Buddha: personalitatea si activitatea lui

Buddha: Personalitatea si activitatea lui

1.Cateva observatii asupra vietii legendare a lui Buddha.

Existenta intemeietorului Budismului, datorita noianului de legende tesute in jurul vietii lui Sakyamuni a ajuns sa fie in timpurile moderne contestata chiar si de eminenti savanti precum Kern, Sevart si, in zilele noastre, Paul Lévy, care au mers pana acolo incat au negat chiar si existenta reala istorica a intemeietorului Budismului[1]. In cele ce urmeaza vom prezenta succint cateva "legende" pentru noi europenii dar adevaruri incontestabile pentru adeptii Budismului.

Daca tinem seama de traditia budista despre existenta lui Buddha atunci trebuie sa aratam ca Buddha isi aroga origini si nastere supranaturala, el practic incepandu-si existenta nu odata cu nasterea lui istorica sau cu aparitia lui in istorie, adica in momentul cand ia chip de om, ci aparitia lui in istorie este continuarea existentei lui in alta lume. Dupa teologia budista "Buddha a venit pe pamant din cerul Tusita, locul desfatarii, unde a locuit ca Bodhisathva (cel care aspira sa devina Buddha, iluminatul ajuns la culmea cunoasterii)"[2]. Dogmatica budista invata ca Buddha ajunsese in urma unei evolutii succesive (dupa 550 de renasteri in cursul carora a luat nu numai forme de om in diferite situatii si ocupatii, ci si forme de animale) in cerul Tusita, iar potrivit teoriei reincarnarii preexistente de felul celei a lui Buddha o mai au si alte fiinte. De aici deducem ca venirea lui Buddha pe pamant nu e o intrupare propriu-zisa ci numai o simpla migrare.

Un mare cunoscator al Budismului, l-am numit aici pe Monseniorul Etienne Lamotte, marturisea: "A scrie despre Sakyamuni e o incercare de-a dreptul disperata"[3].

Insusi Buddha despre care vorbim, a invatat raspicat ca inainte de el au mai existat 24 de Buddha, nici cu ascetul Gautama devenit Buddha, n-a incetat seria infinita a aparitiei de noi Buddha. De aceea in templele budismului sudic se si adora Buddha cel viitor, adica langa statuia actualului Buddha este asezata o icoana alba, destinata pentru urmasul sau. Prin urmare numele de Buddha nu poate fi catalogat ca nume propriu pentru ca n-a existat numai o singura persoana purtatoare a acestui nume, ci mai degraba este numai un nume generic dat tuturor acelora care se incadreaza in seria infinita a celor ce detin demnitatea celui perfect care vine in lume sa-i inlesneasca acesteia eliberarea de renasteri si dobandirea nirvanei. Traditia budista presarata de legende marturiseste ca nasterea lui Buddha a fost anuntata mamei sale Maya, in imprejurari extraordinare. La fel si conceperea lui Buddha a fost tot minunata daca nu chiar feciorelnica. In privinta aceasta constiinta mitologica budista marturiseste urmatoarele: "cu ingaduinta sotului sau, mama viitoare a lui Buddha se retrage in singuratate, unde are un vis, in care i se arata cei patru ocarmuitori divini ai lumii care o duc cu patul pe Muntele Himalaya, pamant al muntilor inzapeziti si al initiatilor mistici"[4], si o aseaza sub un arbore cu multe crengi. Sotiile celor patru o spala de toata necuratia si o imbraca intr-o haina cereasca. Dup aceea o duc pe un munte de argint, intr-un palat dintr-o pestera de aur. Din acel moment se porneste Bodhisatva din cercul mare alai. De la dansul iradiaza o splendoare fara margini care lumineaza mii de lumi. Atunci cand ajunge pe un deal de aur se preface intr-un tanar si frumos elefant alb. Apoi urca pe muntele de argint cu o floare de lotus in bot si facand un vuiet teribil se coboara in pestera de aur. Dupa ce inconjoara de trei ori, in semn de reverenta, palatul viitoarei sale mame, intra in coasta ei cea dreapta. Universul participa si el la marele mister al reincarnarii lui Buddha: totul este invaluit intr-o lumina stralucitoare, focul din iad se stinge, ghirlande de trandafiri atarna libere in cer, orbii vad, cei garbovi se fac drepti etc. tot traditia budista mentioneaza legenda potrivit careia pe cand Buddha se afla in pantecele maicii sale a fost vizitat de zeul Brahma, care i-a dat un strop de roua care cuprindea o putere de viata extraordinara. Asa se "explica" faptul ca puterea copilului s-a aratat inainte de a veni la lumina zilei prin diferite fapte extraordinare ca: abaterea stelelor din mersul lor, pregatirea pentru mama lui de frumoase palate. Apropierea nasterii a fost vestita de 32 de semne minunate: au inflorit florile, s-au aratat spirite prin aer, s-au oprit din mersul lor soarele, luna si stelele etc. iar cand s-a apropiat momentul nasterii viitoarea mama a lui Buddha a intrat in orasul Davahrava. Sotul sau i-a impodobit calea cu banane, cu vase pline cu apa si cu steaguri. Douazeci de mii de soldati, mii de elefanti impodobiti si servitoare au plecat ca garda de onoare. Calatoria a fost insotita de muzica, petale de flori si cutremure de pamant. Cand convoiul s-a apropiat de parcul Sumbinii, toti pomii au inflorit, iar pasarile zburau ciripind. Aici s-a petrecut nasterea lui Buddha care iese din coasta dreapta a maicii sale fara a-i prilejui acesteia vreo durere. Patru ingeri din cel mai inalt cer au culcat copilul in aur, iar zeii Brahma si Indra l-au asistat ca moasa. Din cer s-au revarsat doua raze de apa ca sa racoreasca pe copil si pe mama lui. Cand cei patru conducatori ai lumii l-au luat in brate, copilul s-a desprins, a stat in picioare si si-a indreptat privirile spre rasarit. Atunci zeii si oamenii i-au adus omagii strigand: "Sublime, nu este altul in lume asemenea tie". Uitandu-se in toate partile copilul a vazut ca nu e nici unul ca dansul. Facand sapte pasi spre nord a exclamat triumfal: "Eu sunt cel mai sublim din lume". Au urmat apoi 32 de semne minunate: pamantul s-a cutremurat, cerul a produs muzica, saracii s-au facut bogati etc.

