Comantariu:
Am ales sa
comentez Conventia de la Granada privind protectia patrimoniului arhitectural
al Europei adoptata la 3 octombrie 1985 deoarece consider ca aceasta a pus
bazele legii 422 din 2001 si pentru ca interesul nostru ca viitori arhitecti
restauratori trebuie intai sa fie indreptat spre continentul unde ne aflam; tara
noastra fiind ulterior membra a Uniunii Europene.
Conventia a fost ratificata in Romania prin legea nr. 157
din 7 octombrie 1997 si mai apoi publicata in Monitorul Oficial nr. 274 din 13
octombrie 1997. Legea contine un articol unic: "Se ratifica Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al
Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985'', ceea ce inseamna ca este de
acord si ca isi insuseste toate punctele acestei conventii.Ulterior, in anul
2003, se elaboreaza o lege privind protectia monumentelor istorice din Romania,
si anume legea 422/2001, avand ca scop detalierea punctelor conventiei de la
Granada si stabilirea unui suport legislativ in vederea protectiei de monumente.
Conventia
are un caracter general si sugestiv. Fiecare tara care ratifica, aproba sau
adera la aceasta conventie este insa obligata sa respecte articolele prezente. Textul
conventiei include definirea patrimoniului arhitectural, identificarea
bunurilor de protejat si proceduri legale de protectie, cum ar fi instituirea
unui regim legal de protectie, evitarea ca bunurile protejate sa se detelioreze
si interzicerea deplasarii integrale sau a unei parti a unui monument protejat.
Se mai face referire la unele masuri complementare ceea ce inseamna sprijin
financiar din partea autoritatilor publice, si implicit incurajarea
initiativelor particulare in materie de intretinere si restaurare, ameliorarea
calitatii mediului din jurul monumentelor protejate si limitarea
riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural. Urmeaza articole
ce se refera la sanctiuni, politici de conservare si participarea Consiliului
Europei la actiunile de protejare a patrimoniului european.
In
textul conventiei gasim definite cele 3 categorii de bunuri imobile ale
patrimoniului : monumente, ansambluri si situri. Totusi acestea sunt
definite ca bunuri imobile neincluzand eventualele bunuri mobile, cum ar fi
piese de mobilier, lucrari artistice comemorative sau elemente de mobilare
exterioara, in cazul unui monument istoric, cum apare in legea 422.
Amsamblurile arhitecturale si siturile sunt
definite la fel ca in textul conventiei. Scopul identificarii acestor bunuri
fiind in primul rand inventarierea si protejarea lor.
Procedurile
legale de protectie sunt prezente in textul conventiei la articolele 3 alin.1
Fiecare parte
se angajeaza sa instituie un regim legal de protectie a patrimoniului
arhitectura' si 4 alin 1 ' sa
aplice, in temeiul protectiei juridice a bunurilor considerate, proceduri
corespunzatoare de control si de autorizare', procedure ce sunt definite
in Legea 422 la titlu 4 capitolul 1 "obligatiile si drepturile proprietarilor
de monumente istorice". Ramane la latitudinea
fiecarei tari totusi sa adopte punctele c) si d) din
art. 4 alin.
posibilitatea autoritatilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun
protejat sa efectueze anumite lucrari sau de a i se substitui, in cazul in care
acesta nu este in masura sa le faca si posibilitatea de a expropria un bun
protejat" dupa cum prevede art 25. din aceeasi
conventie ". Orice stat poate declara, in momentul semnarii
sau la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare, ca isi rezerva dreptul de a nu se conforma integral sau partial
prevederilor art. 4 lit. c) si d). Nici o alta rezerva nu este admisa" ceea ce inseamna ca
proprietarul unui bun protejat nu poate fi obligat sa efectueze lucrari daca nu
are posibilitate materiala si nici nu poate fi expropriat pentru acest motiv.
Chiar mai mult de atat acesta trebuie ajutat de atutoritatile acelei tari sa efectueze lucrari importante de restaurare si sa evite
deteliorarea sau distrugerea monumentului. Asta presupune bineinteles o
colaborare foarte buna a proprietarului de bun protejat cu autoritatile si
institutiile tarii respective, cat si a institutiilor
intre ele. In Legea 422 aceasta colaborare cu proprietarul de monument, in
cazul in care acest proprietar nu este insusi Statul,
este detaliala in cap. 2 al titului 4 care se refera la "atributiile
autoritatilor administratiei publice locale" si titlul 5 privind "finantarea
protejarii monumentelor istorice".
