Aderarea la Uniunea Europeana. Asistenta acordata de catre UE in vederea aderarii

Aderarea la Uniunea Europeana. Asistenta acordata de catre UE in vederea aderarii

I.       Introducere[1]

Unitatea europeana este un concept obsesiv, utilizat in prezent in mass-media, mediul universitar, politic romanesc si european in general. Ideea de unitate europeana nu este insa ceva nou, o creatie a noii gandiri europene, ci are radacini adanci la nivelul istoriei continentului. La inceputuri ea a fost abordata din perspectiva gasirii unei solutii pentru evitarea conflictelor dintre statele batranului continent si prin consecinta pentru o viata mai buna a populatiei. De altfel, securitatea si bunastarea sociala s-au pastrat de-a lungul timpului pana in ziua de azi ca principalele forte motrice ale integrarii europene.

Platon a fost primul ganditor care a sustinut ideea pacii prin organizarea de confederatii. In acea vreme, confederatia cetatilor grecesti dispunea de institutii religioase si politice comune, forumul de solutionare a diferendelor dintre cetati constituindu-l Consiliul amfictionilor.

Realizata pentru o scurta perioada sub Imperiul carolingian, unitatea politica a unei mari parti a Europei se va destrama odata cu Pacea de la Verdun din - care a avut ca rezultat impartirea Imperiului Franc astfel: partea orientala lui Ludovic, partea centrala lui Lothar iar partea de vest lui Francisc cel Plesuv.

De patruzeci de ani Europa s-a dovedit a fi cea mai creativa, cea mai inventiva dintre ariile strategice: constructia Comunitatilor, apoi a U.E. demonstreaza eforturile facute pentru organizarea unuia din spatiile cele mai complexe ale lumii.

Natiunile europene au fiecare istoria ei. Franta si Marea Britanie pastreaza din trecutul lor imperial o amintire pozitiva si nu au fata de exercitarea puterii neincrederea instinctiva a germanilor,carora puterea nu le-a adus decat catastrofe.

Multi europeni (cei din tarile mici) sunt obisnuiti de mult timp cu situatii in care sunt cel mai adesea spectatori si nu 'actori', nefiind umiliti, ci estimand ca o societate democratica trebuie mai intai sa se preocupe de bunastarea cetatenilor sai.

II.     Uniunea Europeana

II.1.     Scurt istoric:

Uniunea Europeana este cea mai avansata forma de integrare. Isi are originea intr-o idee lansata dupa Primul Razboi Mondial, in 1924, potrivit careia o Europa divizata genereaza conflicte, idee care s-a revigorat dupa Al Doilea Razboi Mondial si a capatat contur real.

Constituirea sa a avut loc prin Tratatul de la Roma,semnat la 25 martie 1957 si a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Statele semnatare au fost: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda. Ulterior au mai aderat: Marea Britanie, Danemarca si Irlanda (la 1 ianuarie 1973), Grecia (la 1 ianuarie 1981), Spania si Portugalia (la 1 ianuarie 1986), Austria, Finlanda si Suedia (la 1 ianuarie 1995).

Istoria Uniunii Europene, asa cum rezulta din Raportul general asupra activitatilor Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale - de la declaratia lui Robert Schuman, din anul 1950, pana la primele valuri de aderare din anii 70 si 80, de la instituirea Pietei Unice in 1993 pana la lansarea monedei euro in 1 ianuarie 1999 si deschiderea negocierilor de aderare cu tarile Europei Centrale si de Est.

Evenimentele majore:

1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman");

1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;

1953, 10 februarie: Piata Comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate;

1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii;

1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;

1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene;

1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice;

1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE;

1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa", care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene;

1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);

1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;

2000, 15 ianuarie: Sesiunea inaugurala a Conferintei ministeriale interguvernamentale pentru negocieri de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la Bruxelles, Belgia

2000, 8 noiembrie: Comisia Europeana adopta rapoartele anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste parteneriatele pentru aderare;

2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro;

2001, 26 februarie: Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;

2001, 15-16 iunie: Consiliul European de la Goteborg a decis, in ce priveste extinderea UE si procesul de aderare, printre altele, ca "eforturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate Bulgariei si Romaniei";

2001, 21 septembrie: Consiliul European extraordinar de la Bruxelles, Belgia evalueaza situatia internationala dupa atacurilor teroriste care au avut loc la 11 septembrie in New York si Washington, SUA si stabileste liniile directoare pentru riposta UE;

2001, 13 noiembrie: Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste Parteneriatele de Aderare. Zece tari candidate isi propun sa incheie negocierile in 2002;

2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania;

2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei.

2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)

2005, 25 aprilie: Semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana intre Bulgaria, Romania si cele 25 de State Membre

2005, 29 mai: Franta respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional.

