Problemele geopolitice ale strainatatii apropiate - rusia ramane a fi "Axa Istoriei"

1. Legile Marelui Spatiu

Principiul Marelui Spatiu este legea fundamentala a geopoliticii promovata de Mackinder si Haushofer si dezvoltata de Carl Schmitt. Conform acestui principiu suveranitatea nationala a statului depinde nu atat de puterea lui militara, de dezvoltarea tehnologica si baza economica, cat de marimea si asezarea geografica a pamanturilor si teritoriilor lui. Clasicii geopoliticii au scris sute de tomuri demonstrand ca problema suveranitatii depinde direct de independenta geopolitica, suficienta si autarhia regiunii. Acele popoare si state care aspira intr-adevar la suveranitate trebuie sa rezolve in primul rand problema bunastarii teritoriale. In epoca noastra, pot sa dispuna de o asemenea suficienta doar statele foarte mari situate in regiunile aparate din punct de vedere strategic de o posibila agresiune (militara, politica sau economica) din partea altor formatiuni statale.

In perioada opozitiei dintre capitalism si socialism era evidenta necesitatea blocurilor, a Marilor Spatii. Nimeni nu punea la indoiala ca tara putea fi "nealiniata" doar cu pretul eliminarii ei din sfera geopoliticii planetare, fiindca a fost marginalizata si deplasata la periferie. Oricum, toate tarile "nealiniate" au facut alegerea in favoarea unui sau altui lagar, desi mai putin radical decat adeptii nemijlociti ai socialismului sau capitalismului.

Harta pag.420

Bineinteles ca distrugerea unei supraputeri schimba la modul serios spatiul geopolitic al Terrei. Totodata, principiul Marilor Spatii nu-si pierde nicidecum puterea sa, dimpotriva, astazi devine tot mai raspandit proiectul geopolitic al "mondialismului" sensul caruia se reduce la transformarea intregii suprafete a pamantului intr-un Mare Spatiu Unitar, dirijat din centrul american.

2. Pax Americana si geopolitica mondialismului

Proiectul Marelui Spatiu proamerican, "atlantic", crearea Pax Americana planetare sau instaurarea "noii ordini mondiale" cu un singur "guvern mondial" sunt, in esenta, sinonime geopolitice. Tocmai acest plan se elaboreaza si se realizeaza astazi in politica mondiala a Occidentului si in primul rand a SUA. Este evident ca conceptia mondialista a Marelui Spatiu exclude total orice forme de reala suveranitate statala si politica a oricaror popoare si state. Mai mult decat atat, lumea bipolara a dat incomparabil mai multe grade de libertate (suvernitate) statelor incluse in sfera de influenta a unuia din cele doua Mari Spatii, decat se planifica in proiectul mondialist, macar prin aceea ca opozitia planetara obliga nu numai la reprimirea statelor-satelit, dar si la atragerea lor de partea sa.

Marele Spatiu planetar unitar va insemna pentru futurologii mondialisti disparitia totala chiar si a celei mai mici umbre de suveranitate, fiindca reprimarea fortata (militara sau economica) a "spatiilor mici" faramitate si autonomizate va deveni singura modalitate de control (necesitatea de a atrage si a insela va cadea de la sine din cauza lipsei unui posibil concurent geopolitic).

Situatia actuala pune in fata fiecarui stat si a fiecarui popor (in special in fata statelor si popoarelor care faceau parte candva din blocul geopolitic, opus Occidentului atlantic) o alternativa vitala - sau integrarea intr-un Mare Spatiu unitar sub conducerea atlantistilor, sau organizarea unui Spatiu Mare Nou, capabil sa se opuna ultimei supraputeri.

Problema suveranitatii geopolitice reale se afla in raport direct cu aceasta alternativa, totodata, in nici unul din cele doua cazuri nu poate fi vorba de nici un fel de suveranitate deplina pentru un popor sau stat separat. La adoptarea modelului mondialist se exclude intentionat orice suveranitate, fiindca "guvernul mondial" ramane fara alternativa, singurul centru al puterii. Iar in cazul de fata, suveran este doar pseudoimperiul planetar al "noi ordini mondiale". Toate partile lui devin in cazul de fata niste colonii. La organizarea noului Mare Spatiu avem de-a face cu o suveranitate relativa, in limitele unei formatiuni geopolitice de proportii, deoarece odata cu stabilirea dominantei ideologice si a conceptiei despre lume, acest eventual Mare Spatiu va fi relativ liber. Inseamna ca popoarele si statele care vor intra in acest bloc vor putea sa spere cel putin la o suveranitate etnoculturala si la o participare nemijlocita in procesul de creare si elaborare a unei noi macroideologii, in timp ce varianta mondialista a "noii ordini mondiale" este finisata si elaborata deja din punct de vedere ideologic si este propusa tuturor popoarelor lumii in calitate de analog colonial al modelului liberal - de piata american.