Ceea ce pare ca prezinta mai mult interes este urmatorul episod: batranul ascet Asita, parasind Muntele Himalaya, s-a dus la locul nasterii si afland pe trupul copilului semnele lui Buddha, s-a bucurat si a prezis un viitor fericit: "Acest print va atinge varful desavarsitei iluminari". Din cele prezentate mai sus vedem cum referatele budiste isi tradeaza in chip vadit caracterul legendar. Tot este imbracat intr-o tinuta asa de bombastica si de fantastica, dandu-ne reala impresie ca nu avem de a face cu relatari istorice, ci cu mituri. De altfel, intreaga viata a lui Buddha este atat de intretinuta cu legende incat este foarte greu daca nu chiar imposibil sa deslusesti realitatea faptica de adaosul mitologic.

O alta legenda referitoare, de data aceasta, nu la nasterea, ci la iluminarea sa este episodul ispitirilor. Dupa ce a iesit biruitor cu spiritul rau Sara si ajuns la iluminarea suprema, Buddha n-a mancat nimic 49 de zile. Atunci Sara ii zice: "Dulce creatura tu esti pe punctul de a muri". Sacrifica hrana, adica inceteaza de a te mai lipsi de hrana pentru a-ti reface fortele. Gautama respinse acest fapt la inceput considerandu-l pervers, pentru ca apoi sa-l primeasca, dupa ce s-a convins de lipsa de insemnatate a unui post continuu. Dupa aceea Mara incearca sa-l faca sa renunte la planul sau de a raspandi printre oameni invatatura despre eliberarea din suferinta. Insa Buddha rezista, explicandu-i: "Sa fie deschise portile mantuirii tuturor, care au urechi, aud invatatura, si traiesc dupa ea". A treia incercare consta in amenintarea cu dezastrul produs de o furtuna naprasnica, in cursul dezlantuirii careia Buddha este protejat de regele serpilor, Mercelinds. Chiar daca ispitirea lui Buddha seamana cu cea a lui Iisus, desi nu are aceeasi intensitate, totusi viata lui Gautama a fost strabatuta de zguduiri puternice, de transformari si de infrangeri sufletesti.

2. Buddha - personaj istoric

Vom incerca in demersul nostru urmator o separare de traditia mistico-gnoseologica a Budismului si bazandu-ne pe date filologice si arheologice vom puncta cateva repere existentiale a celui care, conform parerii majoritatii istoricilor budinologi, a fost intemeietorul real al Budismului un om pe nume Siddhartha Gautama.