2005, 1 iunie: Olanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional.

2005, 21 octombrie: Comisia Europeana recomanda deschiderea negocierilor asupra unui Acord de Stabilizare si Asociere cu Bosnia- Hertegovina

2005, 25 octombrie: Este semnat, la Atena, primul tratat mutilateral din sud - estul Europei Tratatul privind Comunitatea Energiei.

2006, 1 februarie, Comisia Europeana lanseaza Cartea alba 'Dezbatere despre Europa - implicarea cetatenilor', ca fundament pentru o politica de comunicare a UE.

2007, 1 ianuarie: Romania si Bulgaria devin state membre ale Uniunii Europene. Slovenia adera la Zona Euro.

II.2.     Obiective principale

Misiunea Uniunii Europene este aceea de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea.

Principalele obiective sunt:

promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);

II.3.     Conducerea Uniunii Europene

Cinci institutii sunt implicate in conducerea Uniunii Europene:

Parlamentul European - ales de catre popoarele Statelor Membre;

Consiliul Uniunii Europene - reprezentand guvernele Statelor Membre;

Comisia Europeana - executivul si organismul cu drept de a initia legislatie;

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene - care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar;

Curtea de Conturi Europeana - responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare;

Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme

Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor - organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare;

Ombudsmanul European - care se ocupa de plangerile cetatenilor cu privire la administratia la nivel european;

Banca Europeana de Investitii - institutia financiara a UE;

Banca Centrala Europeana - raspunzatoare de politica monetara in zona euro.

II.4.     Presedintia Consiliului Uniunii Europene

Presedintia Consiliului joaca un rol esential in organizarea activitatii institutiei, in special in promovarea deciziilor legislative si politice si este detinuta prin rotatie de fiecare stat membru.

Consiliul este responsabil de organizarea si prezidarea tuturor reuniunilor, inclusiv pentru numeroasele grupuri de lucru si pentru negocierea solutiilor de compromis. Consiliul este prezidat timp de sase luni (din ianuarie in iunie si din iulie pana in decembrie) de fiecare stat membru, conform unei programari prestabilite.

Tabel nr. 1[2]

Tabel nr. 2[3]

II.5.     Sistemul de votare

Ponderea voturilor pentru fiecare stat membru este stabilita prin Tratate.

Tratatele precizeaza si care sunt situatiile in care, pentru ca un act comunitar sa fie adoptat, este necesara majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea. 

Incepand cu 1 noiembrie 2004, pragul majoritatii calificate este atins odata ce sunt indeplinite doua conditii: 

daca majoritatea statelor membre se pronunta in favoarea adoptarii propunerii (in unele cazuri e vorba de o majoritate de doua treimi);

cel putin 232 de voturi sunt pentru adoptarea propunerii, ceea ce corespunde cu 72,3% din totalul voturilor (in linii mari acelasi procent ca in sistemul anterior de votare).

In plus, un stat membru poate solicita verificarea ca voturile favorabile propunerii reprezinta cel putin 62% din populatia totala a Uniunii. Daca se dovedeste contrariul, decizia nu va fi adoptata.

Tabel nr. 3[4]

II.6.     Supravegherea respectarii legilor in Uniunea Europeana

Institutia care vegheaza la respectarea dreptului comunitar este Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE), cu sediul la Luxemburg. Pentru a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice si judirice, a fost infiintat, in 1989, Tribunalul de Prima Instanta, permitand astfel Curtii de Justitie sa se concentreze asupra atributiei sale de baza, respectiv interpretarea uniforma a legislatiei comunitare.

Tipurile de actiuni in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor sunt urmatoarele:

actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor de catre un Stat Membru - poate fi intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un Stat Membru;

actiune in anulare, destinata anularii unui act al unei institutii a Uniunii Europene, considerat ilegal. Reclamanti pot fi Statele Membre, institutiile Uniunii Europene. Persoanele fizice sau juridice pot intenta o astfel de actiune (numai in cazul in care actul are efect direct si individual asupra reclamantului) la Tribunalul de Prima Instanta.

actiune relativa la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona (absenta unei propuneri legislative din partea Comisiei Europene sau a unei decizii din partea Consiliului de Ministri). Reclamanti pot fi Statele Membre, institutiile Uniunii Europene (Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, Curtea Europeana de Conturi, Banca Centrala Europeana). Cazurile intentate de catre persoane fizice sau juridice (posibile numai in cazul in care actul care nu a fost adoptat ar fi avut efect direct si individual asupra reclamantului) sunt judecate de catre Tribunalul de Prima Instanta.

actiune pentru pronuntarea unei hotarari preliminare asupra validitatii unui act comunitar, care poate fi introdusa de catre instantele nationale (la cererea unei parti);

actiune in raspundere (in daune), pentru repararea daunelor efectuate de catre organele sau agentii institutiilor comunitare in exercitiul functiunii, care poate fi intentata de catre Statele Membre, in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor, si de catre persoane fizice sau juridice, in fata Tribunalului de Prima Instanta.