Paradoxul Rusiei

O particularitate a situatiei geopolitice actuale consta in faptul ca initiativa distrugerii Marelui Spatiu eurasiatic, care a existat pana in ultima vreme sub forma lagarului socialist, venea din insusi centrul acestui lagar, din Moscova, capitala Eurasiei. Tocmai URSS, in persoana lui Gorbaciov, a fost initiatoarea includerii blocului eurasiatic in proiectul mondialist. Ideile "perestroicii", "noii gandiri" etc., insemnau, la nivel geopolitic, acceptarea definitiva a modelului Marelui Spatiu unitar si trecerea constienta de la lumea bipolara la cea unipolara. Initial a fost distrus lagarul socialist, a fost redus blocul de Est. Apoi, autolichidatorismul geopolitic a continuat, iar de la Rusia au fost dislocate acele regiuni care astazi se numesc "tarile din strainatatea apropiata".

Oricum ar fi, Rusia, in calitatea ei de centru al Insulei Eurasiatice, de Heartland, ar putea ca in situatia geopolitica actuala sa se opuna, mai bine decat celelalte regiuni, geopoliticii atlantice si sa fie inima Marelui Spatiu alternativ. Insa, autolichiditarismul ei geopolitic a silit-o sa paraseasca pentru o vreme (sa speram ca pentru putina vreme) rolurile principale din opozitia geopolitica. De aceea trebuie analizate alte posibilitati de creare a Marelui Spatiu alternativ, pentru ca statele si popoarele care au renuntat la proiectul mondialist sa poata face independent unele demersuri, fara sa astepte trezirea geopolitica a Rusiei. (Apropo, demersurile pot doar urgenta aceasta trezire).

4. Rusia ramane a fi "Axa Istoriei"

Alegerea geopolitica a alternativei anti-mondialiste in Rusia, paralizata inainte de vreme, oricum, trebuie sa ia in considerare functia strategica si geografica cheie tocmai a pamanturilor rusesti si a poporului rus, iar aceasta inseamna ca opozitia fata de mondialistii contemporani, care controleaza pana la un anumit grad spatiul politic rusesc, nu trebuie sa treaca intr-o rusofobie generala. Mai mult decat atat, interesele geopolitice fundamentale ale rusilor coincid din punct de vedere cultural, religios, economic si strategic, cu perspectiva Marelui Spatiu alternativ antimondialist si antiatlantic. Din aceasta cauza tendintele nationale ale opozitiei politice din interiorul Rusiei vor fi solidare, din necessitate, cu toate proiectele antimondialiste ale integrarii geopolitice in afara Rusiei.

5. Mitteleuropa si Imperiul European

Una din alternativele posibile ale Marelui Spatiu nou este Europa pe care anumite cercuri politice si ideologice o opun Occidentului - lumii anglo-saxone si, in primul rand, SUA. Aceasta Europa antioccidentala nu este o pura utopie, deoarece un astfel de proiect a fost realizat in istorie nu odata, desi de fiecare data cu anumite greseli sau denaturari. Asadar, tarile Axei reprezentau in secolul al XX-lea scheletul unei asemenea Europe, desi, anglofilismul si francofobia unor anumite cercuri din conducerea germana (si alte imprejurari deopotriva) au impiedicat realizarea deplina a acestui proiect. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, o tentativa similara a intreprins-o De Gaulle, iar datorita aceastei politici, Franta nu este astazi membra oficiala a NATO.

Oricum ar fi, ideea unei Europe antioccidentale, traditionale, imperiale, devine tot mai actuala astazi, cand prezenta armatelor americane pe continentul european nu mai este indreptatita de existenta "pericolului sovietic" si capata un caracter de ocupatie americana fatisa. Prin nivelul sau de dezvoltare tehnica si economica, Europa este un adversar serios pentru America, iar intensificarea presiunii de jos a fortelor geopolitice reale ale europenilor, varfurile mondialiste si proamericane ale statelor europene pot sa cedeze si Europa va incepe o viata geopolitica independenta. Tendintele de emancipare politica si explorare a unei alternative ideologice cresc in Europa, pe zi ce trece, iar, in paralel cu aceasta, sporesc sansele crearii unui Mare Spatiu european independent.

