Conventia asupra viitorului Europei si Tratatul Constitutional al Uniunii Europene

Cum s-a ajuns la Tratatul Constitutional al Uniunii Europene ?

La Consiliul European de la Nisa din decembrie 2000, sefii de stat si de guvern ai celor 15 state membre au ajuns la un acord privind o noua revizuire a tratatelor in baza carora functiona Uniunea Europeana. Prin aceasta se dorea continuarea reformei institutionale, inceputa destul de timid prin Tratatul de la Nisa.

Pe aceasta baza, un an mai tarziu, adica la 15 decembrie 2001, Consiliul European de la Laeken (Begia) a adoptat "Declaratia asupra viitorului Uniunii Europene", cunoscuta indeobste, sub denumirea de "Declaratia de la Laeken". Prin acest document se exprima nevoia ca Uniunea sa devina mai democratica, mai transparenta si mai eficienta, prin elaborarea unei Constitutii, care sa raspunda aspiratiilor popoarelor europene.

De ce o Constitutie Europeana ?

In primul rand, pentru ca textele care stau actualmente la baza Uniunii Europene (Tratatul Uniunii, Tratatul Comunitatii Europene si Tratatul privind EURATOM-ul) par a fi depasite, nemaifiind in masura sa traduca coerenta ce caracteriza Uniunea.

In aceste conditii, elaborarea unui text UNIC, respectiv Constitutia Europeana, a dorit sa marcheze unitatea noii structuri, exprimand atat nivelul atins in constructia europeana, cat si noile sale orizonturi.

In al doilea rand, pentru ca se simtea nevoia regruparii intr-un singur text a tuturor regulilor si normelor de drept, proprii sistemului juridic comunitar, in masura sa asigure o buna functionare a Uniunii.

In al treilea rand, o Constitutie Europeana era necesara - in conditiile unei acuze privind "deficitul democratic" - pentru apropierea Uniunii de cetatean. S-a dorit o Constitutie redactata cu cetateni si pentru cetateni, ceea ce ar fi exprimat democratizarea Uniunii. Pentru aceasta se impunea un text lizibil si inteligibil care sa opereze cu notiuni si termeni folositi, in mod curent, de cetatenii de rand si nu numai de specialisti.

Tratatele anterioare ale Uniunii Europene fusesera redactate in stilul documentelor internationale clasice, adica in secretul cvasi-absolut al negocierilor diplomatice intre state. la redactarea proiectului Constitutiei Europene, pe langa reprezentantii statelor si ai institutiilor europene, au fost asociati insa si cetateni, prin reprezentantii lor din parlamentele nationale si Parlamentul European.

In plus, toate revizuirile anterioare ale tratatelor Uniunii (Maastricht, Amsterdam, Nisa) fusesera realizate in cadrul unor Conferinte Inter-guvernamentale (CIG), desfasurate in spatele usilor inchise si care reuneau doar reprezentanti ai guvernelor statelor membre. Ori, pentru a pregati viitoarea CIG de o maniera transparenta, Consiliul European a hotarat convocarea unei Conventii asupra Viitorului Europei, care sa reuneasca principalii actori ai dezbaterii:

Reprezentantii guvernelor celor 15 state membre si ai 13 tari candidate la aderare;

Reprezentantii parlamentelor nationale ai acestor tari;

Reprezentanti ai Parlamentului European si ai Comisiei Europene;

13 observatori din partea Comitetului Regiunilor si ai Consiliului Economic si Social;

Reprezentanti ai partenerilor sociali europeni si Ombdusaman-ul European (similar Avocatului poporului din Romania).

"Conventia asupra viitorului Europei" aflata sub presedintia fostului presedinte al Frantei, Valery Giscard d'Estaing, a reunit 105 membri plini si 102 supleanti, respectiv:

1 presedinte;

2 vicepresedinti;

2 reprezentanti ai Comisiei Europene;

15 reprezentanti ai sefilor de stat sau a guvernelor statelor membre;

13 reprezentanti ai sefilor de stat sau guvernelor din tarile candidate;

30 parlamentari nationali din statele membre;

26 parlamentari nationali din statele candidate;

16 membri ai Parlamentului European.