II.7.     Sistemul de organizare al Uniunii Europene

Potrivit tratatului, Uniunea Europeana este conceputa ca o constructie bazata pe trei piloni:

Tabel nr. 4[8]

III.    Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

III.1. Scurt istoric

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a avut loc la 1 ianuarie 2007. Aceasta data a fost propusa la summitul de la Salonic din 2003 si confirmata la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de tara privind progresele Romaniei din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca data de aderare pentru Romania si Bulgaria. Cele doua tari au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abatia Neumünster din Luxemburg.

Romania a fost prima tara din Europa centrala si de est care a avut relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. In ianuarie 1974, o intelegere a inclus Romania in Sistemul Generalizat de Preferinte al Comunitatii, dupa care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale.

In 1980, Romania a procedat la recunoasterea de factori a Comunitatii Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte Romania - CEE, concomitent, fiind semnat si Acordul asupra Produselor Industriale.

Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990, urmand ca in 1991 sa fie semnat un Acord de Comert si Cooperare. Acordul european a intrat in functiune in februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse in aplicare incepand din 1993 printr-un 'Acord Interimar'. Romania a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, impreuna cu Declaratia de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale Romaniei, in care acestea isi exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeana.1

In iulie 1997, Comisia si-a publicat 'Opinia asupra Solicitarii Romaniei de a Deveni Membra a Uniunii Europene'. In anul urmator, a fost intocmit un 'Raport privind Progresele Romaniei in Procesul de Aderare la Uniunea Europeana'. In urmatorul raport, publicat in octombrie 1999, Comisia a recomandat inceperea negocierilor de aderare cu Romania (cu conditia imbunatatirii situatiei copiilor institutionalizati si pregatirea unei strategii economice pe termen mediu). Dupa decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu Romania au inceput la 15 februarie 2000.

Obiectivul Romaniei a fost de a obtine statutul de membru cu drepturi depline in 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat ca Uniunea Europeana sprijina acest obiectiv.

In Raportul de tara din 2003, intocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentara europeana in grupul popularilor crestin-democrati, se mentioneaza ca 'Finalizarea negocierilor de aderare la sfarsitul lui 2004 si integrarea in 2007 sunt imposibile daca Romania nu rezolva doua probleme structurale endemice: eradicarea coruptiei si punerea in aplicare a reformei'. Recomandarile destinate autoritatilor romane privesc: masurile anticoruptie, independenta si functionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.

Amendamentul 19 al aceluiasi raport a dat cele mai multe emotii la Bucuresti, deoarece in acesta se propunea initial suspendarea negocierilor cu Romania. 'Parlamentul European cere Comisiei o analiza detaliata si o monitorizare permanenta a problemelor mentionate in raport si raportarea acestora catre parlament. Prin urmare, recomanda Comisiei si Consiliului sa reorienteze strategia de aderare a Romaniei, pentru a indruma aceasta tara catre un stat de drept. () Cere Comisiei sa stabileasca de urgenta un plan pentru o monitorizare mai buna si mai eficienta a implementarii acelei parti a legislatiei europene deja adoptate de Romania, in special in ceea ce priveste justitia si afacerile interne', se arata in amendament.

Dupa dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat castig de cauza, insa s-au realizat cateva schimbari care au moderat tonul acestuia. Romania a reactionat imediat prin realizarea unui plan de actiune pentru anii dinaintea aderarii. Pana la sfarsitul anului si pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeana a dat semnale bune in privinta Romaniei iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii largite, Romania a primit asigurari ca face parte din primul val al extinderii alaturi de Bulgaria si celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune si ca Uniunea Europeana are in vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului. Comisarului european pentru extindere, Günter Verheugen, a exprimat de multe ori in vizitele sale dorinta Uniunii de a vedea Romania cat mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia.

Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare s-a desfasurat pe 25 aprilie 2005 in Luxemburg.

Romania a incheiat negocierile de aderare in cadrul summitului UE de iarna de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abatia Neumünster din Luxemburg, urmand ca cele doua tari sa adere la 1 ianuarie 2007, cu exceptia cazului in care sunt raportate incalcari grave ale acordurilor stabilite, caz in care aderarea va fi amanata cu un an, pana la 1 ianuarie 2008 (clauze de salvgardare).