Harta pag.424

6. Germania - inima Europei

Marele Spatiu european trebuie sa se formeze in jurul celei mai continentale puteri europene - in jurul Germaniei, dar si mai exact, in jurul Mitteleuropa, adica a Europei Centrale. Interesele geopolitice ale Germaniei erau, in mod traditional, cu totul diferite de tendintele atlantice ale Occidentului. Aceasta se referea atat la aspectele continentale propriu-zise, cat si la cele coloniale ale geopoliticii. Germania a fost intotdeauna adversarul cuceririlor coloniale anglosaxone si aspira la crearea unei civilizatii terestre, continentale, autarhice, bazata pe valorile traditionale, ierarhice si terestre.

Mitteleuropa, in persoana imperiului Austro-Ungar al Habsburgilor, a fost ultima ramasita europeana a Marelui Imperiu Roman din care isi trage originea civilizatia europeana in aspectul ei social si de stat. La drept vorbind, Imperiul Roman a fost acel Mare Spatiu care unea Europa Occidentala si Centrala intr-un organism geopolitic unitar. Ideea Imperiului European este legata si astazi de Germania si tarile care intra in sfera de influenta germana.

Din aceste trei teze se poate trage o importanta concluzie geopolitica - Pentru toate tarile occidentale din "strainatatea apropiata" (atat pentru republicile baltice cat si pentru Ucraina si Moldova) uniunea geopolitica antimondialista este posibila doar intrand in blocul Europei Centrale (daca bineinteles, nu se va schimba situatia din Rusia insasi) si orientandu-se catre Germania. In cazul de fata, regiunile vestice ale URSS vor avea sansa sa devina raioanele de frontiera estice ale Marelui Spatiu european si vor putea sa beneficieze de oarecare suveranitate (desi mult mai mica decat in componenta Rusiei sau in posibilul Bloc Eurasiatic nou cu centrul in Rusia mondialista).

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Imperiul european poate garanta acestor regiuni o anumita autonomie culturala, lingvistica si economica si sa le protejeze de Sistemul mondialist nivelator, care distruge in structura liberala de piata, plutocrata chiar si aluziile la deosebiri, autarhie si pastrarea identitatii nationale. Cu toate acestea, aici nu va fi vorba despre nici un fel de independenta politica si de stat. Mai mult decat atat, Imperiul European, cu un centru german, va fi intotdeauna amenintat de izbucnirea nationalismului german, desi este posibil sa produca destramarea lui asa cum s-a intamplat cu "pangermanismul" lui Hitler.

7. "Sa ne alaturam Europei"

Aceasta perspectiva le este apropiata cel mai mult Ucrainei de vest si Estoniei fiindca doar aceste regiuni apartin, din punct de vedere istoric si religios, culturii occidentale si considera ca interesele lor geopolitice sunt identice cu interesele Europei Centrale. In ceea ce priveste alte "tari din strainatatea apropiata", Bielorusia si raioanele de rasarit si centrale ale Ucrainei, ele apartin, politic si cultural, zonei Rusia-Eurasia, si chiar daca exista o deosebire culturala aceasta poate fi redusa la niste detalii particulare care in nici un caz nu presupun schimbarea blocului geopolitic de Est in unul Central (Europa Centrala) si care ar putea fi reglementat in limitele unei autonomii etnoculturale (dar nu de stat!).

Lituania, indeplinind o functie dubla, a jucat intotdeauna un rol deosebit in geopolitica Europei de Est - ea se manifesta fata de Rusia ca purtatoarea unei culturi occidentale, iar fata de Europa Centrala, dimpotriva, aparea, impreuna cu Polonia ca o putere de est care apara independenta baltico-occidentalo-slava de presiunea germana. Din punct de vedere geopolitic, Lituania devenea in ultimele secole cand germana, cand rusa, iar singurul lucru care de mult nu mai este (dar nici nu poate fi), este sa fie lituaniana, fiindca ea nu are premise geopolitice suficiente pentru a corespunde conditiilor suveranitatii, avansate de actualitate.

Acelasi lucru se refera, partial, si la Letonia, desi spre deosebire de Lituania, fiind o periferie a influentelor straine in Tarile Baltice, ea nu a jucat niciodata un rol independent in istoria geopolitica.

