Consiliul Uniunii Europene
Reprezinta o institutie
interguvernamentalacondusa din ministrii statelor membre.
Presedintia este detinuta prin rotatie de
catre acestia, pe o perioada de sase luni. Denumit si
Consiliul de Ministri, este principalul organ decizional al U.E.
Adopta bugetul, impreuna cu Parlamentul European. Este responsabil cu
coordonarea politicilor economice ale statalor membre. Sediul Consiliului este
la Bruxelles. In prezent, sunt peste 20 de consilii, deoarece compozitia
ministeriala a Consiliului depinde de natura problemei abordate. Consiliul
care cuprinde ministrii economieisi finantelor este denumit
ECOFIN, cel al ministrilor de externe - Consiliul Afacerilor Generale.
Intrunirile variaza de la intalniri lunare (exceptand luna august)
pana la intalniri anuale au de doua ori pe an, consiliile
mentionate mai sus (ECOFIN, Consiliul Afacerilor Generale, Consiliul
Agriculturii) au intruniri lunare. Deciziile se iau prin urmatoarele
metode:
~ Majoritatea simpla - fiecare stat avand
dreptul la un singur vot,numarul necesar de voturi este egal cu 8
(dintr-un total de 15). Este necesara in anumite masuri legate de
Politica Comerciala Comuna (masuri anti-dumping si
anti-subventii), precum si in unele probleme procedurale minore.
~ Majoritatea calificata - fiecare stat
primeste un numar de voturi proportional intr-o slaba
masura cu marimea populatiei. De la a patra largire a
U.E. (Austria, Finlanda si Suedia in 1995), sunt necesare 26 de voturi din 87 pentru a bloca o
propunere legislativa. In timp ce Luxembourgul detine 2 voturi (cate
unul pentru fiecare 200000 de
locuitori) Germania are 10 pentru 80 milioane de locuitori. Alaturi de
Germania, Franta, Italia si Marea Britanie dispun fiecare de cate 10
voturi, Spania are 8 voturi, Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia cate 5,
Austria si Suedia cate 4, Finlanda, Danemarca si Irlanda cate 3.
~ Votul majoritar este o practica
curenta in acvitatea Consiliului. In probleme privind politica
externa si de .securitatea comuna, justitie si afaceri
interne, cele 62 de voturi necesare adoptarii lor trebui sa
reprezinte interesele a cel putin 10 state membre.
~ Unanimitate - folosita atat in problemele
mentionate mai sus, cat si in chestiuni financiare,
constitutioriale sau de procedura legislativa.
Aceasta metoda are dezavantajul ca
acorda fiecarui stat membru drept de veto. O posibila
solutie ar fi cea a inlocuirii unanimitatii cu 'supermajoritatea' (guvernele care
voteaza pentru vor trebui sa reprezinte cel putin 80% din populatia Uniunii).
Schema de
organizare a Consiliului cuprinde un Secretariat General avand sediul la
Bruxelles, care numara 2289 de functionari in 1997. Consiliul este asistat
de un comitet al Reprezentantilor permanenti, cunoscuti sub
numele de COREPER, care cuprinde doua grupuri: COREPER 1 specializat pe
subiecte politice mai detaliate, tehnice si COREPER 2 care se ocupa
de probleme generale.
Una din
criticile majore aduse acticvitatii Consiului se refera la
'secretomania' intrunirilor sale:. in 1994, ziarul 'Financial
Times' a cerut informatii privind deciziile luate prin majoritate
calificata incepand cu 1989, dar i s-a raspuns ca nu exista
asemenea inregistrari. In opinia aparatorilor regulei secretului, guvernele ar
fi mult mai putin doritoare sa ia decizii stiind ca inregistrarile voturilor
ar fi publicate. O alta critica se aduce sistemului presedintiei
prin rotatie, datorita potentialului sau efect de
amenintare a continuitatii politicilor adoptate. In aceasta
privinta aranjamentele prevad o conlucrare intre fostul, actualul
si viitorul presedinte al Consiliului pentru a asigura continuitatea
necesara. De asemenea, sistemul actual de rotatie in ordine
alfabetica ar putea fi schimbat prin unul care ar avea forma 'stat
mare in stat mic', permitand automat doar statelor mari sa
detina presedintia Consiliului.