Dupa semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, Romania a devenit stat in curs de aderare, obtinand statutul de observator activ la nivelul tuturor institutiilor comunitare, fiind necesara asigurarea prezentei reprezentatilor romani la nivelul institutiilor europene si al grupurilor de lucru ale acestora.

Statutul de observator activ a permis Romanei sa isi exprime punctul de vedere, fara drept de vot, in procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putand astfel influenta aceste decizii si promovandu-si intereselor nationale.

III.2. Criterii de aderare la Uniunea Europeana

Toti candidatii la aderare trebuie sa indeplineasca anumite conditii si criterii, iar Romania nu face exceptie chiar daca este stat asociat al UE. Acestea sunt:

Procedura de aderare este definita, in principal, in articolul 49 al Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii Europene, iar Romania nu face exceptie si trebuie sa parcurga urmatorii pasi, de altfel ca toate tarile:

Cerea de aderare este adresata la Consiliul Ministrilor al Uniunii, adica tarii care exercita presedintia Consiliului;

Decizia de deschidere a negocierilor in vederea aderarii la Uniune e luata de Consiliul European (la nivelul sefilor de stat sau de guvern) prin unanimitate, in baza unui aviz al Comisiei Europene si al Parlamentului European;

Negocierile de aderare se desfasoara pentru 31 de capitole, prin trecerea in revista, domeniu cu domeniu, a progreselor realizate de Romania in transpunerea legislatiei comunitare in legislatia interna si aplicarea efectiva a regulilor ce guverneaza functionarea UE;

In vederea negocierii, Romania trebuie sa pregateasca si sa prezinte Comisiei Europene documente de pozitie pentru capitolele respective, prin care isi face cunoscut punctul de vedere privind modul in care intelege sa negocieze domeniul respectiv, perioadele tranzitorii pe care le solicita pentru armonizarea cadrului legislativ sau alte elemente considerate importante pentru interesele sale.

La randul sau, Comisia Europeana pregateste propriile sale documente de pozitie pe care le inainteaza Consiliului, iar acesta da Comisiei un mandat de negociere. Statele membre isi stabilesc, prin Consiliu, o pozitie comuna fata de documentul de pozitie respectiv si fata de oportunitatea incheierii provizorii a capitolelor aflate in negociere.

Incheierea unui capitol inseamna ca negocierile au fost finalizate provizoriu, potrivit principiului ca nimic nu e considerat definitiv negociat, atata timp cat nu s-au epuizat negocierile asupra tuturor celor 31 de capitole;

Dupa incheierea negocierilor, care se poarta cu toti membrii Uniunii si cu Comisia, se semneaza Tratatul de aderare. Pentru intrarea in vigoare Tratatul trebuie ratificat de catre tarile membre, Parlamentul European si tara solicitanta , potrivit prevederilor constitutionale respective (de catre Parlament sau prin referendum national).

De regula, procedurile de ratificare dureaza 1,5-2 ani. Abia dupa ratificarea Tratatului de aderare, apartenenta Romaniei la UE va deveni efectiva.

III.3. Concluziile raportului Comisiei Europene

Concluziile raportului Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, retin atat progresele realizate de Romania in perioada octombrie 1998 - seprembrie 1999, cat si o serie de deficiente care afecteaza sansele unei aderari rapide la UE. Pentru o imagine clara asupra continutului acestui raport, vom prezenta succint aspectele pozitive si negative surprinse in indeplinirea celor patru criterii de aderare. Potrivit criterilor, bilele albe si cele negre se prezinta astfel:

Criteriul politic

Aspecte pozitive: Comisia considera ca: 'pentru moment, Romania indeplineste inca, criteriul politic de la Copenhaga, desi aceasta pozitie va fi reexaminata daca autoritatile romane nu continua sa dea prioritate rezolvarii crizei din institutiile de ocrotire a copiilor'.

Aspecte negative: Problema copiilor defavorizati, numarul mare de ordonante de urgenta, asigurarea eficientei si independentei sistemului judiciar, rezultatele limitate obtinute in lupta impotriva coruptiei, situatia rromilor si eforturi suplimentare pentru combaterea atitudinilor discriminatorii in societate.

Criteriul economic

Aspecte pozitive:

Exista dorinta de atezare a evolutiei economiei pe baza unei strategii pe termen mediu, elaborata impreuna cu expertii UE;

Accelerarea reformei si asigurarea unei perspective de transformare pozitiva a economiei;

Sprijin pentru privatizarea unor mari companii in conditii cat mai bune;

Sprijin pentru restructurarea si privatizarea unui segment important din sistemul bancar de stat;

Angajamentul guvernului de a reinstaura stabilitatea macroeconomica;

Perspectiva acordurile cu FMI si Banca Mondiala sa readuca economia romaneasca pe linia de crestere'

Aspecte negative:

Riscul ca Romania sa nu poata dispune de o economie de piata functionala si sa nu fie capabila, pe termen mediu, sa suporte presiunile concurentiale ale pietei UE:

Existenta dezechilibrelor si instabilitatii macroeconomice;

Incertitudinea legislativa care afecteaza negativ investitiile private staine;

Reducerea exporturilor;

Necesitatea unor eforturi substantiale pentru ridicarea standardului de viata a populatiei;

Deficiente in disciplina financiara si necesitatea restructurarii intreprinderilor de stat cu pierderi mari.

