondat pe evolutionism si darwinism si a fost nuantata de interesul pronuntat pentru biologie.

Ratzel participa ca voluntar in razboiul din anul 1870 si primeste Crucea de Fier pentru vitejie. In politica el devine, treptat, un nationalist convins, iar in 1890 intra in "liga Pangermana" a lui Karl Peters. Calatoreste mult prin Europa si America si isi completeaza interesele sale stiintifice cu cercetari in etnologie. El devine profesor de geografie in institutul tehnic din München, iar in 1886 trece la o catedra similara din Leipzig.

In anul 1876, Ratzel isi sustine teza despre "Emigratia in China", iar in anul 1882 apare la Stuttgardt, lucrarea sa fundamentala "Antropogeografia" ("Antropogeographie") in care isi formuleaza ideile sale fundamentale: legatura evolutiei popoarelor si demografiei cu datele geografice, influenta reliefului locului asupra devenirii culturale si politice a popoarelor etc.

Cartea sa fundamentala este, insa "Geografia politica".

1.2. Statele ca organisme vii

In aceasta lucrare Ratzel demonstreaza ca pamantul este o realitate obiectiva fundamentala invariabila, in jurul careia se invart interesele popoarelor. Miscarea istorica este determinata de sol si teritoriu. In continuare urmeaza concluzia evolutionista ca "statul este un organism viu", insa un organism "inradacinat in sol". Statul se formeaza din relieful teritorial si dimensiuni si din talcuirea lor de catre popor. In felul acesta, in stat se reflecta realitatea geografica obiectiva si interpretarea subiectiva a acestei realitati de catre intreaga natiune, exprimata in politica. Ratzel considera ca este "normal" acel stat care imbina mult mai organic parametrii geografici, demografici si etnoculturali ai natiunii.

El scrie: "La toate etapele de dezvoltare statele sunt examinate ca organisme care pastreaza din necesitate legatura cu pamantul lor, si de aceea trebuie studiate din punct de vedere geografic. Dupa cum demonstreaza etnografia si istoria, statele se dezvolta pe o baza spatiala, unindu-se si contopindu-se tot mai mult si mai mult cu ea, extragand din ea tot mai multa energie. In felul acesta statele se dovedesc a fi niste fenomene spatiale, dirijate si animate de acest spatiu; iar datoria geografiei este sa le descrie, sa le compare si sa le aprecieze. Statele se includ intr-o serie de fenomene de expansiune a Vietii, fiind punctul suprem al acestor fenomene" ("Geografia politica"

Din aceasta abordare "organicista" se vede clar ca expansiunea spatiala a statului este interpretata de catre Ratzel ca un proces viu, firesc, similar cresterii organismelor vii.

Abordarea "organicista" a lui Ratzel se resimte si in atitudinea fata de spatiul insusi (Raum). Acest "spatiu" trece dintr-o categorie materiala cantitativa intr-o noua calitate, devenind o "sfera vitala", un "spatiu vital" (Lebensraum), un anumit "mediu geobiologic". De aici rezulta alti doi termeni importanti a lui Ratzel "sens spatial" (Raumsinn) si "energia vitala" (Lebensenergie).

Acesti termeni sunt foarte apropiati unul de celalalt si desemneaza o anumita calitate, specifica sistemelor geografice si care determina prezentarea lor politica in istoria popoarelor si statelor.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Aceste teze sunt principiile fundamentale ale geopoliticii in forma in care ea se va dezvolta putin mai tarziu la discipolii lui Ratzel. Mai mult decat atat, atitudinea fata de stat ca fata de un "organism spatial viu, inradacinat in pamant" este ideea principala si axa metodei geopolitice. O asemenea abordare este orientata spre cercetarea sintetica a intregului complex de fenomene, independent de faptul daca apartin sferei omenesti sau neomenesti. Spatiul ca expresie concreta a naturii, a mediului inconjurator, este examinat ca un organism viu, neintrerupt, al etnosului care populeaza acest spatiu. Structura materialului dicteaza proportiile finale ale operei de arta.

In acest sens Ratzel este discipolul nemijlocit al intregii scoli germane de sociologie "organicistica" al carei reprezentant stralucit a fost Ferdinand Tennis.

1.3. Raum - organizarea politica a pamantului

Din fragmentul pe care il citam din "Geografia politica" reiese cum vedea Ratzel corelatia dintre etnos si spatiu: "Statul se formeaza ca organism legat de o anumita parte a suprafetei pamantului, iar caracteristicile lui se dezvolta din caracteristicile poporului si ale pamantului. Caracteristicile cele mai importante sunt: dimensiunile, asezarea si frontierele. Urmeaza tipurile de sol impreuna cu vegetatia, irigatia si in sfarsit, raporturile cu toate celelalte conglomerate ale suprafetei pamantului; si, in primul rand, cu marile si pamanturile invecinate nepopulate care, la prima vedere, nu prezinta un interes politic deosebit. Totalitatea acestor caracteristici formeaza tara (das Land). Cand este vorba, insa, despre "tara noastra", la aceasta se adauga tot ce a creat omul si toate amintirile legate de pamant. Asadar, de la inceput, notiunea pur geografica se transforma intr-o legatura spirituala si emotionala a locuitorilor tarii si a istoriei lor.

