Prevederi constitutionale ce reglementeza parlamentarismul in Romania - regimul politic din Romania

regimul politic din Romania

Sectiunea1.

O prezentare succinta a istoriei parlamentarismului in Romania evidentiaza dificultatile crearii statului democratic romanesc, in conditiile unei societati preponderent rurale, care s-a despartit de traditiile sistemului feudal tarziu si cu greutate. Inceputurile sistemului parlamentar se leaga chiar de istoria formarii statului roman modern, in conditiile in care prin Conventia de la Paris din 1858, realizata in baza Tratatului de la Paris din 1856, ce punea capat Razboiului Crimeii, se stabilea crearea pentru Valahia si Moldova a cate unei Adunari Elective. Intr-un context politic intern si international complicat, al intentiilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a moderniza societatea romaneasca, dar si de a o conduce folosind metode cezariste, apare "Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris"(1864) care consacra principiul bicamerismului, prin infiintarea Corpului Ponderator, alaturi de Adunarea Electiva. Legea electorala introdusa simultan cu institutia parlamentara de tip bicameral imparte alegatorii in doua categorii, dupa criteriul averii, respectiv alegatorii directi, categorie in care erau incluse persoanele care plateau o contributie de cel putin 4 galbeni, aveau varste de peste 25 de ani, stiau carte, si alegatorii primari, categorie in care erau incluse persoanele care stiau carte, dar care isi plateau contributia la veniturile statului.

Dupa fortarea abdicarii domnitorului Al.I.Cuza, in mod transpartizan elitele politice pasoptiste au adoptat sistemul parlamentar bicameral, avand ca model Constitutia belgiana din 1831. Parlamentul alcatuit din Adunarea Deputatilor si Senat devine singurul organ legislativ, avand rolul de a bloca eventualele tendinte spre autoritarism. Votul cenzitar a fost mentinut pana la finalul Primului Razboi Mondial. Votul universal, intodus in noiembrie 1918 a produs schimbari importante in viata politica a Romaniei interbelice. Legea fundamentala din 1923 consacra principiul monarhiei constitutionale, intarind conceptia potrivit careia puterea emana de la natiune, iar membrii Parlamentului reprezinta natiunea. Constitutia regelui Carol al II-lea, din februarie 1938, care marcheaza instituirea unui regim de factura dictatoriala, pastreaza in mod formal principiul bicameralismului, dar puterile si legitimitatea Parlamentului sunt drastic limitate. regele putea refuza sanctionarea legilor votate de Parlament, iar "capul statului" nu mai avea nevoie de acordul Parlamentului pentru a incheia tratate politice sau militare cu puterile straine. Carol al II-lea a impus schimbarea modului de alegere a Parlamentului. Pentru Adunarea Deputatilor se consacra principiul corporativ, deputati putand deveni cetatenii romani, cu varste de peste 30 de ani si care practicau o indeletnicire intr-una din cele trei categorii economice, respectiv agricultura si munca manuala, comert sau industrie, operatiuni intelectuale. Senatul se compunea din senatori numiti de rege, din senatori de drept si senatori alesi cu vot obligatoriu, secret si direct, numarul senatorilor numiti fiind jumatate din numarul celor alesi. In acelasi sens al scaderii importantei institutiei parlamentare trebuie inteleasa si cresterea duratei mandatului parlamentar, de la 4 la 6 ani in cazul deputatilor, si de la 4 la 9 ani in cazul senatorilor. In acest fel, prin racirea frecventei consultarilor electorale legitimitatea parlamentarilor este mai mica decat in cazul unui interval de 4-5 ani pentru desfasurarea alegerilor.[1]

Dupa abdicarea regelui Carol al II-lea in favoarea fiului sau Mihai (6 septembrie 1940), monarhia s-a mentinut formal, prerogativele regelui fiind nesemnificative, precum: dreptul de a bate moneda, conferirea decoratiunilor militare, acreditarea ambasadorilor, dreptul de amnistie si gratiere s.a., "toate celelalte puteri ale statului se executa de Presedintele Consiliului de Ministri"[2].

