Dezintegrarea U.R.S.S. - politica externa si fortele conservatoare

Obiective

- Examinarea cauzelor ce au dus la lansarea politicii reformatoare de catre M.Gorbaciov.

- De a urmari impactul procesului reformator asupra politicii externe si a relatiilor internationale

Elucidarea aspectelor negative care au influentat procesul reformator.

- De a cerceta cauzele ce au dus la dezintegrarea URSS.

Cuvinte-cheie : Mihail Gorbaciov, perestroika, glasnosti ; problema nationala ; Eduard Sevarnadze ; politica externa, fortele conservatoare ; puciul din august ; dezintegrarea URSS, CSI.

URSS in anii 1985-1991. Politica reformatoare a lui M.S.Gorbaciov - "perestroika" si "glasnosti"

La 11 martie 1985, la Moscova se instaleaza o noua conducere, animata de idei reformatoare, sub egida lui Mihail Gorbaciov. La plenara din aprilie 1985 a Comitetului Central a P.C.U.S., Mihail Gorbaciov a prezentat principiile politicii pe care intentiona sa o realizeze in Uniunea Sovietica. Politica promovata de noua conducere s-a numit restructurare sau perestroika. In viziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la "teoria leninista" si avea nevoie de o o restructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate in domeniul politic, economic si social. Obiectivul restructurarii era demolarea consecintelor epocii "stagnarii"- epoca brejnevista -, pe care le mostenise, la randul sau din perioada stalinista. O componenta importanta a politicii de restructurare a fost transparenta sau libertatea presei si lichidarea cenzurii (glasnosti-ul) care au permis elucidarea problemelor blocate sau nerezolvate timp de decenii (in deosebi cele nationale).

Mihail Gorbaciov, impreuna cu echipa sa, a realizat unele reforme menite sa revigoreze economia si societatea. La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S., desfasurat intre 25 februarie si 6 martie 1986, Mihail Gorbaciov a prezentat principale teze ale pozitiei sale, atacand « epoca Brejnev", denumita "era stagnarii", condamnand razboiul din Afganistan, care era o "rana sangerinda" a U.R.S.S., propunand restructurarea sistemului pe calea reformelor, ce trebuiau realizate de sus in jos. Cadrul institutional s-a dovedit insa incapabil sa reziste frustrarilor acumulate ale diferitelor grupuri, mai ales datorita costurilor reformei insesi. Deosebit de virulente au fost problemele nationale - problema enclavei armene din Karabahul de munte din Azerbaidjan, cea a tatarilor din Crimeea, relatiile dintre populatia majoritara a republicilor unionale si minoritati, esecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost primele care si-au revendicat independenta. In 1989-1991 Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de o criza profunda.

Remarcabile au fost rezultatele perestroikaii in domeniul politicii externe. La 2 iulie 1985, in postul de ministru de externe a fost numit Eduard Sevarnadze, in locul lui Andrei Gromiko. Impreuna cu Mihail Gorbaciov au reusit sa revolutioneze practic politica externa sovietica, beneficiind de un imens capital de simpatie in intreaga lume. Gorbaciov a initiat o noua gandire politica, bazata pe cateva componente: politica externa nu mai trebuia gandita si condusa prin prisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele doua puteri, URSS si SUA era neproductiva iar puterea militara nu garanta automat securitatea; statul sovietic trebuia sa-si revizuiasca obiectivele in domeniul politicii externe.

Intre 19 si 21 noiembrie 1985 avea loc prima intalnire a lui Gorbaciov cu Ronald Reagan, presedintele SUA. In perioada 7-10 decembrie 1987, se desfasoara prima vizita a lui Gorbaciov in Statele Unite, ce s-a transformat intr-un imens succes personal al liderului reformist. Asumandu-si cele convenite in discutiile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie 1989 documentele ce puneau capat razboiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989, ultimele trupe sovietice parasesc aceasta tara. Gorbaciov a contribuit la normalizarea relatiilor cu China, dupa vizita efectuata la Beijing intre 15 si 19 mai 1989. La 6 iulie 1989, Gorbaciov intr-un discurs tinut la Consiliul Europei de la Strasbourg, afirma ca Uniunea Sovietica nu se va opune reformelor din Europa de Est.

