Conceptul de putere. Puterea de Stat

PRINCIPIUL SEPARATIEI PUTERILOR, AL EGALITATII, COOPERARII SI CONTROLULUI RECIPROCAL ACESTORA

I. Conceptul de putere. Puterea de Stat. Putere. Popor. Natiuni. Trasaturi. Deosebirile fata de alte puteri.

Puterea[1] este capacitatea, insusirea, posibilitatea fizica,morala intelectuala, politica militara, economica de a-si impune vointa fata de oameni sau natura. In functie de subiectul detinator al puterii, mijloacele folosite si obiectul exercitarii acesteia, putem distinge: putere politica, putere de stat, putere militara, putere economica etc. Spre exemplu, puterea de stat se realizeaza prin mijloace specifice, inclusiv forta de constrangere, prin autoritati, functii si functionari publici, intr-un sistem de legi.

C.G.Rarincescu arata ca notiunea de putere are trei sensuri:

Intr-un prim sens cuvantul putere desemneaza notiunea de functie, spre exemplu se spune, puterea legislativa se exercita de Parlament. In al doilea sens, cuvantul putere vizeaza notiunea de organ cand se spune spre exemplu ca, puterea executiva prin excesul de ordonante, incalca domeniul puterii legiuitoare. In al treilea sens, prin cuvantul putere se vizeaza elementele constitutive ale vointei nationale intrucat aceasta poate fi fractionata in anumite elemente ce pot fi delegate si incorporate, intr-un anumit organ care exercita functii corespunzatoare.

Fiind si dovedindu-se a fi categoria cheie in organizarea statala a societatii umane, puterea (in sensul cuceririi sau apropierii sale) a fost si ramane scopul fundamental al revolutiilor, miscarilor si convulsiilor sociale. Din aceasta rezulta (sau acestea sunt rezultatul) legatura stransa cu categoriile popor si natiune. Uneori categoria putere este exprimata prin cea de suveranitate. Astfel, constitutiile stabilesc ca suveranitatea sau puterea apartine poporului. In acest fel sunt redactate constitutiile Spaniei (art. 1 pct. 2), Frantei (art. 3), Romaniei (din anii 1948 art. 3 si 1965 art. 2) si altele. Alte constitutii folosesc expresia de suveranitate care apartine natiunii sau emana de la natiune. Constitutia actuala a Romaniei prin art. 2 stabileste ca 'Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care se exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum.' De aici rezulta doua constatari: Prima priveste legatura intre categoriile si fenomenele popor, natiune, putere de stat, puteri publice. Cea de a doua priveste formularile extrem de nuantate cu care se opereaza precum cele de putere, puteri publice, suveranitate, suveranitate nationala (care pe fond exprima acceeasi categorie) sau cele ce 'rezida in natiune', 'apartin natiunii', 'apartine poporului'

Totusi, poporul si statul sunt subiecte distincte de drept. Dupa Giovani Sartori conceptul de popor este folosit in cel putin 6 acceptiuni :

Popor inseamna literalmente toata lumea;

Popor inseamna o parte majoritara indeterminata; marea parte a multimii;

Popor inseamna clasele inferioare;

Popor ca entitate indivizibila, ca intreg organic;

Popor ca mare parte exprimata prin principiul majoritatii

Popor ca mare parte exprimata prin principiul majoritatii limitate.

Credem ca ceea ce intereseaza in primul rand, respectiv satisfacerea intereselor publice, ar trebui avut in vedere la alegerea acceptiunii de popor. Ideal ar fi ca prin popor sa se inteleaga toata lumea, dar cel putin pentru mult timp va fi foarte greu sa se opereze cu aceasta acceptiune.

Satisfacerea intereselor intregului popor pare o utopie,avand in vedere multitudinea si diversitatea acestora. De aceea,se lucreaza cu conceptul de interese generale, notiune care presupune interesele esentiale, importante pentru toti, dar aceasta nu inseamna ca se satisfac in totalitate interesele tuturor, chiar daca unii le considera esentiale numai pentru ei. Deci, este dificil sa stabilim ceea ce este esential pentru toti; practica a demonstrat ca, aceasta o poate hotari cei mai multi, plecand de la majoritatea simpla pana la limita maxima-intregul popor. In viata pot aparea diferente intre opiniile majoritatii simple si ale majoritatii calificate, atunci cand stabilesc si definesc interesele generale ale societatii. In astfel de situatie socotim ca, opinia majoritatii calificative este mai aproape de vointa poporului daca ia in considerare si drepturile minoritatii. Sunt cazuri cand in anumite situatii majoritatea simpla hotaraste, dar aceasta numai in limitele si domeniile stabilite,conform vointei exprimate prin referendumul popular, cat si prin reprezentantii societatii, din Adunarea Constituanta atunci cand aproba Constitutia. De exemplu, o lege ordinara poate fi aprobata in Parlament de majoritatea simpla a parlamentarilor, dar aceasta se face in baza Constitutiei, votata de majoritatea calificata si prin referendumul popular. Chiar statul si puterea sa, inclusiv dimensiunile acesteia trebuie sa isi aiba sorgintea in Constitutia votata atat de Adunarea Constituanta cat si prin referendumul popular.