In complexa evolutie interna si internationala datorata, cu precadere, razboiului, a aparitiei primelor semne ca Germania va pierde razboiul, noua orientare politica a lui Antonescu, de salvare a intereselor Romaniei, a fost in favoarea negocierilor de armistitiu, de iesire a Romaniei din razboi cu obtinerea garantiilor pentru asigurarea suveranitatii tarii.

Concentrand puterea de stat in mainile sale, "dispunand in mod dictatorial asupra problemelor economice, sociale si politice ale statului, monarhia fiind trecuta pe un plan secundar in elaborarea deciziilor importante privind conducerea statului"[3] din punct de vedere al formei de guvernamant, Antonescu a instaurat dictatura militaro-antonesciana.

In acest context, a devenit maresal, avea atributii exclusive atat in domeniul legislativ cat si in cel executive. Cateva dintre acestea trebuie mentionate[4].

-emiterea de decrete-lege pe care ulterior le interpreta prin emiterea unor ordine, instructiuni, circulare;

-cumuland prerogativele legislative cu cele administrative, Ion Antonescu alcatuia in fiecare an bugetul statului, avand si supravegherea executarii acestuia;

-numea si revoca ministri, subsecretarii de stat, alti functionari publici;

Forma monarhica de guvernamant - in ultima perioada mentinuta mai mult formal - a fost inlocuita, prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, cu republica.

Abolirea[5] monarhiei a fost un act politic la care au colaborat Guvernul si Partidul Comunist, act aprobat de membrii Adunarii Deputatilor reuniti in graba zilei de 30 decembrie 1947.

Desi a fost impusa prin forta[6], republica a intrat in constiinta ,mai multor generatii. Chiar daca republica populara si apoi socialista au fost asociate patru decenii cu un regim politic, initial opresiv si apoi, fals sau partial democratic, aceasta stare de fapt, in noile imprejurari politice, nu impieteaza cu nimic ca ea (republica) sa fie racordata la exigentele statului de drept .

Ca forma de guvernamant, republica a fost ulterior, consacrata prin constitutiile din anii 1948, 1952, 1965.

Dupa revolutia din 1989, prin Decretul-lege nr.2 s-a reafirmat forma de guvernamant republican si s-a instituit functia de Presedinte al Romaniei.[8]

Potrivit Constitutiei din 1991 (art.1 alin.(2)) "forma d guvernamant a statului roman este republica".

Analizand dispozitiile constitutionale referitoare la modul de desemnare si la raporturile dintre autoritatile statale, remarcam urmatoarele[9].

-atat Parlamentul cat si Presedintele Romaniei sunt organe alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat (art.62(1), art.81(1));

-Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de parlament (art.85(1));

-Guvernul in intregul sau precum si fiecare membru al acestuia raspund politic numai in fata Parlamentului (art 109(1));

-Presedintele poate proceda la dizolvarea Parlamentului, dar numai dupa consultarea Presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare si numai daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului, in termen de 60 de zile de la prima solicitare (art.89(1));

-Presedintele nu are drept de initiativa legislativa;

-refuzul Presedintelui de a promulga o lege poate avea loc o singura data (art.77(2));

-Presedintele numai dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului, prin referendum, sa se pronunte cu privire la probleme de interes national (art.90);

-Presedintele poate declara mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate numai cu aprobarea prealabila a Parlamentului; numai in cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului (art.92(2));

-in caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele ia masuri pentru respingerea agresiunii, insa trebuie sa le aduca neintarziat la cunostiinta Parlamentului, printr-un mesaj (art.92 (3));

-Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii,starea de asediu sau starea de urgenta, insa solicit Parlamentului incuvintarea masurii adoptate in cel mult 5 zile de la luarea acestora(art.93);

-Presedintele este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de Presedinte al Consiliului Suprem de Apararea a Tarii (art.92 (1));

-in cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele poate fi suspendat din functie de catre cele doua Camere urmand a se organiza referendum pentru demiterea Presedintelui;

-cele doua Camere in sedinta comuna, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui pentru inalta tradare (art.96(1)).