In ceea ce priveste Moldova, aceasta formatiune teritoriala, de asemeni, n-a avut vreodata statalitatea sa, iar traditia politica si de stat independenta, atat la romani cat si la moldoveni a lipsit cu desavarsire. Totusi, Romania (incluzand unele teritorii ale Moldovei) a facut parte, din punct de vedere istoric, din blocul geopolitic al Rusiei-Eurasiei cat si al Europei Centrale (in persoana Austro-Ungariei), de aceea Romania a avut un anumit precedent de alianta cu Europa Centrala. Ortodoxia majoritatii moldovenilor si romanilor ii apropie, totusi, mai mult de Rasarit si de Rusia.

8. Hotarele "libertatii" si avantajele pierdute

Perspectiva intrarii tarilor occidentale din "strainatatea apropiata" in Imperiul European si aderarea lor la Europa Centrala este posibila si istoriceste intemeiata, desi aproape in toate cazurile (excluzand Estonia ca teritorii coloniale ale Ordinului Teuton, populate de urmasii autohtoni ai lucratorilor ugro-fini, pasnici si supusi, si Ucraina de Vest) blocul de Rasarit Rusia-Eurasia este preferabil din punct de vedere geopolitic, fiindca aceste regiuni sunt legate mai mult de Rasarit decat de Europa Centrala. In felul acesta, uniunea tarilor occidentale din "strainatatea apropiata" cu Europa Centrala poate servi ca varianta intermediara a orientarii geopolitice antimondialiste in caz ca Rusia va renunta in continuare la misiunea ei integratoare.

Trebuie sa mentionam ca in cazul intrarii in componenta "Imperiului European" ipotetic, aceste tari nu vor primi nici un fel de suveranitate, fiindca Marele Spatiu, acordand o protectie geopolitica, economica si militara, cere, la randul sau, ca cetatenii sai sa renunte la independenta politico-nationala, la dreptul la o politica ideologica sau diplomatica proprie, care nu concorda cu interesele Imperiului. Oricat nu s-ar referi aceasta la reprezentatii "nationalismului mic", in situatia data pot fi suverane doar suprastatele, Imperiile continentale, luate ca un tot intreg.

9. "Cordonul sanitar"

Problema geopolitica a statelor occidentale din "strainatatea apropiata" mai are inca un aspect - acesta este factorul atlantic, care actioneaza nemijlocit si care impune acestor tari manevrele politice, avantajoase, mondialismului si americanismului. In aceasta problema exista cateva nivele. Sa incepem in ordinea cuvenita.

SUA au perspectiva unei dominatii mondiale reale doar in cazul cand pe planeta nu va mai exista un alt Mare Spatiu. De aici decurge concluzia ca geopolitica americana are ca scop principal distrugerea puternicului bloc geopolitic potential si crearea obstacolelor in calea formarii lui. Istoria cunoaste un precedent al unei asemenea politici in persoana Angliei care intotdeauna spera la crearea pe continent a unui "cordon sanitar" sau "cordoane sanitare". "Cordonul sanitar" reprezinta teritoriul unor state si popoare asezate intre doua formatiuni geopolitice mari a carui alianta sau intrare comuna in Marele Spatiu ar putea face o concurenta periculoasa statului cointeresat (candva Angliei, astazi SUA).

Tarile "cordonului sanitar" sunt de regula cauza conflictelor dintre doua puteri continentale, totodata, independenta lor geopolitica este de facto imposibila si de aceea ele sunt nevoite sa caute o sustinere economica, politica si militara in alta parte. Esenta politica a celei de-a treia dintre marile puteri geopolitice, in cazul de fata consta in transformarea "cordonului sanitar" intr-o zona de incordare dintre doua Mari Spatii apropiate, provocand escaladarea conflictului prin intermediul influentei diplomatice asupra conducerii tarilor "intermediare". Varianta cea mai radicala a "cordonului sanitar" este situatia in care tara "intermediara" aspira la independenta fata de ambii vecini continentali, ceea ce in practica inseamna transformarea in colonie a celei de-a treia puteri "indepartate".

Exemplul cel mai cunoscut de "cordon sanitar" de la inceputul secolului au fost tarile situate intre Rusia si Germania si controlate de Anglia. Ele desparteau Marele Spatiu din Europa Centrala de Marele Spatiu al Rusiei-Eurasiei, fiind agentii si satrapii nemijlociti ai tarilor din Occidentul european. Aceeasi manevra s-a repetat nu o singura data si in alte situatii locale. Astazi, SUA sunt nevoite ca in virtutea necesitatii geopolitice sa faca din "cordonul sanitar" instrumentul de baza al politicii lor externe.