Dintr-un inceput vom preciza ca Gautama nu era singurul predicator in secolul al VI-lea in. Hr., pe valea Gangelui. Prin aceste locuri veneau si plecau numerosi asceti - medici, dintre care se cuvine sa-l amintim pe Vardhamana Mahavira, intemeietorul sau reformatorul jainismului. Apoi evenimente istorice datorate dupa unii istorici hazardului cum ar fi convertirea imparatului Asoka si a altor suverani protectori ai budismului, ca si raspandirea acestuia in afara tarii de origine au contribuit in mare masura ca stralucirea lui sa ajunga pana la noi. Sigur ca la acesti factori se mai adauga si profunzimea si universalismul noii doctrine. Pastrand rezerva ca tot ceea ce stim despre Budismul primar si deci despre viata lui Buddha insusi, ni s-a transmis prin intermediul unor documente ulterioare mai vechi cu unul pana la doua secole si stiind ca, chiar daca redactorii Canonului aveau un spirit mai riguros si mai pozitivist decat majoritatea indienilor totusi elemente vadit simbolice sau legendare s-au amestecat cu trasaturile probabil autentice ale printului Sidharta.

Proiect: Geopolitica - definirea geopoliticii Lucrare: Viitorul geopolitic al Rusiei

Avand permanent in atentie constatarea facuta de catre Monseniorul La Motte pe care am marturisit-o in preambulul acestui capitol vom purcede la insiruirea unei cronologii existentiale a printului Gautama. Cercetarile literare intreprinse indeosebi de invatatul sanscritolog H. Oldenberg precum si descoperirile arheologice ale pelerinului chinez Jliuen Tang care a descoperit in localitatea Bummindei din nord-estul Indiei in anul 636 d. Hr. o coloana ingropata pe jumatate.

Pe aceasta coloana se afla o inscriptie datand din anul 249 in. Hr. data de regele Asoka care scutea de impozite satul Sumbini in semn de cinstire a localitatii in care s-a nascut Bidha. Cum acest sat se afla in apropiere de locul unde a existat candva orasul Kapilavastu, capitala statului in care s-a nascut Buddha, se confirma traditia dupa care printul Gautama s-ar fi nascut in satul sau "parcul" Sumbini in timp ce mama sa ar fi mers cu barbatul ei Suddhadana spre Kali ca sa-si vada rudele. De asemenea, tot cam pe unde a existat orasul Kapilavastu s-a descoperit in 1898, intr-o stupa, o urna continand resturi de oase calcinate, pe care traditia si o inscriptie i le atribuie lui Sakyamuni. In felul acesta, se confirma si traditia dupa care la moartea lui Buddha cenusa si resturile ar fi fost distribuite dupa incinerare principilor si nobililor prezenti la ceremonie.

Asadar intemeietorul Budismului, printul Sakyamuni s-a nascut pe la anul 563 in. Hr. din ramura Giotama a familiei princiare Sakya care conducea un mic stat situat in nord-estul Indiei cu capitala kapilavastu. "La nastere pruncul primeste numele de Siddhartha care inseamna "cel ce si-a atins scopul", dar avea sa poarte si alte nume printre care si cel de Gotama dupa ramura familiei din care facea parte, pe cel de Sakyamuni, insemnand "inteleptul" din familia Sakya si in sfarsit numele de Buddha care inseamna iluminatul, nume cu care a intrat in istorie" . Un alt nume pe care il aminteste Marie - Madeleine Davy in cartea sa Enciclopedia Doctrinelor Mistice atribuit lui Buddha este si acela de "Tathagata (Cel ce a ajuns astfel) . Referitor la aceste supranume date intemeietorului Budismului precizam ca este foarte important sa nu fie confundate cu numele personal sau prenumele, Siddhartha (Cel ce si-a atins telul, si nici cu patronimicul gautama (Cel mai bun dintre bovine).

La sapte zile de la nastere, afirma o traditie vrednica de crezare, mama sa Maya a murit si copilul a fost crescut de o sora a mamei sale. "La varsta de 16 ani se casatoreste"[7], si isi ia de sotie pe tanara Gopa de la care avu dupa vreo 10 ani un copil de sex masculin numit Rahula.