Odata cu intrarea in vigoare a Costitutiei, Romania si-a stabilit un regim constitutional in conformitate cu traditiile sale democratice si standardele internationale actuale.

Noua Constitutie a fost elaborata si apoi revizuita pe baza unui atent studiu al Constitutiilor tarilor democratice, ca si a valorificarii celor mai bune traditii din trecutul gandirii constitutionale a Romaniei.

S-a avut in vedere ca obiectiv primordial, racordarea principiilor constitutionale la exigentele internationale in materie, cautandu-se a se adopta numai acele solutii sau redactari de acte care s-au dovedit eficiente si sigure in practica altor state.

Constitutia romana, consacrand un sistem (regim) semiprezidential a avut in vedere cel mai inalt grad, Constitutia franceza din 1958.[10]

1.2. Principalele atributii ale Parlamentului.

Constitutia Romaniei desemneaza in termeni directi Parlamentul drept unica autoritate legiuitoare a tarii, acreditand totodata structura sa bicamerala: Camera Deputatilor si Senatul.

Forta sistemului parlamentar consta in principiul suveranitatii nationale, in ideea ca parlamentul reprezinta poporul insusi. Parlamentul are o preeminenta in raport cu celelalte autoritati publice, asigurata chiar de catre constitutie. Cu toate acestea, rolul institutiei parlamentare in cadrul celorlalte autoritati este limitat de regimul separatei in exercitarea puterii de stat care exclude unicitatea subordonarii fata de o anumita autoritate publica a tuturor celorlalte, chiar daca aceasta ar fi reprezentanta nationala.

In legatura cu reprezentativitatea institutiei parlamentare, legea fundamentala consacra atat organe reprezentative cat si organe indirect reprezentative, stabilind o "ierarhie" a celor dintai. Astfel, art.58 din Constitutia Romaniei declara Parlamentul ca "organ reprezentativ suprem al poporului" detasandu-l de alte organe alese prin vot universal, direct, secret si liber exprimat.

Din dorinta de a impidica eventualele excese ale unei Camere, Legea fundamentala a Romaniei din 1991 a creat un parlament repetitiv, prin existanta a doua adunari simetrice in competente. Iar cand intre cele doua Camere exista divergente, procedura medierii institue ad-hoc o a treia Camera.

Potrivit textelor constitutionale si legilor electorale din Romania, metoda de alegere este similara pentru cele doua Camere, prin vot universal, direct si secret. Desi ideea initiala, cuprinsa in Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990, era ca Senatul sa reprezinte judetele, in practica nu exista nici o diferenta in modul de alegere si reprezentare intre senatori si deputati, in afara normei de reprezentare mai mare pentru senatori. Competentele celor doua Camere au fost pana la modificarea Costitutiei din 2003 identice. De asemenea, durata mandatului tuturor parlametarilor este aceeasi: 4 ani.Formula de organizare a sistemului parlamentar din Romania este denumita, din aceste motive, bicameralism perfect sau simetric.

Constitutia modificata in 2003 include si prevederi pentru departajarea competentelor celor doua Camere, fara a depasi insa stadiul bicameralismului simetric. Prima schimbare adusa este cea referitoare la ordinea sesizarii Camerelor, Constitutia realizand o ierarhizare a acestora. Camera Deputatilor are calitatea de prima Camera sesizata in domeniul proiectelor de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice in privinta contenciosului administrativ, organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi, organizarea generala a invatamantului etc. (art.75). De asemenea, Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea proiectului de lege catre Camera competenta sa-l adopte, ca prima Camera sesizata (art.73, al.3).

A doua modificare importanta este limitarea timpului in care prima Camera sesizata trebuie sa se pronunte, in termen de 45 de zile. Pentru Coduri si alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate din oficiu, fara dezbatere (art.75, al.2).

A treia modificare semnificativa adusa de Constitutia revizuita este disparitia procesului de mediere: "dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se transmite celeilalte Camere care va decide definitiv"(art.75, al.3).

In ceea ce priveste angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului,Constitutia Romaniei, afirma ca Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata celor doua Camere ale Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. In acest caz Parlamentul le poate aproba sau poate vota o motiune de cenzura. Sensul acestui mecanism constitutional a fost denaturat in Romania: Guvernul si-a angajat frecvent raspunderea asupra unor legi de larga intindere care au cuprins modificari ample ale mai multor legi.