In raportul consilierului american Paul Wolfovitz cu privire la problemele securitatii, adresat guvernului SUA (martie 1992), se vorbea despre "necesitatea neadmiterii aparitiei pe continentele european si asiatic a unei forte strategice, capabile sa se opuna SUA", iar in acest sens se atragea atentia ca tarile "cordonului sanitar" (in special tarile baltice) sunt "teritorii de cea mai mare importanta strategica, iar atentatul asupra lor din partea rusilor trebuie sa atraga dupa sine rezistenta armata din partea tarilor NATO". Acesta este un exemplu ideal de logica geopolitica a celei de-a treia puteri in zona de interese comune ale Germaniei si Rusiei.

10. Transformarea provinciei in colonie

Politica "cordonului sanitar" poate fi exprimata in formula "independenta fata de cel apropiat si dependenta fata de cel indepartat". Totodata, trebuie sa intelegem clar ca aici nu poate fi vorba despre o independenta sau suveranitate reala, desi "nationalismul mic" miop poate identifica temporar o asemenea "dependenta coloniala fata de a treia putere" cu succesul "luptei de eliberare nationala". Trebuie sa mentionam de asemenea ca in lumea noastra condusa excelent in cazul statelor mici, nu poate fi vorba numai despre biruinta dar si despre lupta adevarata, unanima.

Tarile din "strainatatea apropiata" care au iesit de sub controlul Moscovei in virtutea unor circumstante geopolitice diferite, in cadrul carora lupta lor interna pentru independenta a jucat un rol extrem de mic (daca a existat in general ca atare), au toate sansele sa devina "cordon sanitar" al politicii mondiale a SUA pe continent, iar aceasta inseamna a pierde increderea vecinilor lor si a atrage asupra lor blestemul unei "duble tradari". Mai mult decat atat, in acest caz ele se vor transforma din provincii in colonii. Este ingrozitor sa ne imaginam ce se va intampla in cazul dat cu cultura lor nationala, fiindca mondialismul va propune in locul ei un surogat colonial universal, o "coca-colonizare" culturala. "Cordonul sanitar" va avea in calitate de guvernanti niste supraveghetori marioneta. Aceste tari vor fi lipsite cu totul de independenta politica, iar securitatea populatiei lor va fi amenintata in permanenta de vecinii continentali care nu vor uita sa se razbune.

In felul acesta, perspectiva transformarii in "cordon sanitar" a tarilor din "strainatatea apropiata" inseamna pierderea oricarei independente geopolitice, fiindca "mopsul sanitar" va plati sefilor "noii ordini mondiale" de dincolo de ocean (dar si reactiei pe deplin legitime a "elefantului" in viitorul cel mai apropiat) cu robia politica, culturala si economica.

Perspectiva "cordonului sanitar" pentru tarile occidentale din "strainatatea apropiata" este evidenta. Formula ei este urmatoarea - "nici Germania, nici Rusia" (adica "nici Europa Centrala nici Eurasia"). Intrucat Germania, in calitatea ei de putere geopolitica independenta, este astazi o adevarata potenta, atunci este corect sa presupunem ca dincolo de notiunea de "independenta" ("suveranitate") a tarilor occidentale din "strainatatea apropiata" trebuie sa vedem trecerea in slujba mondialismului si americanismului. Acesta este, cel putin, tabloul geopolitic actual. Cu alte cuvinte, tarile occidentale din "strainatatea apropiata" care intr-adevar aspira la "independenta" (dar sunt "condamnate la independenta" de politica tradatoare a Moscovei), aleg, mai degraba, constient rolul de "cordon sanitar" in slujba SUA. Aceasta alegere e specifica in special tarilor care s-au aflat in relatii destul de ostile cu Germania.

Tarile "cordonului sanitar" din "strainatatea apropiata" intra in alianta cu Occidentul (cu Europa Occidentala) ocolind Europa Centrala, iar aceasta este dovada cea mai graitoare a orientarii lor atlantice, mondialiste.

In principiu, aceasta se refera si la tarile rasaritene din "strainatatea apropiata". Totusi, pentru a intelege adecvat perspectivele lor geopolitice, trebuie sa ne oprim mai detaliat la fortele geopolitice ale Rasaritului.