Se impun deja cateva observatii: eroul nostru provine dintr-o familie nobila, deci functia sa specifica intr-o societate impartita in caste este exercitarea puterii temporare, autoritatea spirituala apartinand brahmanilor. Din cele mai vechi Upanisade vedem ca printii din acea perioada rivalizeaza cu brahmanii in intreceri sau turnire  teologice si chiar triumfa obtinand rasplata pusa in joc. Toate aceste fapte par sa indice ca avem de a face cu o societate vie in care probabil ca "repartizarea competentilor fusese partial repusa in discutie" . Precizam ca terminologic termenul de arya sau nobil este transpus in buddhism din planul social in cel interior. Astfel, arya sau nobletea sociala devine stapanirea de sine si iluminarea si in aceasta ordine logica arya din sensul de nobil dobandeste sensul de sfant.

Sddhartha a cunoscut viata plina de placeri de la palat o povestire de un simbolism poate prea perfect pentru a nu fi in parte legendara, ni-l arata pe tanarul print facand patru iesiri din palat, unde tatal sau ar fi vrut sa-l inchida, ca nu cumva sa descopere si cealalta fata a lumii. Prima data intalneste un batran, apoi un bolnav, iar a treia oara un trup neinsufletit al unui tanar ce era dus spre a fi ars la rug. La o vreme dupa aceea, intalneste in drumul sau un ascet ratacitor as carui chip era senin si netulburat, in ciuda a tot ce se petrecea. "Cum oare reuseste?", aceasta trebuie sa fie intrebarea care a framantat sufletul si mintea printului Siddhartha. Desi era casatorit cu doua printese, dintre care cea de-a doua Yasadhara, avea sa-i daruiasca un fiu Rahula (viitor al novicilor) se hotaraste, la varsta de 29 de ani, sa fuga in timpul noptii, parasindu-si casa pentru o viata fara de casa, asemenea ascetului vazut de el. pleaca noaptea imbracat in haina galbena a calugarilor si se indreapta spre regiunea muntoasa dinspre est Vaisali unde prin niste grote ale muntilor traiau numerosi eremiti care se nevoiau cu tot felul de practici. Aceasta fuga de acasa si de grupul social este un gest decisiv, caci in afara faptului ca prefigureaza renuntarea la "eu", "omul ce umbla astfel dintr-un loc in altul este peste tot strain, insa lui nu-i mai este nimeni strain"[9]. Asadar, primul impuls al celui care avea sa fie fondatorul comunitatii budiste este, inca de la inceput de esenta monastica si universala.

Cauzele renuntarii la lume a printului au fost aprig discutate de catre istorici. Pentru noi ca si europeni se ridica intrebarea daca nu cumva, privita in context indian, renuntarea la lume nu se explica prin mizeria materiala. Dar Marie-Madelleine este de parere ca nu aceasta este cauza principala a renuntarii la lume a printului, ea presupune "constiinta unei suferinte mai radicale fara de care nu am putea intelege fenomenul buddhism"[10].

Cautand in zadar la Vaisali un invatator care sa-l multumeasca dar nefiind deplin satisfacut de nici unul se hotaraste sa caute singur adevarul eliberator. Se prefigureaza astfel una din trasaturile caracteristice ale legii buddhiste: nimic nu poate inlocui efortul de intelegere personala al celor carora le este predicata doctrina. Insotit de cinci calugari care nadajduiau ca prin el vor ajunge si ei la cunoasterea deplina, dupa ce rataci mai multa vreme Buddha se opri intr-un sat numit Uruvela, situat la nord de Patva, unde timp de sase ani s-a supus la cele mai grele mortificari[11]. Dandu-si seama insa ca nu ajunge la rezultatul dorit isi schimba felul de viata, incepe sa se hraneasca in chip moderat si isi reia pelerinajul. Hotarare capitala, caci budismul de-a lungul numeroaselor sale metamorfoze nu va inceta sa fie o cale de mijloc intre extreme.