Analiza: Al doilea razboi mondial (1939-1945) - declansarea razboiului si primele operatiuni militare Lucrare: Unirea Principatelor Romane din 1859 - schema lectiei

De asemenea, in multe cazuri, chiar daca Guvernul si-a angajat  raspunderea asupra unui proiect de lege, acel proiect a reprezentat de fapt un pachet de legi al caror obiect de reglementare este extrem de divers. Pana in prezent nici o motiune de cenzura nu a fost adoptata in conditiile art.114. Au existat si cazuri in care Guvernul si-a angajat raspunderea asupra unui proiect de lege fara ca Parlamentul sa initieze o motiune de cenzura. Bilantul aplicarii acestui mecanism constitutional arata ca, prin intermediul lui, Guvernul a incalcat rolul de legislator al Parlamentului, obligat sa adopte proiecte de legi care, daca ar fi urmat procedura obisnuita, ar fi fost amendate in Parlament sau chiar respinse.

Acest mecanism, prin care s-a dorit sa se ofere eficacitate si continuitate actiunii guvernamentale, nu a dat rezultate.[12]

In ceea cee priveste relatiile Parlamentului cu Presedintele tarii, ca sef al puterii executive, trebuie retinut ca acesta din urma depune, dupa validarea sa, juramantul in fata celor doua camere ale parlamentului reunite in sedinta comuna.

Parlamentul poate fi dizolvat doar de catre Presedintele tarii, insa dizolvarea acestuia va putea avea loc numai dupa consultarea presedintilor celor doua camere si a liderilor grupurilor parlamentare.

In activitatea legislativa Presedintele are un rol important el fiind cel care promulga legile adoptate de Parlament. Presedintele poate cere reexaminarea proiectelor de lege trimise de catre Parlament spre promulgare, insa numai pentru o singura data.

De asemenea, atibutiile celor doua autoritatii publice se interfereaza si in cadrul politicii externe. Tratatele internationale incheiate in numele Romaniei de Presedinte sunt supuse spre ratificare Parlamentului, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale.

In luarea deciziilor importante privind mobilizarea fortelor armate, starea de urgenta sau de necesitate, Presedintele cere aprobarea Parlamentului.

Principalele probleme politice ale tarii sunt prezentate Parlamentului de catre Presedintele tarii.

De asemenea, Camera deputatilor si Senatul pot hotari in sedinta comuna punerea sub acuzare a Presedintelui pentru inalta tradare.

Relatiile dintre Parlament si puterea judecatoreasca trebuie apreciate cu luarea in considerare a principiului independentei judecatorilor si al supunerii lor numai legii. Asadar interventia in sfera justitiei a altor puteri contravine principiului constitutional. Acesta nu exclude insa anumite raporturi constitutionale care rezulta firesc din sistemul organizarii puterii statale.

Parlamentul, in exercitarea rolului sau de autoritate legiuitoare este cel care stabileste prin lege organizarea si functionarea instantelor judecatoresti.

Parlamentul intervine in activitatea judecatoreasca fiind cel care alege Consiliul Superior al Magistraturii, numeste o parte dintre judecatorii Curtii Constitutionale. De asemenea numirea Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie de catre Presedintele Romaniei se face cu avizul Senatului.

In temeiul investitiei sale populare, Parlamentul, are deci exercitiul suveranitatii, dar in anumite limite care nu reprezinta restrictii ci conditii de valabilitate, astfel incat prin respectarea lor Parlamentul sa nu devina despot absolut care poate decide orice si oricum.[13]

Sectiunea 2. PRESEDINTELE ROMANIEI

Titlul III din Constitutia Romaniei[14] reglementeaza Autoritatile Publice, iar printre acestea la Capitolul I gasim reglementata institutia Presedintelui Romaniei.

In ceea ce-l priveste pe Presedintele Romaniei acesta este investit in functie prin alegere prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Alegerea o face electoratul (poporul roman) potrivit legii electorale.