11. Asia in fata alegerii

In Rasarit exista urmatoarele forte geopolitice potentiale care pot sa pretinda ca sa devina Mari Spatii: China, Iranul, Turcia si lumea Araba. Sa analizam, pe scurt, specificul fiecaruia din aceste Mari Spatii referitor la tarile de est din "strainatatea apropiata"

Trebuie sa spunem ca geopolitica Chinei este o tema deosebita pe care nu putem s-o expunem in cateva randuri. Intrucat "strainatatea apropiata" a Rasaritului este o zona de raspandire a islamului, perspectiva formarii, impreuna cu China, a unui Mare Spatiu unitar trece pe planul doi comparativ cu posibilitatile coalitiilor geopolitice ale islamului. Asa stau lucrurile cel putin in momentul de fata, ceea ce nu exclude, printre altele, activizarea brusca a factorului chinez in calitate de factor integrator intr-un viitor apropiat.

Pentru tarile rasaritene din "strainatatea apropiata", in limitele lumii islamice, sunt actuali trei factori geopolitici care au perspective globale, totodata fiecare din acesti factori avand particularitatile sale ideologice foarte pronuntate. Acestia sunt - Iranul continentalo-islamic revolutionar; Turcia laica, atlantica, profana-nationalista; si varianta araba "saudita" teocratica a islamului. Bineinteles ca in lumea araba exista si alte posibilitati geopolitice (Irakul, Siria, Libia), dar la momentul actual, nici una din ele nu poate pretinde rolul Marelui Spatiu integrator cu privire la tarile Asiei Centrale. In general vorbind, orientarea spre Arabia Saudita poate fi echivalata conventional si geopolitic cu orientarea spre islamismul (nesocialist) arab.

Tarile de rasarit din "strainatatea imediata" au perspectiva a trei integrari geopolitice posibile, in limitele blocului asiatic.

12. Perspectivele continentale ale "Revolutiei Islamice "

Astazi, Iranul este unica tara care indeplineste in Asia rolul Europei Centrale in Occident. Este semnificativ faptul ca insisi iranienii se considera deosebiti de Vest cat si de Est, intelegand "Vestul" ca pe "o civilizatie profana mondialista a Europei", iar "Estul" − "India, China si Rusia".

Islamul iranian este o forta dinamica si puternica de orientare pronuntat antimondialista si cu pretentii la Revolutia Islamica Mondiala globala. In sens geopolitic Iranul este o putre continentala care, din punct de vedere strategic, economic si ideologic, are toate sansele sa devina nucleul unui bloc eurasiatic masiv.

Orientarea republicilor din Asia Centrala catre Iran (si in primul rand Azerbaidjanul cu petrolul sau si Kazahstanul gigantic nuclear) ar putea sa creeze pe deplin premisele pentru o adevarata suveranitate continentala. Coalitia proiraniana ar fi analogia central asiatica a Europei Centrale (comparati Asia Centrala - Europa Centala), fiindca si precedentele istorice, si principiile ideologice, si omogenitatea cultural-religioasa ale acestor regiuni continentale sunt o baza suficienta pentru trainicia si eficacitatea unei asemenea uniuni.

Este important sa mentionam ca Marele Spatiu proiranian include potential, Afganistanul si Pakistanul, iar faptul acesta deschide la randul sau zona unei continuitati teritoriale cu Tadjikistanul si Uzbekistanul. Cu Turcmenia, Iranul are hotare nemijlocite.

Harta pag.

1 Capcana "panturcismului"

Orientarea spre Turcia are un caracter cu totul diferit, deseori insotita de "panturcism" (fiindca popoarele Asiei Centrale din "strainatatea apropiata" sunt mai ales "turcice").

Turcia a aparut ca stat in locul Imperiului Otoman nu ca o continuare ci ca o parodie a lui. Kemal Atatürk a creat in locul structurii policentrice imperiale multinationale islamice varianta rasariteana a Etat-Nation, a Statului-Natiunii francez, cu o oranduire laica, ateista, profana si nationalista. Turcia a fost primul stat din Rasarit care a rupt-o brusc cu traditia sa spirituala, religioasa si geopolitica.

Fiind membra a NATO, Turcia este astazi avanpostul rasaritean al atlantismului si mondialismului, un "cordon sanitar" intre rasaritul asiatic si lumea araba. Modelul geopolitic pe care il propune Turcia inseamna integrarea in lumea occidentala si intr-o civilizatie ateista mondialista. Intrucat Turcia, care se straduieste sa intre in "Europa", ramane deocamdata doar o colonie "politico-ideologica" a SUA si nu un membru real al Marelui Spatiu european (ceea ce , teoretic, ar putea sa presupuna participarea Turciei la blocul Europei Centrale), orientarea spre Turcia inseamna pentru tarile din "strainatatea apropiata", integrarea in proiectul mondialist cu drepturi de "cordon sanitar", in calitate de "garnitura coloniala" intre masa continentala de rasarit a Eurasiei (cu Iranul, China si India) si lumea araba periculoasa sa explodeze, si care se straduieste in permanenta sa inlature conducerea marioneta mondialista.