Criteriul adoptarii legislatiei comunitare

Aspecte pozitive:

Progrese semnificative in domeniile achizijiilor publice, bancar si controlulu financiar;

Progrese in sectoarele standardizare si certificare;

Transformarea regiilor autonome in societati comerciale;

Realizarea unor progrese in armonizarea legislatiei din domeniu agriculturii;

Progrese semnificative in domeniul transporturilor, desi persista probleme in ceea ce priveste legislatia vizand siguranta transporturilor, maritime si rutiere;

Progrese in domeniilejustitiei si controlului la frontiere. Aspecte negative:

Legea bancrutei frauduloase nu corespunde normelor comunitare, in ciuda modificarilor repetate ce i s-au adus, armonizarea legislatiei este inca partial realizata;

Criteriul capacitatii administrative

Aspecte pozitive:

mentiune favorabila pentru capacitatea administratiei din domeniul dezvoltarii regionale, unde structurile sunt compatibile cu cele din tarile UE.

Aspecte negative:

Lipsa fondurilor si slabiciunea administratiei afecteaza negativ pregatirile pentru aderarea intr-o serie de domenii prioritare;

Reforma administratiei publice, nu a inceput inca; In unele sectoare cum ar fi protectia mediului sau control financiar nivelul de competenta al administratiei nu este corespunzator;

Absenta statutului functionarului public a contribut la incapacitatea administratiei, ceea ce a constitut o piedica majora in calea pregatirilor pentru aderare.

Totodata, Comisia Europeana a recomandat Consiliului European reunit la Helsinki, la 11-12 decembrie 1999, inceperea negocierilor de aderare cu Romania conditionat de indeplinirea a doua cerinte:

Confirmarea realizarii efective a actiunilor anuntate de autoritatile romane cu privire la alocarea unor resurse bugetare corespunzatoare si implementarea reformelor structurale in institutiile de ocrotire a copiilor inainte de sfirsitul anului 1999. Este vorba de crearea unei agentii unice cu responsabilitate pe intreg sectorul de ocrotire a copiilor, agentie care s-a creat deja.

Realizarea unei evaluari suplimentare a situatiei economice inainte de inceperea efectiva a negocierilor, cu scopul adoptarii unor masuri adecvate pentru imbunatatirea situatiei macroeconomice.

In acest scop la sugestia comisarului Verheugen responsabil cu extinderea UE s-a decis constituirea de catre partea romana, cu o asistenta comunitara si din partea organismelor financiare internationale a unui grup de lucru sau comisie care sa elaboreze o strategie economica de dezvoltare a tarii pe termen mediu

III.4. Asistenta Uniunii Europene

Pentru a le ajuta in indeplinirea criteriilor de aderare, Uniunea Europeana acorda tarilor candidate asistenta financiara, aceasta fiind stabilita prin parteneriatele de aderare. Pentru ca statele candidate sa poata realiza schimbarile necesare la nivel institutional in vederea alinierii la acquis-ul comunitar si pentru a putea face fata obligatiilor care decurg din statutul de stat membru, sunt necesare investitii considerabile.

In perioada 2000-2006, asistenta de preaderare a constat in trei instrumente financiare:

Phare[10] - program destinat consolidarii institutionale, investitiilor in infrastructura si coeziunii economice si sociale ;

Ispa - destinat dezvoltarii infrastructurii in domeniul mediului si al transporturilor;

Sapard - pentru agricultura si dezvoltare rurala.

In perioada 2007-2012, functioneaza un singur instrument de preaderare, IPA (Instrument for Pre-accession Assistance - Instrument pentru asistenta de preaderare), inlocuind toate instrumentele de preaderare anterioare si programul CARDS, derulat in perioada 2000-2006 in tarile din Balcanii de vest (Albania, Bosnia- Herzegovina, Croatia, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Serbia si Montenegru).

Pe langa instrumentele financiare mentionate, Banca Europeana de Investitii (BEI) si Institutiile Financiare Internationale (IFI) acorda cofinantare statelor candidate.

Prioritatile si masurile stabilite in Planul National de Dezvoltare au o solida argumentare si justificare in politicile de dezvoltare sectoriala si regionala si in strategiile elaborate de ministerele de resort, precum si in Planurile Regionale de Dezvoltare (PRD), elaborate sub coordonarea Agentiilor de Dezvoltare Regionala (ADR).