Constitutia stabileste in mod expres faptul ca Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman[15], fiind ales de acesta, iar ca Presedintele Romaniei reprezinta statul roman .

"Statul este considerat o persoana juridica distincta nu doar de natiune, dar si de organele statului", iar "seful statului si Parlamentul sunt doar organele unei persoane juridice care inglobeaza, dar care nu se identifica cu ele"[17]. Orice persoana juridica are un reprezentant, iar in aceasta situatie statul este reprezentat de Presedintele lui. Asadar nu putem spune ca Seful Statului este acelasi lucru cu statul, cum nu putem spune ca Parlamentul este singurul organ reprezentativ al statului. "Statul roman reprezinta o forma de organizare sociala a poporului roman, iar Presedintele Romaniei, reprezentand statul roman, reprezinta poporul roman" .

Mai mult, avand in vedere modalitatea de investitura, aceea de alegere prin vot

universal, egal, direct, secret si liber exprimat, suntem fermi in a sustine ca organele reprezentative ale Parlamentului si Presedintelui Romaniei si ca, faptul ca in Constitutie nu se precizeaza expres acest lucru cu privire la Presedinte, asa cum se precizeaza cu privire la Parlament nu poate sa ne ofere un argument in a sustine ca institutia Presedintelui este dezavantajata de reglementarile constitutionale din acest punct de vedere, dar ne poate determina sa atragem atentia asupra inserarii in sistemul constitutional, in mod expres, a calitatii de organ reprezentativ al poporului roman a Presedintelui Romaniei.

In legatura cu reprezentarea de catrre Presedinte a poporului care l-a ales, este considerata subiect de discutie modalitatea de alegere a acestuia si anume, tururile de scrutin.

Constitutia Romaniei prevede ca modalitate de alegere a Presedintelui majoritatea in tururile de scrutin . Astfel, este declarat ales ca Presedinte candidatul care a intrunit, in primul tur de scrurin, majoritatea de voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale. In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi.

Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani, se exercita de la data depunerii juramantului si se poate prelungii, prin lege organica, in caz de catastrofa sau razboi .

Faptul ca mandatul Presedintelui se poate prelungi prin lege organica reprezinta o modalitate de control exercitata de Parlament asupra institutiei Sefului Statului. Mai mult, chiar daca legea fundamentasa stabileste doua motive care ar putea conduce la prelungirea mandatului Presedintelui, respectiv starea de catastrofa si starea de razboi.

Starea de razboi este una faptica, care pune in pericol siguranta statului, iar Presedintele Romaniei, care este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii trebuie sa-si pastreze functia pana la momentul in care situatia de fapt va permite desfasurarea de alegeri prezidentiale. De altfel, intr-o astfel de situatie, prioritatea tuturor autoritatilor publice este scoaterea tarii din razboi.

In ceea ce priveste al doilea motiv care duce la prelungirea mandatului prezidential, starea de catastrofa, in literatura de specialitate s-a subliniat faptul ca aceasta notiune nu este definita juridic, motiv pentru care fiecare cercetator in drept ii atribuie "catastrofei" diverse semnificatii . Pentru a exista o interpretare unitara a acestei notiuni cu valente de cauza care poate determina prelungirea mandatului Presedintelui Romaniei, consideram ca este necesara clarificarea intelesului ei intr-un act normativ. S-a impus aceasta reglementare pentru a nu lasa nelimitata puterea discretionara de care se bucura Parlamentul in virtutea art. 83 alin. 3 din Constitutie, anume aceea de a interpreta dupa propria intelegere sensul notiunii de catastrofa.

Se va respecta principiul Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.Aplicarea acestui principiu de drept situatiei analizate echivaleaza cu faptul ca atata timp cat Constitutia nu precizeaza sensul notiunii de catastrofa, nici legiuitorul nu va putea sa prevada sensuri diferite de la o situatie la alta .

Mai mult, putem considera o solutie pentru o buna gestionare a problemelor generate de situatiile speciale de prelungire a mandatelor demnitarilor, ceea ce propune literatura de specialitate , anume situatiile care determina prelungirea mandatului Presedintelui Romaniei sa fie aceleasi cu cele stabilite de Constitutie pentru prelungirea mandatelor parlamentarilor.