Semnalul dat la Strasbourg a fost receptat si in statele estice, nu numai in mediile apusene. In toamna anului '89, intreg « lagarul socialist » a fost afectat de un val de schimbari. La 7 octombrie 1989, in timpul vizitei in Germania, la Berlin, Gorbaciov avea sa declare "viata ii pedepseste pe cei care raman in urma". Efectul a fost schimbarea lui Erich Honecher cu Egon Krenz, la 18 octombrie. La 9 noiembrie 1989, a fost daramat Zidul Berlinului, moment care a fost perceput ca un preludiu al inlaturarii comunismului in Europa.

La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc intalnirea dintre Mihail Gorbaciov si George Bush, la care liderul sovietic a declarat ca nu va folosi forta pentru mentinerea regimurilor comuniste din Europa estica. O semnificatie aparte a avut caderea regimului lui Nicolae Ceausescu, la 22 decembrie 1989 si executarea dictatorului.

Problema unificarii Germaniei a fost un test decesiv al noului raport de forte si al faptului ca razboiul rece se sfarsise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker, vizita Moscova si propunea negocieri pentru unificarea Germaniei in formula "doi plus patru", adica cele doua Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Franta. La 12 septembrie, la Moscova a fost semnat tratatul care consfintea reunificarea pe cale pasnica a Germaniei. Ceremonia oficiala s-a desfasurat la 3 octombrie la Berlin. La 31 martie 1991, a fost dizolvat oficial Tratatul de la Varsovia.

Puciul din august 1991 si dezintegrarea U.R.S.S.

Valul schimbarilor a afectat intregul spatiu sovietic. Sfarsitul Uniunii Sovietice va fi unul dramatic. La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau procesului reformelor, au realizat un "puci" pentru al inlatura pe Gorbaciov, care insa a esuat. "Puciul" a intarit pozitia lui Boris Eltin, presedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, in calitate de lider al fortelor reformatoare, si a subrezit pozitia lui Gorbaciov.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Demersurile disperate ale lui Gorbaciov de a transforma Uniunea Sovietica in Uniunea Statelor Suverane, de a organiza noi alegeri, pentru a salva puterea centrului s-au soldat cu un esec. Republicile unionale si-au declarat independenta dupa august 1991. La 8 decembrie 1991, langa Minsk, presedintii Rusiei, Ucrainei si Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniunii Sovietice si formarea Comunitatii Statelor Independente (C.S.I.). Ulterior, la 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11 reprezentanti ai fostelor republici unionale sovietice aderau la C.S.I. La intalnire n-au participat reprezentantii Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Georgiei, care pledau pentru independenta. In aceste conditii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de presedinte al unui stat care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietica si-a incetat oficial existenta la 31 decembrie 1991, la 69 de ani de la constituire.

Subiecte pentru evaluarea finala :

Care au fost trasaturile principale ale politicii reformatoare initiate de Mihail Gorbaciov ?

De ce politica externa promovata de Gorbaciov se bucura de un sprijin mai larg peste hotarele Uniuni Sovietice ?

Cine a fost ministrul de externe promovat de Gorbaciov si care a fost pozitia sa fata de procesul reformator ?

Mentionati principalele realizari ale politicii externe sovietice.

De ce reformele au generat un curent conservator si cum s-au manifestat aceste forte ?

Care au fost lacunele liderului de la kremlin in gestionarea crizei avariei de la Cernobil ?

Mentionati cateva trasaturi negative ale politicii interne din anii 1985-1991.

Care au fost cauzele ce au dus la implozia URSS ?

De ce Gorbaciov nu a reusit sa mentina integritatea URSS ?

De ce procesul reformator nu a reusit sa transforme URSS si sa evite dezintegrarea ?

Testul nr. 1.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals

In aprilie 1985 la putere in URSS a venit o noua conducere reformatoare in frunte cu Eduard Sevarnadze.

F

In decembrie 1991 fortele conservatoare au organizat un puci impotriva presedintelui Gorbaciov care a esuat.

F.

3. Obectivul restructurarii a fost demolarea socialismului construit de Stalin si reformarea de sus in jos a sistemului.

A.

In decembrie 1991 se constituie CSI la care au aderat toate cele 15 republici.

F.