Drumul Turciei este cel aln slujirii supraputerii atlantice si adoptarii modelului mondialist al Marelui Spatiu planetar, supus controlului "guvernului mondial". Pot obiecta ca miza "panturcismului", jucata de turci, are, in aparenta, un caracter traditionalist. Intr-o oarecare masura este adevarat, si proiectele "Turciei Mari din Iakutia pana la Sarajevo" sunt intr-adevar elaborate activ de propaganda turca. Totodata, trebuie sa precizam ca doar schimbarea radicala a orientarii politice, ideologice si economice a Turciei actuale ar putea da o oarecare seriozitate acestor proiecte, dar aceasta presupune, nici mai mult nici mai putin, Revolutia si cotitura de 180 de grade a intereselor geopolitice. Fara a exclude o atare posibilitate, trebuie sa constatam totusi improbabilitatea unui asemenea curs al evenimentelor in viitorul apropiat. In acelasi timp insa, o perspectiva ca aceasta, propagata astazi, poate sa duca la un rezultat geopolitic foarte concret - intoarcerea tarilor rasaritene din "strainatatea apropiata" de la Iran spre alegerea modelului laic, ateist al societatii, spre integrarea treptata in "cordonul sanitar" proatlantic. "Panturcismul" este la fel de echivoc ca "panslavismul" sau "pangermanismul", adica la fel ca toate ideologiile care pun criteriul national mai presus de interesele geopolitice, spatiale si religioase, ale popoarelor si statelor.

14. Petrodolarii si mondialismul

Arabia Saudita, bastionul islamului arab si al teocratiei islamice, reprezinta, la nivel ideologic, modelul "wahhabit" al mahomedanismului autoritar, moralist si "purist" care este foarte apropiat, din punct de vedere tipologic, de formele protestante ale crestinismului. Contemplatia asiatica de Rasarit, ascetismul si pasionarismul religios, sunt inlocuite aici cu ritualismul si dominatia aproape seculara a eticii. Dupa cum a remarcat fundamentalistul islamic Gheidar Gemal, Arabia Saudita reprezinta, in starea ei actuala, antipodul lumii "islamului continental". Interesele Arabiei Saudite wahhabiste coincid, din punct de vedere geopolitic, cu o anumita versiune a proiectului mondialist, intrucat prosperitatea economica si militara a acestei tari se intemeiaza pe sprijinul SUA care apara interesele dinastice ale regilor sauditi in sferele militara si economica. Un exemplu de sprijin militar este razboiul impotriva Irakului.

"Sprijinul" economic consta in urmatoarele: intreaga economie a Arabiei Saudite o constituie petrolul. Tot petrolul arab ajunge pe piata mondiala trecand in mod traditional prin mainile anglo-americane. Exploatarea zacamintelor eurasiatice si valorificarea lor ar fi putut sa faca teoretic concurenta sauditilor, sa imbogateasca statele eurasiatice si sa faca Europa si Japonia independente fata de SUA. In felul acesta, SUA, care conduc economia Europei prin intermediul controlului asupra petrolului arab, iar regii sauditi, care isi intemeiaza economia lor pe petrodolarii americani, au aceleasi interese.

Teocratia wahhabista saudita s-a manifestat, de multe ori, ca o piedica in calea crearii Marelui Spatiu arab propriu-zis, fiindca aceasta se afla in contradictie cu interesele dinastiei si cu interesele atlantistilor. Sauditii au si mai multe motive sa le fie frica de Marele Spatiu continental islamic eurasiatic. In general, Iranul revolutionar este considerat dusmanul numarul unu al sauditilor. In felul acesta, interesele geopolitice ale Arabiei Saudite in tarile rasaritene din "strainatatea apropiata" sunt diametral opuse aparitiei Marelui Spatiu asiatic islamic. Inseamna ca drumul spre integrarea arabo-islamica sub drapelul "wahhabist" va insemna in realitate pentru republicile asiatice includerea in proiectul mondialist, dar nu in varianta laic-nationala a "panturcismului" ci in versiunea moral-teocrata. Aceasta cale este si ea, intr-un anumit sens, nimic altceva decat includerea in "cordonul sanitar". Numai ca in cazul de fata "ispita" o constituie factorul religios si banii si nicidecum nationalismul.