In vederea realizarii obiectivelor propuse pentru componenta Phare CES si pentru a oferi sprijin complementar in implementarea PND, asistenta acordata prin Phare CES 2004 va lua in considerare cinci prioritati, si anume:

Imbunatatirea infrastructurii regionale in vederea sprijinirii dezvoltarii economice

Dezvoltarea resurselor umane

Dezvoltarea sectorului productiv prin acordarea de sprijin Intreprinderilor Mici si Mijlocii (IMM)

Protectia mediului la nivel regional

Elaborarea si implementarea politicii de dezvoltare regionala

III.5.   Efectele, avantajele si dezavantajele aderarii

Romania beneficiaza astazi din partea Uniunii Europene de asistenta financiara care sprijina eforturile sale, asistenta acordata pe doua paliere, pe de o parte, prin intermediul instrumentelor financiare PHARE, ISPA si SAPARD, iar pe de alta parte, prin intermediul mai multor programe comunitare. Schimbarile rapide la nivelul cadrului constitutional, precum si modificarea numarului statelor membre odata cu integrarea Romaniei si Bulgariei, au condus la aparitia unei serii de intrebari deosebit de interesante pentru specialistii in domeniu, intrebari de natura mai degraba teoretica, ca de exemplu: care sunt costurile si beneficiile integrarii Romaniei la Uniunea Europeana; daca si cum s-a schimbat ori se va schimba, standardul de viata al romanilor dupa momentul 1 ianuarie 2007; va demonstra Romania ca poate indeplini in viitor conditiile impuse: politice, economice, legislative si administrative; ce oportunitati reale au romanii pe piata muncii europene; dar mai ales cum sunt primiti romanii in Uniunea Europeana; in ce directie se indreapta modificarile produse de procesul aderarii?; cum pot fi cuprinse din punct de vedere analitic si conceptual aceste procese? etc.

In primul rand ne confruntam cu unele institutii complet noi, care nu au nimic de a face nici cu institutii din cadrul statelor nationale si nici cu cele cunoscute de noi din politica internationala, institutiile acestea sunt: Comisia Europeana, Consiliul UE, Parlamentul European, Consiliul Europei, Curtea Europeana de Justitie, Curtea Europeana de Conturi, Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii, si alte institutii. Felul in care aceste institutii coopereaza este, de asemenea, unul fara precedent, ele fiind supuse permanent schimbarilor.

Incercarea de a afla o imagine de perspectiva este una extrem de dificila, desi exista propuneri pentru noua perspectiva financiara.

In ziua de 17 decembrie 2005, in cadrul Summit-ului de la Bruxelles, cele 25 de state membre ale UE au adoptat Bugetul Uniunii Europene. Pentru Romania, definitivarea bugetului comunitar a reprezentat o prioritate pentru reducerea decalajelor economice si sociale dintre zonele UE si a celor sarace. Alocatia ce revine acum Romaniei permite realizarea proiectelor in cercetare-dezvoltare, precum si reducerea decalajelor economice, si se cifreaza la 10,8 miliarde de euro, pentru perioada 2007-2009.

Pentru perioada 2007-2013, Romania va trebui sa aiba o capacitate de absorbtie de 4,6 miliarde euro anual. Statele membre s-au angajat politic ca Romania va beneficia de tratament nediscriminatoriu in raport cu cei 10 si vor aplica aceleasi principii si metodologie dupa care a fost elaborat pachetul financiar pentru cei 10 si ca Romania nu va fi tara net contributoare in primul an al aderarii. Din acest motiv, propunerea privind pachetul financiar pentru Romania este limitata la o perioada de 3 ani.

Domeniile prioritare sunt agricultura, fondurile structurale si de coeziune si politicile interne.

Pentru agricultura se are in vedere o suma, suma propusa pentru platile directe pentru Romania in cei trei ani este de 881milioane euro. Aceste sume nu necesita cofinantare de la bugetul national. Suma acordata pentru masurile de piata in valoare de 732 milioane euro nu necesita co-finantare. Sumele vor fi acordate incepand cu anul 2007, proportional in fiecare an. Finanteaza masuri cuprinse in Pilonul I al PAC[11]: preturi, restitutii la export, stocare.

In ceea ce priveste fondurile structurale si de coeziune[12], suma propusa de Comisia Europeana este 5 973 milioane euro. Aceste sume se cofinanteaza de la bugetul national. Esalonarea pe cei trei ani se va face gradual, plecand de la premisa ca, in timp, capacitatea de absorbtie a Romaniei se va imbunatati. Sumele aferente fondurilor structurale se finanteaza de la bugetul UE pana la maxim 75% din valoarea proiectului. Sumele aferente fondurilor de coeziune se finanteaza de la bugetul UE pana la maxim 80% din valoarea proiectului si in cazuri exceptionale pana la 85%.