Statul este un organism nu numai de aceea ca el articuleaza viata poporului pe un sol stabil, dar si pentru ca aceasta legatura se intareste reciproc devenind ceva unitar, de neconceput fara una din cele doua componente. Spatiul nelocuit, incapabil sa hraneasca Statul, este un camp istoric nevalorificat. Spatiile locuite dimpotriva, contribuie la dezvoltarea statului, in special daca acest spatiu este inconjurat de frontiere naturale. Daca poporul se simte firesc pe teritoriul sau, va reproduce unele si aceleasi caracteristici care, provenind din sol, vor fi incluse in el"⁽²⁾

1.4. Legea expansiunii

Atitudinea fata de stat ca fata de un organism viu presupunea renuntarea la conceptia "inviolabilitatii frontierelor". Statul se naste, creste, moare la fel ca o fiinta vie. Prin urmare, extinderea si comprimarea lui spatiala sunt procese firesti, legate de ciclul sau vital intern. Ratzel a evidentiat in cartea sa "Despre legile cresterii spatiale a Statelor" (1901) sapte legi ale expansiunii:

1) Intinderea Statelor se mareste pe masura dezvoltarii culturii lor;

2) Cresterea spatiala a Statului este insotita de alte manifestari ale dezvoltarii sale: in sferele ideologiei, productiei, activitatii comerciale, a unei puternice "emanatii atractive", a prozelitismului;

3) Statul se mareste inghitind si absorbind unitatile politice de mai mica importanta;

4) Frontiera este un organ situat la periferia Statului (perceput ca organism);

5) Infaptuind expansiunea sa spatiala, Statul se straduie sa cuprinda cele mai importante regiuni pentru dezvoltarea sa: tarmuri, bazine, rauri, vai si in general toate teritoriile bogate;

6) Impulsul primar al expansiunii vine din exterior, fiindca Statul este provocat la extindere de catre statul (sau teritoriul) cu o civilizatie primitiva;

7) Tendinta generala spre asimilare sau absorbire a natiunilor mult mai slabe indeamna la o si mai mare extindere in miscare a teritoriilor, care se alimenteaza pe ea insasi.⁽

Nu este de mirare ca multi critici i-au imputat lui Ratzel faptul ca a scris "Catehism pentru imperialisti". Totodata, insusi Ratzel nu se straduia sa justifice cu orice pret imperialismul german, desi nu ascundea ca avea pareri nationaliste. Pentru el era important sa creeze un instrument conceptual pentru interpretarea adecvata a istoriei statelor si popoarelor in raportul lor cu spatiul. In realitate el se straduia sa trezeasca "Raumsinn" ("sentimentul spatiului") la conducatorii Germaniei, pentru care datele geografice ale stiintei academice seci erau de cele mai multe ori o pura abstractie.

1.5. Weltmacht si marea

Asupra lui Ratzel a avut o influenta considerabila cunoasterea Americii de Nord pe care a studiat-o foarte bine si i-a dedicat doua carti: "Hartile oraselor si civilizatiilor nord americane" (1874) si "Statele Unite ale Americii de Nord" (1878-1880). El a observat ca "sentimentul spatiului" la americani este dezvoltat la cel mai inalt grad, acestia fiind pusi in fata sarcinii de a valorifica spatiile "pustii", avand in spate o experienta "politico-geografica" a istoriei europene considerabila.

Prin urmare, americanii au indeplinit in mod inteligent ceea ce Lumea Veche a inteles intuitiv si treptat. Asadar, la Ratzel intalnim primele formulari ale unei alte conceptii geopolitice - conceptia "puterii mondiale" (Weltmacht). Ratzel a observat ca statele mari au in dezvoltarea lor o tendinta spre expansiunea geografica maxima, care ajunge treptat la nivel planetar.

Prin urmare, dezvoltarea geografica trebuie sa ajunga mai devreme sau mai tarziu, la faza sa continentala.

Aplicand acest principiu, dedus din experienta americana de unificare politica si strategica a spatiilor continentale, la Germania, Ratzel i-a prezis soarta de putere continentala. El a prevazut si o alta tema extrem de importanta a geopoliticii - importanta marii in dezvoltarea civilizatiei. In cartea sa "Marea, izvorul puterii popoarelor" (1900) el a aratat necesitatea fiecarui stat puternic de a-si dezvolta in mod special fortele sale maritime militare, fiindca asa cere dimensiunea planetara a unei expansiuni depline. Ceea ce unele popoare si state (Anglia, Spania, Olanda, etc.) realizau in mod spontan, puterile terestre (Ratzel avea in vedere Germania) trebuie s-o faca constient, dezvoltarea flotei este o conditie necesara pentru apropierea de statul de "putere mondiala" (Weltmacht).

Marea si "puterea mondiala" sunt deja unite la Ratzel, desi doar la geopoliticienii de mai tarziu (Mahan, Mackinder, Haushofer, indeosebi Schmitt) aceasta tema capata desavarsire si centralitate.

Lucrarile lui Ratzel sunt o baza necesara pentru toate cercetarile geopolitice. In lucrarile lui se contin, de fapt, dar foarte restrans, toate tezele principale care vor sta la baza acestei stiinte. Suedezul Kjellen si germanul Haushofer si-au fondat conceptiile lor avand la baza cartile lui Ratzel. Ideile lui au fost luate in considerare de francezul Vidal de la Blache, englezul Mackinder, americanul Mahan si eurasiaticii rusi (P.Savitchi, L. Gumiliov etc.)

Trebuie de remarcat faptul ca simpatiile politice ale lui Ratzel nu sunt intamplatoare. De fapt toti geopoliticienii au fost marcati de un sentiment national foarte pronuntat, independent de faptul daca acesta era exprimat in forme democratice (geopoliticienii anglosaxoni Mackinder, Mahan) sau "ideocratice" (Haushofer, Schmitt, eurasiaticii).