Unificare politica si administrativa

Unificare politica si administrativa

Dupa Marea Unire din 1918, au fost luate masuri pentru integrarea provinciilor romanesti care s-au unit cu tara, pentru realizarea unificarii administrative si politice.

Dupa unire, provinciile istorice au avut o administratie proprie, pana in 1920:

Transilvania era condusa de Consiliul Dirigent;

Bucovina - Secretariatele de Serviciu;

Basarabia - Directoratele.

Guvernul de la Bucuresti se ocupa de problemele de interes general, cum erau: finantele, armata, politica externa.

Fiecare provincie avea cate doi, Bucovina si Basarabia, si respectiv trei, Transilvania, reprezentanti in guvernul de la Bucuresti.

In Parlamentul de la Bucuresti au fost alesi si reprezentanti ai romanilor din provincii.

15 octombrie 1922, la Alba Iulia a avut loc incoronarea regelui Ferdinand, ca rege al Romaniei Mari.

Formatiunile politice din Vechiul Regat s-au extins prin crearea de organizatii la nivelul intregii tari, realizandu-se chiar fuziuni ale acestor partide cu partidele din Provincii (cum a fost fuziunea Partidului Taranesc al lui Ion Mihalache cu Partidul National din Transilvania condus de Iuliu Maniu, in 1926).           

5/8 martie 1919, a fost adoptat calendarul Gregorian pentru folosirea unui singur calendar pe tot cuprinsul tarii. Astfel, data de 1 aprilie 1919 (stil vechi) a devenit 14 aprilie (stil nou);

noiembrie 1919, au avut loc primele alegeri parlamentare in Romania Mare;

29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile de ratificare a Unirii;

1920, s-a realizat unificarea monetara, pentru a scoate din circulatie celelalte monede care circulau pe teritoriul tarii, alaturi de leul romanesc;

17 iulie 1921, Legea pentru definitivarea reformei agrare, viza redimensionarea loturilor taranesti;

30 iulie 1931, a fost adoptata Legea pentru reforma agrara din Provincii, pentru realizarea acestei reforme si in teritoriile nou integrate Romaniei;

martie 1923, a fost adoptata Constitutia care prevedea reorganizarea si consolidarea statului national, realizarea unor reforme democratice precum cea agrara si electorala;

23 iunie 1924, Legea privind organizarea armatei;

26 iulie 1924, Legea invatamantului care prevedea organizarea unitara a invatamantului, obligativitatea si gratuitatea invatamantului primar;

14 iunie 1925, Legea unificarii administrativ-teritoriale prevedea organizarea administrativa unitara a teritoriului Romaniei si integrarea teritoriilor unite cu tara. Teritoiul tarii a fost impartiti in judete, conduse de prefecti, iar plasa era impartita in comune rurale si urbane conduse de primari alesi;

27 martie 1926, Legea electorala potrivit careia partidul care castiga 40% din totalul voturilor primea 70% din mandate. Mandatele ramase erau impartite intre partidele care depaseau pragul electoral de 2%, proportional cu voturile castigate.

Constitutia din 1923 - prevederi:

caracterul statului national unitar roman;

separarea puterilor in stat:

puterea executiva - exercitata de rege impreuna cu guvernul:

puterea legislativa - detinuta de Parlamentul bicameral, format din Adunarea Deputatilor si Senat, avea dreptul de a controla activitatea guvernului;

puterea judecatoreasca - detinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie;

libertati si drepturi cetatenesti:

libertatea presei;

libertatea intrunirilor;

egalitatea in fata legii;

garantarea propietatii;

vot universal;

invatamant primar obligatoriu.