Pentru Romania ar reveni o suma de 765,8 milioane euro (70% din total Romania - Bulgaria), pentru politici interne existente si constructie institutionala. Politicile existente sunt programele comunitare pentru o multitudine de domenii, cele mai importante fiind: cercetare si dezvoltare tehnologica, retele de transport trans-europene, invatamant, pregatire profesionala, tineret, piata muncii si inovare tehnologica, mediu, cultura, audiovizual. Acestea sunt programe multianuale care se pot intinde pe perioade cuprinse intre 4 si 7ani.

Transformarile sociale profunde devin cu atat mai necesare daca luam in calcul aspectele demografice, mai exact, cresterea mediei de varsta a populatiei pe seama scaderii natalitatii in tari ale uniunii, inclusiv Romania, imputineaza forta de munca si altereaza echilibrul inter-generatii. Fenomenul de imbatranire a populatiei, asa cum este denumit, conduce la restrangerea in timp a potentialului economic si la generarea unui ridicat nivel de dependenta.

Aderarea a adus mai repede decat ne-am fi asteptat o serie de modificari care ne vor afecta direct viata. Atat in tara, cat si in relatia cu SM[13].

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, produce o serie de efecte pozitive si negative asupra economiei locale. Insa impactul aderarii asupra economiei nu se va simti peste noapte,.

La nivel macroeconomic integrarea europeana ar trebui sa aduca un salt al productiei interne si o crestere economica, in primii 5-7 ani de la aderare, mai ridicata decat in tarile vechi membre ale UE. De asemenea, luand exemplul statelor care au aderat in 2004, se poate aprecia ca dupa aderare preturile, salariile si inflatia pot inregistra un puseu, urmand ca ulterior acesti indicatori sa revina la cotele normale.

Cele mai afectate de aderarea la UE vor fi industria alimentara, a bunurilor de larg consum si retailul, iar cele avantajate vor fi sectoarele cu potential mare de export si care beneficiaza de costuri mici.

Aderarea va aduce pe piata fortei de munca o migratie a personalului catre tari precum Olanda sau Finlanda, unde se inregistreaza un deficit de forta de munca in sfera serviciilor. Impactul semnificativ al migratiei fortei de munca se va face simtit in primele sase luni de la aderare.

Acestea sunt doar o mica parte a consecintelor aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, consecinte vizibile vom avea abia dupa perioada de tranzitie impusa fata de Romania.

Largirea UE aduce serioase beneficii Romaniei: ea va fi sprijinita in procesul de tranzitie spre democratie si economia de piata, urmarindu-se respectarea drepturilor omului, functionarea statului de drept, a pluralismului politic si a separatiei puterilor in stat; va beneficia de tehnologii avansate pentru modernizarea industriei si agriculturii, a introducerii unui management modern; patrunderea pe Piata Interna a UE permite cresterea productivitatii si a nivelului de trai a romanilor; perspectiva integrarii in Piata Interna a Uniunii o obliga sa-si creeze mecanisme de piata functionale, o economie competitiva, in masura sa reziste presiunilor concurentiale ale produselor si serviciilor occidentale; ii este garantata independenta si suveranitatea, participarea ei -in cadrul PESC- la solutionarea unor probleme importante ale lumii contemporane.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana nu este lipsita de costuri pentru ca orice alianta este bazata mai ales pe aspecte de natura economico-financiara, dar integrarea in UE este imposibila de realizat fara costuri suplimentare efectuate de ambele parti. Insa noul cadru institutional al UE reformele structurale efectuate in politica tarii, pot conduce la diminuarea substantiala a costurilor totale si, mai mult la o dinamica descendenta in timp a tarilor pentru Uniune, pe masura ce Romania va fi capabila sa preia din costurile respective.

Costurile importante trebuie sa fie suportate si de tara candidata (Romania) pentru infaptuirea reformei economice, a restructurarii industriei si transporturilor si modernizarii agriculturii; nu armonizarea legislatiei nationale cu cea comunitara costa, ci implementarea acesteia din urma -de exemplu numai transpunerea integrala a legislatiei nationale de mediu pentru a atinge standardele UE ar costa Romania circa 29 miliarde de EURO; absorbtia fondurilor comunitare avand in vedere ca fiecare proiect este suportat, in medie, in proportie de 70% de UE si 30% de bugetul national al Romaniei.

Este cert ca aderarea la UE costa. Dar, care ar fi oare costurile neaderarii? Neaderarea ar insemna, de fapt, impingerea spre subdezvoltare. De aceea, avantajele aderarii sunt cu mult mai mari decat costurile.