Cei cinci monahi insotitori nu aproba aceasta comportare si-l parasira mergand pe alta cale. Siddhartha nu se descuraja, ci cauta cu ardoare sa afle, prin meditatie ceea ce nu izbutise sa gaseasca prin asceza. In sfarsit in al VII-lea an de la fuga din casa parinteasca intr-o noapte, relateaza traditia, pe cand sta cufundat in meditatie sub un smochin (ficus religiosa) care mai tarziu va fi cunoscut sub numele de arborele lui Bodhi Siddhartha a devenit un iluminat (Buddha), reusind sa se trezeasca din visul vietii. Am dori desigur sa aflam continutul acestei treziri, dar fara indoiala ca dupa cat ne putem de seama din interpretarile ulterioare, in ea nu exista nici continut, nici continator: o intuitie eliberatoare ce nu mai era a cuiva sau a ceva. Marea taina a existentei omenesti fu dezlegata: viata inseamna suferinta si eliberarea de acea suferinta se obtine prin suprimarea dorintei de viata. Dupa iluminare ramane in meditatie profunda apoi cauta pe cei 5 insotitori ai sai pe care ii gaseste aproape de Benares unde tine faimoasa predica in care isi expune esentialul invataturii sale. de acum inainte incepe apostolatul lui Buddha care strabate bazinul mijlociu al Gangelui, colinda predicand in regiunile Mogadha si Kosala si Benares cu singura intrerupere in sezonul ploilor (de la mijlocul lunii iunie pana la sfarsitul lui octombrie cand drumurile Indiei deveneau impracticabile). Dar si in aceste luni isi continua propovaduirea in cate o coliba la marginea satelor unde poposea. Incepe astfel organizarea comunitatii budiste fara a tine seama de caste: singurele criterii de ierarhizare erau vechimea si inaintarea pe calea budista. Numarul discipolilor crescu, fu convertit regele de Mogadha, Bimbisara cu numerosi supusi ai sai si ii darui o gradina lui Buddha, alaturi de cea primita de acesta de la un negustor bogat pe nume Sudatta.

Ca discipoli ai lui Buddha s-au remarcat doi tineri brahmani care fusesera inainte adeptii unui filosof sceptic. Dintre membrii familiei Saky care la inceput se aratasera sceptici doctrinei budiste se convertira . . Cel dintai deveni discipolul cel mai iubit al maestrului, iar cel de-al doilea provoca, din invidie, prima schisma in sanul budismului. In sanul familiei Buddha a convertit pe fratele sau nanda si chiar pe propriul sau tata Suddhadana, iar printre calugari a luat si pe propriul sau fiu Rahula, in varsta de sapte ani.

Comunitatea budista s-a marit foarte mult prin admiterea femeilor, desi Buddha nu privea cu ochi buni acest lucru, caci el socotea femeia o piedica foarte serioasa in calea eliberarii si desavarsirii.

Ultimele luni ale vietii sale Buddha si le-a petrecut in apropiere de Vaisali, unde se retrasese pentru sezonul ploilor. Apoi se imbolnavi. Cand se simti mai bine porni spre nord, probabil spre orasul sau natal, Kapilavastu.

Ajuns in satul Pava de langa orasul Kusinagara, primi invitatia la cina, lansata lui de catre fierarul Cunda, care dadu o masa in cinstea sa. Mancand aici carne de porc, sarata sau ciuperci otravitoare, i s-a facut rau si cu multa greutate se tari pana intr-o suburbie a orasului Kusinagara, unde muri in preajma anului 483 in. Hr., la varsta de 80 ani si inconjurat de discipoli si plans indeosebi de discipolul sau iubit Ananda. Se spune ca in ultimele clipe ale vietii Buddha ar fi gasit puterea sa converteasca un monah eretic si pentru a da ultimele invataturi discipolilor cu privire la respectarea doctrinei si a legii. Ultimele cuvinte ale maestrului ar fi fost: "Da, eu va spun: totul trece. Aveti grija de mantuirea voastra"[12]. Se spune ca in ultimele clipe Buddha a avut cuvinte de lauda mai degraba pentru unul dintre discipoli, care medita, stand deoparte, asupra legii budiste, decat pentru cei care erau la capataiul sau.

Trupul neinsufletit al lui Buddha a fost incinerat, iar cenusa si resturile de oase calcinate au fost impartite si asezate in diferite stupa, monumente funerare, care au fost restaurate de generatiile urmatoare de credinciosi. Moartea lui Buddha a fost simpla, dar incinerarea vrednica de un print.

Credinciosi budisti numara anii erei budiste incepand cu anul intrarii lui Buddha in Nirvana, adica anul mortii acestuia.

Tinand seama ca textele mai vechi cuprind foarte putine date si indicatii biografice despre viata lui Buddha si ca textele mai noi presar tot felul de legende in jurul vietii istorice a lui Buddha, cam atat se poate considera ca istorie cronologica a vietii printului Siddhartha.