In cele ce urmeaza vom preciza principalele atributii ale Presedintelui Romaniei pe care acesta le realizaza fara ca in activitatea sa "sa fie implicata"in vreun fel vreo alta autoritate, fara sa fie necesar sa ceara aprobarea sau avizul altor organe:

-Presedintele Romaniei poate cere convocarea in sesiuni extraordinare a Camerei Deputatilor si Senatului (art. 66 alin,2);

-daca primul-ministru se afla in una din situatiile prevazute de art.106 sau este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei desemneaza un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar pentru a indeplini atributiile primului-ministru pana la formarea noului Guvern (art. 107 alin.3)[26];

-Presedintele adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii (art. 88 din Constitutie)[27];

-Promulga legea adoptata de Parlament in termen de 20 de zile de la primirea acesteia, sau, atunci cand a cerut, dupa caz, reexaminarea ei de catre Parlament, sau verificarea constitutionalitati legii de catre Curtea Constitutionala, in termen de 10 zile de la primirea ei de aceste organe (art. 77 alin 1 si 3);

-Presedintele poate cere Parlamentului innainte de promulgare, reexaminarea legii (drept de care poate uza o singura data) potrivit art 77 alin 2;

-tot innainte de promulgare poate sesiza Curtea Constitutionala pentru controlul constitutionalitatii legii (art. 146 lit. a si 77 alin. 3);

-Presedintele poate consulta Guvernul cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita (art. 86);

-potrivit art. 92 alin. 1, Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de Presedinte al Consiliului Suprem de Aparare al Tarii, calitate in care ia masurile legale care se impun;

-primeste scrisorile de acreditare ale representansilor diplomatici ai altor state (art. 91 alin. 3) etc.;

Din perspectiva atributiilor in exercitarea carora Presedintele colaboreaza sau cere concursul altor autoritatii, retinem ca doctrina juridica de la noi imparte aceste atributii dupa organul cu care activitatea Presedintelui se intersecteaza astfel:

-atributii care implica aprobarea sau consultarea Parlamentului (declararea mobilizarii partiale sau generale, instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, organizarea referendumului national);

-atributii care necesita contrasemnarea actelor emise de Presedinte de catre Primul-ministru (incheierea unor tratate internationale in numele Romaniei, acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei si infiintarea desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, conferirea de decoratiuni si titluri de onoare, acordarea gratierii individuale);

O alta distinctie intre atributiile pe care Pretedintele Romaniei le exercita in realizarea functiei de reprezentare si de mediere (functii pe care le indeplineste in calitate de reprezentat al statului )precum si cele ce-i apartin in exercitarea functiei de aparare.

Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in realizarea functiei de

reprezentare .

Prin unele texte constitutionale - precum cele cuprinse de art. 94 - se institue atributii pe care Presedintele le exercita in vederea realizarii acestei functii pe plan intern si pe plan extern. In calitate de reprezentat al statului, Presedintele Romaniei confera decoratiuni, titluri de onoare, acorda gradele de maresal, de amiral, etc. De asemenea acesta calitate il obliga si la multe acte de "reprezentare" pe care legile nu le mai prevad, dar care isi au importanta lor in formarea imaginii opiniei publice despre putere si despre cel ce o reprezinta. Referindu-se la manifestarile nationale la care Presedintele trebuie sa participe, la inagurari, receptii, etc. profesorul M. Prelot arata ca ar fi o eroare sa le consideram ca pe un aspect secundar .

2.Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in realizarea functiei de mediere:

-Presedintele Romaniei poate solicita convocarea in sesiune extraordinara a Camerei Deputatilor si a Senatului;

-Presedintele transmite mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii (art. 88);

-Presedintele poate cere reexaminarea legii adoptate, innainte de promulgarea ei (art. 77 alin,2);

-Presedintele poate sa dizolve Parlamentul daca nu a fost acordat votul de incredere pentru formare Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare, dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura (art. 89 alin. 1);

-in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca sau numeste, in conditiile prevazute de art. 85 alin. 2, pe unii membrii ai Guvernului, etc.;

3. Atributii pe care Presedintele Romaniei le exercita in realizarea functiei de aparare.

Functia de garant al independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii se realizeaza prin intermediul atributiilor care sunt date de Constitutie in competenta Presedintelui Romaniei, precum si prin faptul ca i se atribuie unele calitati, cum este cea de Presedinte a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si cea de comandat al fortelor armate (art. 92 alin. 1).