Toate sesiunile Conventiei au fost publice si toate documentele oficiale au fost publicate, inclusiv pe Internet.

Pentru prima data in istoria Uniunii Europene au fost exprimate, pe o baza atat de larga si de transparenta punctele de vedere nationale asupra unui document care urma sa marcheze un punct hotarator in noua constructie europeana.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Conventia a fost insarcinata sa formuleze propuneri in legatura cu 3 subiecte:

apropierea cetatenilor de proiectul european si de institutiile europene;

structurarea vietii politice si a spatiului politic european intr-o Europa largita;

sa faca din Uniune un factor de stabilitate si un reper in noua organizare a lumii;

Conventia a identificat urmatoarele raspunsuri la problemele puse in Declaratia de la Laecken:

a propus o mai buna repartizare a competentelor intre Uniune si statele membre;

a recomandat o fuzionare a tratatelor si atribuirea statutului de personalitate juridica Uniunii;

a stabilit o simplificare a instrumentelor de actiune ale Uniunii;

a propus masuri pentru sporirea democratiei, transparentei si eficacitatii Uniunii Europene, dezvoltand contributia parlamentelor nationale la legitimitatea proiectului european, simplificand procedurile decizionale si facand functionarea institutiilor europene mai transparenta;

a stabilit masuri pentru imbunatatirea structurii si intarirea rolului fiecareia din cele 3 institutii fundamentale ale Uniunii, adica Parlament, Consiliu si Comisie.

Obiectivul Conventiei - stabilit de Consiliul European de la Laeken - a fost acela de a pregati un document, care sa reprezinte punctul de plecare al negocierilor in cadrul CIG pentru luarea unei decizii finale.

Prima sesiune a Conventiei s-a tinut pe 28februarie 2002.

In total, Conventia s-a reunit timp de 15 luni in sesiuni plenare, fiecare desfasurandu-se pe parcursul a 2 - 3 zile, dar si in grupuri de lucru sau think tank-uri. Conventia a adoptat proiectul de Constitutie, prin consens, pe 13 iunie 2003.

Rezultatele Conventiei au fost transmise de presedintele Giscard d-Estaing Consiliului European de la Salonic, la 20 iunie 2003, care a servit ca baza de lucru pentru Conferinta Interguvernamentala ce s-a reunit in 3 octombrie 2003.

La aceasta Conferinta, 25 state au participat cu drepturi depline (15 tari membre + 10 tari care urmai sa adere la 1 mai 2004), iar cele 3 tari candidate (Romania, Bulgaria si Turcia) au avut statut de observator.

Constitutia Europeana a fost adoptata in Consiliul European din 18 iunie 2004 de catre sefii de stat sau de guvern ai celor 25 de state membre ale Uniunii.

Acest Consiliu European din iunie 2004 a solutionat doua ultime probleme ramase in discutie si care blocau adoptarea Constitutiei. Este vorba de:

Ponderea voturilor in Consiliul de Ministri pentru calculul "majoritatii calificate". In decembrie 2003, aceasta problema se lovise de opozitia hotarata a Spaniei si Poloniei care cereau respectarea Tratatului de la Nisa, care le avantaja. In final, s-a convenit ca "majoritatea calificata" sa fie definita ca reunind 55% din state, reprezentand 65% din populatie, cu conditia ca 55% sa insemne cel putin 15 state iar o eventuala minoritate de blocaj sa includa cel putin 4 state.

