Aspecte social-politice privind securizarea regiunii

Aspecte social-politice privind securizarea regiunii

Din punct de vedere geopolitic si geostrategic, regiunea Marii Negre  reprezinta:

Imaginea Romaniei fata de neintelegerile a trei zone geopolitice si religioase majore si contradictorii: spatiul euroatlantic, asiatic- rusesc si ortodox si marele Orient Mijlociu, islamic;

Este o zona care prezinta interes pentru Parteneriatul strategic romano-american. Este un instrument pentru garantarea pacii in regiune si protejarea marii prin scoaterea acesteia de sub controlul impunatoarei Federatii Ruse si a pozitiei Turciei, de control exclusiv a stramtorilor, si pentru asigurarea prezentei, militare si politice, a statelor aliate in acest spatiu.[1]

Regiunea unde se intersecteaza interesele unor forte impresionante antrenate de partenerii NATO: SUA si Marea Britanie[2]

Regiunea de manifestare a unor diferende teritoriale cu vecinii - Ucraina, respectiv, situatia statutului Insulei serpilor si delimitarea teritoriului maritim continental in Marea Neagra;

Regiunea pentru care Uniunea Europeana nu a proiectat, inca, nici o strategie geopolitica si de securitate, interesul ei pentru dezvoltarea proceselor de integrare fiind prioritar, in timp ce politica sa de menajare a intereselor Rusiei a devenit mai mult decat vizibila;

Este regiunea in care Alianta Nord Atlantica, din considerente politice si geostrategice si in baza unor proiecte institutionalizate - Actul fondator asupra relatiilor mutuale, semnat la 27 mai 1997 - si-a limitat intentionat implicarea;

Zona in care se patrunde si se dezvolta un al treilea val de democratizare, dupa cele anterioare care au cuprins Europa Centrala si de Est la sfarsitul anilor '80 si '90, in Ucraina, Georgia si Moldova formandu-se noi democratii, evolutive;

Regiunea cu cea mai accentuata manifestare a dorintelor imperiale rusesti, cu cele mai dure fragmente ale fostei Uniunii Sovietice rasfirate pe arealul nordic si estic al Marii Negre;

Obiectiv politic pentru strategia estica a Romaniei. Fata de alte zone ale spatiului euro-atlantic, in care dezvoltarea post-Razboi Rece este intr-o permanenta desfasurare, in zona extinsa a Marii Negre, evolutia este lenta deoarece inca mai persista probleme asociate mostenirii sovietice.

In momentul de fata, regiunea Marii Negre este intr-o permanenta transformare istorica, caracterizata de separarea unora dintre statele riverane de mostenirea comunista, de apartenenta la sfera de influenta sovietica, prin trecerea de la o societate si economie inchise la democratie si economie de piata. O parte din statele din regiune sunt membre NATO si UE, in timp ce altele sunt angajate pe drumul indeplinirii conditiilor cerute (Turcia, Ucraina, Georgia). Insa Rusia isi pasteaza statutul de mare putere, incercand sa reconstruiasca, in noile circumstante geostrategice, fostul bloc politico-militar si economic, pentru a ramane un stat credibil printre marile puteri ale lumii si actorul principal in zona.

Statele riverane sunt dependente in mare masura, de asistenta economica occidentala, lucru esential in evolutia economico-sociala a statelor. Toate aceste state se confrunta cu probleme ca si: coruptie, activitati ale unor organizatii criminale internationale, trafic ilegal de droguri, arme si "carne vie" etc[3]

Tinand cont ca Mackinder  prezinta zona centrala ca fiind Eurasia, iar centura interna - Europa de Est, de aici devine evident ca Marea Neagra reprezina un segment reprezentativ din centura interna, iar stabilitatea si securitatea acesteia sunt vitale.

Totusi, avand in vedere ca securitatea este indivizibila, zona Ma­rii Negre nu poate fi analizata singular, fara a se lua in calcul spatiul din imediata sa apropiere, care-i influenteaza in mod direct situatia de securitate. Astfel, zona Marii Negre este compusa din statele riverane, Republica Moldova, si cele doua state neriverane ale Caucazului de Sud (Armenia si Azerbaidjan).