Crearea Uniunii Economice si Monetare are menirea sa duca la o integrare economica mai puternica. In acest scop s-a introdus moneda unica (EURO), folosita de toate statele membre a Uniunii, mai putin Marea Britanie care a pastrat lira sterlina ca moneda nationala. Astfel si Romania va adopta euro ca moneda nationala.

Dezavantajele aderarii Romaniei la UE pentru romani sunt: impozitele se vor mari, accizele se vor mari ceea ce duce la scumpirea produselor, preturile imobilelor se vor ridica, romanii nu vor mai lucra pentru stat, ci pentru patroni, datorita privatizarii intreprinderilor de stat (consecinta a conditiilor de aderare la UE).

Avantajele aderarii Romaniei la Uniunea Europeana pentru romani sunt: crearea unor noi locuri de munca prin investitiile strainilor in Romania, scaderea numarului de someri, recunoasterea tuturor tarilor din Uniune a diplomelor de facultate, alegerea unor produse mai bune, din punct de vedere calitativ si a preturilor, unui consumator dintr-o mai mare varietate de produse, obtinerea mai usoara a unui imprumut la banca pentru diferite scopuri (cum ar fi deschiderea unei afaceri, cumpararea unui imobil sau a unui bun, etc.),deschiderea frontierelor a celorlalte tari, nu vor mai fi asa de rau priviti de catre cetatenii Uniunii, salariile se vor mari (in timp), nivelul de trai se va imbunatati (tot in timp).

Totusi unele conditii pe care Romania, respectiv cetatenii ei trebuie sa le indeplineasca mi se par absurde, cum ar fi in domeniul cresterii animalelor (pentru fermieri): maxim 5 vaci la un taur in timpul perioadei de inmultire sau 3 metri patrati pentru fiecare porc plus spatiu deschis .

Insa unele conditii mi se par absolut normale, in domeniul mediului, tinand cont de secolul in care ne aflam si de problemele globale cu care ne confruntam , cum ar fi poluarea mediului, accentuarea efectului de sera, ce duce la topirea calotei glaciare, la schimbarea curentilor de aer ce are consecinta modificarea anotimpurilor, etc.

IV.   Concluzii

A fost Romania pregatita din punct de vedere economic, social, cultural ori politic, sa adere la Uniunea Europeana si cat de europeni ca si identitate se simt romanii astazi ? Sau poate eram noi romanii, europeni de foarte multa vreme!?

Viitorul Uniunii si al Comunitatilor Europene nu trece prin constructia unui stat federal ci prin inventarea unor structuri inedite, sprijinite de metoda comunitara, fundamentate pe matricea institutionala comunitara, care nu au cu adevarat precedent nici in experientele statale nici in cooperarea internationala organizata.

Uniunea de maine, ale carei tratate constitutive vor fi fost rationalizate si restructurate, care va beneficia poate de personalitate juridica, va continua sa se fundamenteze pe vechile natiuni care nici nu se vor prabusi si nici nu se vor diviza in comunitati multiple.

Ea va continua, de asemenea, sa fie acest ansamblu multinational in care anumite competente statale vor fi exercitate in comun conform principiului subsidiaritatii dupa proceduri simplificate si mai transparente, implicand diverse institutii. 

In final, va fi o federatie? O confederatie? Constitutia americana nu cuprinde cuvantul 'federal' si functioneaza de mai bine de doua secole;constitutia elvetiana este 'constitutia federala a Confederatiei Helvetice' din 1874 si tocmai a fost reinnoita printr-o revizuire generala in1999: daca Uniunea Europeana va trebui sa-si inventeze propriul sau model, nu trebuie sa se lase paralizate de etichete.

BIBLIOGRAFIE

www.publicinfo.ro

Site-ul Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania: https://www.infoeuropa.ro/

Serverul Europa al Uniunii Europene, rubrica "Uniunea Europeana pe scurt" ("EU at a glance") https://www.europa.eu.int/abc/history/index_en.htm

Tratatele de aderare la: rubrica "Publicatii si resurse" a site-ului https://www.infoeuropa.ro/

Parlamentul European https://www.europarl.eu.int/

Consiliul European https://ue.eu.int/en/info/eurocouncil/

Consiliul Uniunii Europene https://ue.eu.int/

Comisia Europeana https://europa.eu.int/comm/

Comitetul Economic si Social https://www.ces.eu.int/

Comitetul Regiunilor https://www.cor.eu.int

EU Policy Portal: https://www.euractiv.ro/

Ministerul Integrarii Europene: "Coordonarea activitatii "

Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Editura Universitatii din Oradea, 2007

Ioana Vadasan, Institutiile si Economia Uniunii Europene, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2006