Printre atributiile conferite in acest scop, trebuie amintita cea privind mobilizarea generala sau partiala a fortelor armate (art. 92 alin. 2), cea care se refera la luarea unor masuri pentru respingerea agresiunii armate (art. 92 alin 3) si cea privind declararea starii de asediu sau de urgenta (art. 93 alin. 1).

Sectiunea 3. GUVERNUL ROMANIEI

Guvernul Romaniei este organul central al puterii care exercita conducerea generala a administratiei publice pe intregul teritoriu al tarii. Pe de alta parte, Guvernul este format din ministri.

Oalta caracteristica a Guvernului o reprezinta aceea ca este organ central, adica a carui competenta se extinde pe intreg teritoriul tarii. Intrucat prin activitatea sa Guvernul asigura realizarea politicii externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice, el se profileaza ca organ central colegial al administratiei publice, care actioneaza in temeiul si in aplicarea legilor in vigoare.

O alta caracteristica, Guvernul este un organ de comptenta generala, in sensul ca dispune de atributii interesand toate sau aproape toate ramurile si domeniile activitatii executive (invatamant, sanatate, agricultura, industrie, comert, etc.) fiind abilitat sa ia masuri interesand, fie numai unele dintre ele, fie ansamblul lor.

In sfarsit, Guvernul se mai caracterizeaza si prin pozitia pe care o detine in raport cu organele de specialitate ale administratiei publice. Din acest punct de vedere el apare ca fiind organul de conducere si coordonare a organelor centrale de specialitate, precum si (cu respectarea principiului autonomiei si al descentralizarilor de servicii), a organelor locale ale administratiei publice.[29]

Conform art. 3 din Legea 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, Guvernul este alcatuit din prim-ministru si minisrii, iar conform alin. 2 din acelasi articol, din Guvern pot face parte ministrii de stat si ministrii-delegati cu insarcinari speciale pe langa primul-ministru, prevazuti in lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere.

Primul-ministru

Constitutia din 1991 a conceput pe primul-ministru ca pe un organ care, desi participa alaturi de ceilalti ministri la deliberarile care au loc in sedintele Guvernului in vederea luarii unor hotararii obligatorii, totusi exercita in temeiul ei o serie de atributii proprii, spre exemplu:

-formarea Guvernului prin prezentarea listei acestuia in sedinta comuna corpurilor legiuitoare;

-prezentarea in fata Parlamentului a programului Guvernului;

-conducerea Guvernului si coordonarea activitatii membrilor acestuia;

-convocarea si conducerea sedintelor de Guvern;

-semnarea hotararilor si ordonantelor de Guvern;

-contrasemnarea decretelor Presedintelui Romaniei in cazurile prevazute de Constitutie.

In scopul realizarii unor probleme operative, primul-ministru poate constitui consilii, comisii si comitete interministeriale. Actele primului-ministru se numesc decizii. Acestea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenta deciziei[30].

Principalele atributii ale Guvernului sunt cele prevazute de Constitutie:

-asigura realizarea politicii interne, potrivit programului sau de guvernamant aprobat de Parlament (art. 102 alin. 1);

-exercita conducerea generala a administratiei publice (art. 102 alin. 1);

-exercita initiativa legislativa (art. 74 alin. 1,2,3);

-elaboreaza anual proiectul begetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le supune separat aprobarii Parlamentului (art. 138 alin.2);

-Guvernul asigura realizarea politicii externe potrivit programului sau de guvernare, aprobat de Parlament;

-negociaza incheierea tratatelor internationale (art.91 alin.1);

-propune Presedintelui Republicii acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei (art. 91 alin. 2);