Ordonati variantele de raspuns

1. Puciul din august.
2. Alegerea lui Gorbaciov in functia de presedinte al URSS
3. Intalnirea de la Minsk a liderilor politici din Ucraina, Rusia si Bielorusia.
4. Demisia lui Sevarnadze

1. Prima vizita a lui Gorbaciov in Statele Unite.
2. La Alma-Ata a fost luata decizia de crearea a CSI.
3. Un grup de conservatori au realizat un "puci" pentru al inlatura pe Gorbaciov.
4. Retragerea trupelor sovietice in Afganistan

Completati :

La 6 iulie 1989, Gorbaciov intr-un discurs tinut la . . . . . de la Strasbourg, afirma ca Uniunea Sovietica nu se va opune reformelor din . . . . .

Consiliul Europei              Europa de Est

La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S din martie 1986, . . . . .a prezentat principale teze ale pozitiei sale, atacand «  . . . . .  ", denumita "era stagnarii", condamnand razboiul din . . . . . ..

Mihail Gorbaciov   epoca Brejnev Afganistan

La 2-3 decembrie 1989, pe insula . . . . , a avut loc intalnirea dintre Mihail Gorbaciov si . . . . . ., la care liderul sovietic a declarat ca nu va folosi forta pentru mentinerea regimurilor comuniste din Europa estica.

Malta George Bush

La 12 septembrie, la . . . .a fost semnat tratatul care consfintea reunificarea pe cale pasnica a . . . . . .

Moscova Germaniei

Glosar

Avaria de la Cernobil. La 26 aprilie 1986 la centrala atomica de la Cernobil, situata la cativa zeci de kilometri de Kiev, s-a produs cea mai grava catastrofa nucleara in timp de pace. O explozie si incendiul care a urmat supraincalzirii reactorului au creat o amenintare mortala. A fost evacuata zona din jurul Cernobilului pe o raza de 60 km. Potrivit rapoartelor sovietice au fost direct afectate peste 92 000 de persoane, desi cifrele reale sunt mult mai mari. In urma exploziei au fost transmise in atmosfera tone de particule radioactive care s-au raspandit deasupra Bielorusiei, Ucrainei, alte zone invecinate, inclusiv Romania. Conducerea sovietica n-a informat populatia despre acest pericol, fapt ce a dus la consecinte dramatice pentru milioane de oameni. Primii care au detectat o deconcentrata crestere a radioactivitatii din atmosfera au fost oamenii de stiinta din Suedia, la sfarsitul lunii aprilie, fiind identificata si sursa - U.R.S.S. fara insa a se cunoaste cauza. Semnalul de alarma a determinat conducerea sovietica sa depaseasca traditionala reticenta guvernamentala privind orice fel de amestec in politica interna si sa informeze opinia publica despre situatia reala. Desi au fost luate masuri pentru a lichida consecintele accidentului, urmarile sunt vizibile si in prezent. Precipitatiile radioactive au infectat in permanenta o patrime din solul Republicii Belarus, iar multi copii nascuti in anii urmatori sufera de malformatii congenitale agravate prin expunerea la radioactivitate si de afectiuni precum cancerul tiroidian, in mod normal neintalnit la copii.

Comunitatea Statelor Independente- Comunitataea Statelor Independente (CSI) a fost conceputa de intemeietorii ei drept succesoare a Uniunii Sovietice. A fost proclamata la 8 decembrie 1991, intr-o sedinta tinuta intr-o localitate de langa capitala Republicii Belarus, Minsk. La aceasta sedinta au participat presedintele Federatiei Ruse, Boris Eltin, presedintele Sovietului Suprem al Republicii Belarus, Stanislav Suskevici si presedintele Ucrainei, Leonid Kravciuk. In declaratia elaborata de cei trei se mentiona ca la comunitatea au acces toate statele membre ale fostei U.R.S.S., precum si alte state. La urmatoarea intalnire care a avut loc la Alma-Ata (Kazahstan), la 21 decembrie 1991, data oficiala de infiintare a comunitatii, li s-au alaturat liderii ai altor opt foste republici sovietice (n-au participat reprezentantii statelor baltice si a Georgiei). Pe parcursul existentei sale aceasta comunitate a facut mai multe incercari de a se organiza si de a deveni o uniune functionala, bazata pe principiile pietii comune. De facto, comunitatea poate fi perceputa drept o succesoare a fostei Uniuni Sovietice, in deosebi in ceea ce priveste mentinerea statelor in sfera de influenta si monopolizarea unor decizii importante, mai ales in domeniul politicii externe. Desi unele state membre si-au manifestat interesul pentru procesul de integrare euroatlantica dar exista inca numeroase obstacole create artificial de unele tari.