Totalizand aceste consideratii, se poate spune ca tarile rasaritene din "strainatatea apropiata" au doar o singura cale pozitiva de creare al noului Mare Spatiu - calea "Revolutiei Islamice" orientata spre Teheran. Prin aceasta, pot fi rezolvate conflictele nationale si infaptuita restaurarea traditiei religioase si a sistemului religios. La nivelul geopolitic, aceasta va insemna crearea unui bloc continental puternic, capabil sa opuna rezistenta proiectelor mondialiste in aceste regiuni. Mai mult decat atat, chiar primii pasi facuti in aceasta directie vor provoca in lumea araba o reactie in lant, iar acest fapt ii ameninta pe mondialisti cu pierderea controlului in intreaga lume islamica. Pe langa toate acestea, o asemenea uniune geopolitica va trezi in mod inevitabil fortele antimondialiste din Europa Centrala (aliatul firesc si principal al Iranului in Occident) si din Rusia-Eurasia.

15. Minimum doi poli sau moartea

In situatia geopolitica contemporana, problema este foarte acuta: sau "noua ordine mondiala" planetara sub conducerea SUA, unde toate statele si popoarele vor fi niste "surubase" depersonalizate si docile ale modelului mondialist tehnocratic, ateo-negustoresc "Disney-land" cosmopolit - sau crearea neintarziata a opozitiei geopolitice fata de atlantism si mondialism ca si  organizarea popoarelor si statelor potential antimondialiste, traditionale si sedentare intr-un bloc alternativ (sau cateva blocuri). Astazi situatia este intr-atat de critica incat nu mai conteaza in ce mod si sub ce semn poate sa apara Marele Spatiu alternativ.

Daca el va aparea si daca intr-adevar se va opune mondialismului, atunci aceasta va fi suficient pentru a extinde, a diversifica si a multiplica alternativele geopolitice pentru a mari gradele de libertate interna in limitele opozitiei antimondialiste. Trebuie sa luam aminte ca pentru SUA "problema principala este sa nu admita aparitia alternativei geopolitice" (oricare ar fi alternativa). De aceea este pe deplin justificabil sa emitem pentru toate fortele antimondialiste o teza diametral opusa: "problema principala este crearea alternativei geopolitice" (oricare ar fi ea).

Astazi situatia este atat de grava incat nu avem de ales intre "bine" si "mai bine". Ar fi minunat daca Rusia va putea sa restabileasca independenta geopolitica si sa scape de conducerea atlantica. In cazul de fata pentru tarile din "strainatatea apropiata" va apare o posibilitate minunata de a intra iarasi in Eurasia ruseasca, de asta data lipsita de negativul ideologic al marxismului echivoc, iar intoarcerea benevola si constienta a actualei "strainatati apropiate" va fi garantul unei viitoare autonomii culturale, religioase, lingvistice, economice si, posibil politice (nicidecum statale). Aceasta ar fi varianta cea mai simpla si cea mai buna. Totodata, dezvaluirea adevaratelor scopuri coloniale ale mondialistilor in aceasta perioada de trecere catastrofala va deveni, fara indoiala, premisa unei cresteri si mai mari a numarului de aliati si sateliti ai Rusiei-Eurasiei (atat in Est cat si in Vest).

Daca aceasta nu se va intampla, atunci detonatorul proiectului geopolitic antimondialist poate deveni un alt Mare Spatiu - fie Europa Centrala sub steagul Germaniei, fie Asia Centrala unificata sub semnul "Revolutiei Islamice". In principiu, ramane perspectiva revoltei antimondialiste in lumea araba si in America Latina, desi in plan militar aceste Mari Spatii potentiale sunt insuficient dotate pentru a face concurenta Supraputerii.

Pentru tarile din "strainatatea apropiata" Marele Spatiu este o problema principala, vitala. Acolo, de alegerea orientarii geopolitice depinde, astazi, totul - viitorul natiunii, religia, cultura, libertatea, prosperitatea, securitatea. Problema este destul de complicata. Astazi, toti oamenii responsabili trebuie sa inteleaga ca adoptarea modelului mondialist inseamna nici mai mult nici mai putin decat distrugerea specificului, identitatii, a personalitatii istorice a statelor si natiunilor lor, sfarsitul istoriei lor nationale.