Istorie
Organizarea postbelica a lumii si evolutia relatiilor internationale dupa cel de-al doilea razboi mondial - tratate de pace si cortina de fierObiective : - Elucidarea cauzelor ce au dus la confruntarea dintre fostii Aliati. - De a analiza impactul neintelegerilor dintre Marile Puteri asupra tratatelor de pace. - De a evidentia cauzele ce au dus la o confruntare atipica - razboi rece - intre Marile Puteri, originile si evolutia noului tip de razboi. - De a evoca etapele procesului de constituire a blocurilor militare- NATO si Tratatul de la Varsovia si rolul atribuit lor in cadrul relatiilor internationale. - De a urmari evolutia relatiilor internationale- de la colaborare la confruntare, destindere, incordare iar destindere. Rolul Conferintei de la Helsinki in perioada destinderii relatiilor internationale in sustinerea si promovarea valorilor democratice. Cuvinte cheie : tratate de pace; Conferinta de Pace de la Paris; « razboi rece »; «cortina de fier»; blocuri militare, NATO, Tratatul de la Varsovia; destindere, doctrina Brejnev; Actul final de la Helsinki. Introducere La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Europa era devastata si ruinata. Printre invingatori se afla doua state ce vor dicta de pe pozitii de forta redesenarea hartii politice a Europei si vor impune regulile pentru organizarea pacii: Uniunea Sovietica si Statele Unite ale Americii. Pacea a fost obiectul unor negocieri inca inainte de terminarea razboiului. La Ialta, in februarie 1945, Churchill, Roosevelt si Stalin s-au intalnit pentru a discuta situatia de dupa razboi. In pofida unui climat cordial, intre Aliatii au aparut si o serie de neintelegeri: Stalin dorea sa-si maresca teritoriul si sa isi consolideze pozitia in Estul Europei; Churchill, neincrezator, incerca sa tempereze avantul sovietic si era preocupat de mentinerea coloniilor in Imperiul britanic; Roosevelt, care incerca sa i impace cele doua puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare accelerata si preconiza crearea unei Organizatii a Natiunilor Unite pentru a inlocui Societatea Natiunilor, care s-a dovedit a fi ineficienta. La Potsdam, neintelegerile s-au agravat, iar semnarea tratatelor de pace a amanata pentru mai tarziu, din cauza absentei unui acord imediat. A fost infiintat Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe al marilor puteri, care avea misiunea de a elabora proiectele tratatelor de pace cu statele foste aliate ale Germaniei naziste. Conferinta de pace de la Paris din 1946. Intre 29 iulie si 5 octombrie 1946, la Paris si-a desfasurat lucrarile Conferinta de pace, care avea scopul de a discuta si de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre puterile invingatoare si satelitii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. La Conferinta au participat delegatiile a 32 de state. La fel ca si in 1919-1920, rolul conducator a revenit marilor puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Uniunea Sovietica si China. Delegatiile a 16 tari aveau statutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie faceau parte si cele cinci puteri invinse. Proiectele tratatelor de pace au fost facute public odata cu publicarea lor simultana la Londra, Paris, Moscova si Washington, la 30 iulie 1946. Tratatele de pace dintre puterile aliate si asociate si "satelitii" Germaniei naziste au fost semnate la 10 februarie 1947, in prezenta delegatiilor celor cinci state invinse: Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. Tratatele erau alcatuite dintr-o parte introductiva si din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum si unele prevederi privind reparatiile si restituirile. Clauzele teritoriale au fost in centrul atentiei, prilejuind dezbateri si confruntari. Ele prevedeau modificari ale frontierii in favoarea Frantei din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orasul Trieste era declarat oras liber; Bulgaria pastra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice localitatea Petsamo; Ungaria era readusa la granitele din 1938. In privinta Romaniei era legalizata pierderea Basarabiei si Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul sau asupra Nord-Vestului Transilvaniei. Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa in termen de noua luni, cu exceptia celor sovietice din Romania si Ungaria. Tratatul de pace cu Romania recunostea participarea activa la coalitia antihitlerista dar nu-i recunostea statutul de tara cobeligeranta, care, insa, i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat in vigoare la 15 septembrie 1947. Inceputul razboiului rece Razboiul, aducand Europa in situatia de a fi vlaguita si impartita intre invingatori si invinsi, a permis consolidarea pozitiei celor doua mari puteri: Statele Unite si Uniunea Sovietica. Statele Unite beneficiaza de pozitia de forta dobandita dupa primul razboi mondial: superioritatea economica, postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i l-a conferit interventia hotaratoare in favoarea victoriei, precum si faptul ca se aflau in posesia bombei atomice. Toate acestea i-au permis sa detina un rol important in stabilirea conditiilor de incheiere a pacii. Uniunea Sovietica, spre deosebire de perioada interbelica, a reusit sa se reabiliteze dupa razboi prin rolul sau in obtinerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victime ale nazismului, iar Armata Rosie, care a reusit sa obtina prima victorie asupra nazistilor la Stalingrad si a eliberat trei sferturi din teritoriul Europei si care continua sa stationeze in tarile Europei de Est, ii confera o pozitie dominanta in Europa. Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial consfinteste impartirea lumii intre Statele Unite si URSS, singurele tari posesoare ale armei atomice (in 1945 si respectiv 1949), in defavoarea fostelor puteri europene. Aliatii din timpul razboiului devin adversari si alcatuiesc doua blocuri ostile care vor domina relatiile internationale in urmatorii patruzeci de ani. Riscul unei conflagratii nucleare le-a determinat pe cele doua Mari Puteri sa renunte la o confruntare directa, insa, opozitia indirecta va degenera intr-un conflict atipic, denumit « razboi rece ». « Razboiul rece » este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic, strategic si militar de dupa 1945 dintre aliatii occidentali, condusi de Statele Unite, pe de o parte, si Uniunea Sovietica si alte tari comuniste, pe de alta parte. Ca perioada de desfasurare, razboiul rece este plasat de analisti dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, pana catre sfarsitul anilor '80. Divergentele dintre aliati au inceput sa se manifeste inca din timpul razboiului, in deosebi dupa Conferinta de la Ialta, cand Uniunea Sovietica a impus in tarile din Est guverne-satelite Moscovei. Stalin fusese in stare sa impuna frontierile Europei de Est fara sa-si asume un risc iesit din comun, deoarece armatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, dupa cum mentioneaza Henry Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar retoric de democrati si niciodata intr-o maniera care sa fi implicat riscuri pe care Stalin sa le fi luat in serios. Dupa Conferinta de la Paris, Uniunea Sovietica putea actiona fara echivoc pentru instaurarea unor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind incalcate astfel prevederile Declaratiei de la Ialta. In toate tarile unde stationa Armata Rosie - Romania, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria - echipa conducatoare era instalata de Moscova fiind devotata acesteia. In Albania si Iugoslavia, state ce s-au eliberat fara ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fost preluata de comunistii sprijiniti de Kremlin. Statele Unite si ceilalti aliati au fost nevoite sa ia masuri pentru a stopa expansiunea sovietica. Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, in prezenta presedintelui SUA, H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarma in legatura cu expansionismul sovietic, descriind o "Cortina de fier" care se lasa din "Stettin, in Baltica,, pana in Trieste, in Andriatic". Solutia pe termen lung propusa de el era unitatea europeana, "din cadrul careia sa nu fie exclusa nici o natiune". La 12 martie 1947, a fost expusa Doctrina Truman, un program de politica externa a SUA, care prevedea sustinerea guvernelor Greciei si Turciei, amenintate de comunism, si care era prezentat ca un program la nivel global a luptei dintre democratie si dictatura. In viziunea lui Henry Kissinger, Doctrina Truman a marcat "o cumpana a apelor" deoarece, o data ce America aruncase « manusa morala », avea sa termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin il intelegea cel mai bine, si negocierea de concesii reciproce avea sa fie scoasa din discutie. La mai putin de trei luni dupa anuntarea Doctrinei Truman, a fost expus planul Marshall, prin care Statele Unite se angajau sa ajute la refacerea economica si sociala a Europei. Planul urmarea refacerea Europei pentru a evita "tulburarile politice" si "disperarea", pentru a reface economia mondiala si pentru a forma institutii libere. Participarea la Planul Marshall era deschisa si guvernelor aflate pe orbita sovietica - o indicatie receptionata la Varsovia si Praga, dar redusa la tacere de Stalin. Uniunea Sovietica a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec in afacerile interne ale statelor comuniste. La baza conceptiilor sale si ale satelitilor sai despre lume si despre relatiile internationale a fost pusa teza elaborata in septembrie 1947 de A. Jdanov, conform careia lumea s-a scindat in « doua lagare », cel « socialist », in frunte cu U.R.S.S., si cel « imperialist », in frunte cu SUA.