Componenta Comisiei Europene. S-a stabilit ca, incepand cu 2014, numarul membrilor Comisiei sa reprezinte 2/3 din numarul statelor membre, in conditiile in care Consiliul European nu va modifica aceasta cifra prin unanimitate de voturi

Acordul asupra Constitutiei - obtinut dupa 6 luni de negocieri aspre, desfasurate in urma esecului din decembrie 2003 de la Bruxelles - a fost primit cu usurare in principalele capitale europene. A fost apreciat ca "eveniment istoric pentru Uniune, in care toata lumea a avut de castigat, "o zi importanta pentru Europa! Sau "un succes pentru Europa".

In final, Constitutia Europeana a fost semnata de sefii de stat sau de guvern, la Roma, la 25 octombrie 2004.

Acesta va intra insa in vigoare numai dupa ratificarea de catre toate statele semnatare.

Principalele reforme ale Uniunii Europene, cuprinse in Constitutie, pot fi grupate in trei categorii:

1. Structura

Contopirea diverselor tratate existente intr-un singur document: Constitutia Europeana;

UE dobandeste personalitate juridica;

Carta drepturilor fundamentale este incorporata in Constitutie.

2. Cadrul institutional.

Stabilirea unui Presedinte al Consiliului European, in scopul de a asigura continuitatea, vizibilitatea si coerenta reprezentarii UE atat pe plan intern, cat si pe plan extern;

Reducerea  numarului comisionarilor europeni, in scopul de a permite operationalitatea Comisiei intr-o Uniune cu 25 de state membre (sau chiar mai multe);

Introducerea functiei de Ministru de Externe al UE;

Acordul asupra unei clauze de solidaritate pentru sprijin reciproc in caz de dezastre sau atacuri teroriste;

Recunoasterea "Eurogrup"ca un organism independent, cu dreptul de a isi alege presedintele ("Dl. Euro") pe o perioada de doi ani.

3. Procesul de decizie

Utilizarea sistemului de vot cu majoritate calificata ca procedura standard de decizie in cadrul Consiliului si simplificarea sa;

Adoptarea procedurii co-decizie ca procedura legislativa standard.

In ceea ce priveste procedura de ratificare a Constitutiei Europene - prin referendum national sau de catre parlament - situatia este diferita de la tara la tara:

14 tari (Austria, Cipru, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Suedia si Ungaria) au optat, din ratiuni diferite, pentru ratificarea parlamentara;

Celelalte state au ales calea referendum-ului

Franta si Olanda s-au pronuntat deja, in cadrul unor referendum-uri, impotriva Constitutiei. Pentru a evita o reactie in lant, Consiliul European de la Bruxelles, din decembrie 2005, a amanat pana la mijlocul anului 2006 data pana la care celelalte tari sa se pronunte asupra Constitutiei Europene. In Marea Britanie, Danemarca, Polonia si Republica Cehia sunt sanse reduse, ca acest document sa fie adoptat.

Respingerea Constitutiei va intarzia sau chiar va pune sub semnul intrebarii procesul unificarii europene.

Problema care se pune este: avem, oare, de a face, intr-adevar, cu o Constitutie ?

Intr-o lucrare aparuta in 2005, in Editura Hachette, intitulata "La Constitution européenne expliquée an citoyen", autorii explica faptul ca raspunsul la aceasta intrebare pare a fi un paradox.

Da, intrucat textul consacra Uniunea Europeana ca si o Europa politica, dotata cu personalitate juridica, cu valori, obiective si simboluri, ii stabileste drepturile fundamentale pe care le garanteaza, ii fixeaza termenii relatiilor cu statele membre si candidate, ii defineste cadrul institutional si instrumentele prin care isi exercita competentele.

Nu, pentru ca aceasta Uniune Europeana ca si o Europa politica pe care Constitutia o creeaza nu este un Stat.

Nicaieri in textul Constitutiei, Uniunea Europeana nu este calificata sau prezentata ca un stat, ci ca o Uniune "careia Statele membre ii atribuie competente", la care Statele europene pot adera sau de la care se pot retrage in mod voluntar. Asadar, Constitutia Europeana este, in fapt, un tratat intre Statele suverane dornice sa se constituie intr-o Uniune politica.

TRATATELE UNIUNII EUROPENE