Notiunea de 'stat' cunoaste doua acceptiuni:

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Intr-o acceptiune mai mult politica[3], sociologica, prin stat se intelege suma a trei elemente distincte si anume: teritoriul, populatia (natiunea) si suveranitatea (in sensul puterii statale, de fapt statul in acceptiunea strict juridica). In acceptiunea aceasta, statul este sinonim cu tara el incluzand civilizatia, resursele, oamenii, teritoriul, frontierele, autoritatile etc. Intr-o a doua acceptiune, o acceptiune restransa, prin stat se intelege forma organizata a puterii poporului, mai exact mecanismul sau aparatul. Aceasta este acceptiunea strict juridica. Asa vazute lucrurile, urmatorul rationament ne permite explicarea edificiului statal. Poporul, natiunea , detin puterea politica. Pentru a putea exercita aceasta putere poporul creeaza statul, ca ansamblu sistematizat de organe de stat legiuitoare, administrative, judecatoresti, armata, politie etc., deseori denumite autoritati statale (publice). Statul este deci sistemul acestor autoritati publice si aceasta este acceptiunea cu care vom opera in continuare deci, organizarea statala a puterii poporului. Puterea statala nu se confunda cu puterea politica.

Ca trasaturi generale ale puterii de stat retinem:

caracterul de putere;

putere de constrangere;

putere sociala;

putere de a exprima si realiza vointa ca vointa de stat;

caracterul organizat;

suveranitatea;

Caracterul de putere:

Acest caracter general al puterii de stat, care exprima 'genul proxim' in definirea puterii de stat, consta in aceea ca puterea este o putinta efectiva, o capacitate de a exprima si realiza vointa ca vointa obligatorie pentru intreaga societate. Dar pentru a defini puterea de stat sunt necesare si alte elemente, respectiv cele care o diferentiaza de alte puteri, care reprezinta 'diferenta specifica'.

Puterea de stat este o putere de constrangere .

Fiind o putere sociala, puterea de stat se distinge in cadrul fenomenului putere prin faptul ca este o putere de constrangere. In realizarea vointei lor, guvernantii apeleaza la un intreg arsenal de mijloace, inclusiv forta de constrangere legala, denumita si 'constrangerea de stat' impotriva celor care nu se supun. Elementul constrangere este definitoriu pentru putere, ca putere de stat, deoarece, in momentul in care dispare constrangerea dispare chiar statul. Acesta (elementul constrangerii) deosebeste puterea de stat de puterea sociala existenta in comuna primitiva, care era o putere obsteasca si se baza pe convingere, pe intelegerea rostului si necesitatii masurilor luate. De asemenea, el deosebeste puterea de stat de alte puteri sau activitati exercitate de organe si organizatii nestatale (partide politice, diferite organizatii sociale, organizatii religioase). Ca atare, orice putere de stat este o putere de constrangere, contrangerea de stat fiind una din 'trasaturile esentiale ale oricarei puteri de stat'. Dar constrangerea de stat trebuie folosita doar in ultima instanta , adica atunci cand vointa de stat exprimata prin lege nu este respectata de buna voie. Constrangerea de stat se realizeaza printr-o forta institutionalizata, care trebuie sa functioneaza numai in baza si in limitele legii, adica numai in cazurile si conditiile prevazute de lege dupa proceduri stricte si numai prin organele abilitate de lege. In cazul cand constrangerea de stat este folosita in afara legii, este necesara tragerea la raspundere civila administrativa sau penala dupa caz, atat a functionarului public vinovat cat si a autoritatii publice in cauza.

Caracterul social al puterii statale

Puterea de stat are evident un caracter social si se manifesta intr-un mediul social. Acest caracter explica aparitia sa, apartenenta, continutul si functiile sale. Puterea organizata statal a aparut ca puterea unor forte sociale (grupuri, clase) si a fost folosita la consacrarea si protejarea intereselor acestora. Drumul parcurs in organizarea statala a puterii de la despotism pana la statul de drept si democratic se analizeaza si se explica in raport tocmai cu caracterul social al puterii.

Puterea de stat este puterea de a exprima si realiza vointa guvernatilor ca vointa general-obligatorie. Aceasta trasatura exprima ratiunea de a fi a puterii organizata statal.Trebuie subliniat ca vointa indivizilor, grupurilor sociale, poporului, natiunii (depinde de sfera ce o dam guvernatilor) exprimata prin lege, nu este suma aritmetica a vointei membrilor, grupurilor sau claselor sociale. In lege trebuie sa se exprime interesele fundamentale, precum si celelalte care au caracter general pentru categoria guvernatilor. Raportul lege-vointa reala a poporului, este in stransa legatura cu caracterul democratic al statului. Ca atare, nu intotdeauna legea exprima vointa poporului, fie din cauza unor alegeri incorecte, fie din cauza indepartarilor guvernantilor de la ceea ce au promis cand au fost alesi.

Caracterul organizat al puterii statale. Puterea de stat este si exista numai ca o putereorganizata sub forma unui aparat, mecanism, autoritati investite cu 'puteri' exprimate in competente. Puterea de stat nu poate exista decat organizata. Organizarea puterii statale, pe principiul separarii, egalitatii, cooperarii si controlului reciproc al acestora prezinta incontestabile avantaje in exercitiul democratic al functiilor incredintate, structurilor acestuia (autoritatii publice, functionarii publicii, institutii publice etc.).

Suveranitatea puterii de stat.

Este o alta trasatura a puterii organizate statal, ca fiind suprematia si independenta puterii in exprimare si realizarea vointei guvernatilor ca vointa de stat. Aceasta trasatura se analizeaza sub denumirea de suveranitate de stat pentru a fi deosebita de suveranitatea poporului si suveranitatea nationala.