La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianta in componenta careia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar in 1955, R.F.Germana, in 1982, Spania. Prabusirea comunismului, insotita de o noua realitate geopolitica si strategica, a determinat Alianta sa-si extinda portile catre fostele state comuniste. La 12 martie 1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au fost primite in Alianta, iar la 2 aprilie 2004 au fost primite inca sapte state, printre care si Romania. In urma celor doua valuri de aderare numarul membrilor N.A.T.O. se ridica la 26. Scopul primordial al Aliantei este de a asigura libertatea si securitatea membrilor sai prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei Natiunilor Unite. S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agentia T.A.S.S. a anuntat oficial ca, la 25 septembrie, Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productie proprie. Drept raspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. In anii '50, U.R.S.S., a depus eforturi considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balistice intercontinentale. Crearea Tratatului de la Varsovia In 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept raspuns la intrarea R.F.G. in N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de catre Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Partile semnatare pledau pentru asigurarea securitatii si mentinerea pacii in Europa. In 1968, Albania a parasit oficial alianta. In acelasi an, conceptul de « ajutor reciproc » din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca baza oficiala pentru interventia fortelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in scopul de a inabusi « Primavara de la Praga ». Schimbarile intervenite in viata politica din Uniunea Sovietica dupa 1985 si, ca o consecinta, sfarsitul razboiului rece au dus la sfarsitul aliantei Tratatului de la Varsovia, fiind dizolvata oficial in mai 1991. La 1 august 1975, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care s-a desfasurat la Helsinki, unde au participat reprezentantii a 35 de tari - incluzand majoritatea puterilor occidentale importante si Uniunea Sovietica - au convenit sa recunoasca frontierile nationale Est-Europene postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace care punea capat celui de-al doilea razboi mondial) si sa respecte si sa protejeze drepturile omului din aceasta regiune. In anii urmatori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de "supraveghere Helsinki", care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aparut "Carta 77" din Cehoslovacia si sindicatul "Solidaritatea" in Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei sovietice in Europa de Rasarit si chiar la lichidarea imperiului sovietic. Concluzii Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitatii Consiliului Ministrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relatiilor dintre aliatii, in conditiile in care fiecare urmarea scopuri diferite. Neintelegerile au inceput sa se manifeste din timpul razboiului, iar in perioada urmatoare ele vor duce la destramarea fostei Coalitii. Un rol important in organizarea postbelica a lumii il vor avea cele doua Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietica. Divergentele si neintelegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o confruntare atipica, numita « razboi rece ». Cele doua state, detinatoare de arma atomica, nu vor recurge la o confruntare directa, insa, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor mentine o stare conflictuala, tensionata intre state, divizate dupa criterii ideologice. « Cortina de fier » va juca un rol important in divizarea Europei in doua tabere, una « socialista », sub conducerea Uniunii Sovietice si alta « capitalista » sub tutela Statelor Unite. Relatiile internationale in aceasta perioada sunt dominate de relatile dintre cele doua tabere. Destinderea sau incordarea relatiilor sunt inflentate de evolutia politicii externe a celor doua state. Subiecte pentru evaluarea finala
Testul nr. 1. Raspundeti prin Adevarat sau Fals. La Conferinta de pace de la Paris au fost semnate tratate de pace cu urmatoarele state satelite ale Germaniei : Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. A Uniunea Sovietica dupa razboi a respectat prevederile cuprinse in « Declaratia privind Europa eliberata ». F. Doctrina Truman era un program de politica externa a SUA care prevedea sustinerea guvernelor tarilor din Europa Centrala si de Sud-Est. F. Stalin era adeptul Realpolitik-ului in domeniul politicii externe A Ordonati variantele de raspuns :
R. 3214 1. Andrei Jdanov a prezentat doctrina sovietica privind divizarea lumii pe criterii ideologice. 2. Au fost semnate tratatele de pace cu satelitii Germaniei 3. Albania paraseste oficial Tratatul de la Varsovia 4. SUA pierde monopolul asupra bombei atomice. R. 2143 Potrivire de intrebari cu raspunsuri 1. Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania, Ungaria a. Cehoslovacia 2. SUA, URSS, Franta, Marea Britanie, China b. Satelitii Germaniei 3. Grecia, Turcia c. Marile Puteri la Conferinta de pace de la Paris 4. «Primavarea de la Praga» d. Doctrina Truman R. 1-b ; 2-c ; 3-d ; 4-a. 1. Dedocanezul a. Romania 2. Cadrilaterul b. Uniunea Sovietica 3. Petsamo
c. 4. Transilvania d. Grecia R. 1-4; 2-c; 3-b; 4-a. Completati spatiile libere : Proiectele tratatelor de pace au fost publicate simultan la . . . . , . . . . si la . . . . 30 . . .. 1946. Londra, Moscova, Washington, iulie Acordurile de la . . . au dat nastere unor grupari de supraveghere care au dus la aparitia unor documente precum . . . . . .si a unor organizatii precum sindicatul . . . . . .. Helsinki Carta 77 Solidaritatea Testul 2. Raspundeti prin Adevarat sau Fals. Primul care a tras semnalul de alarma in legatura cu amenintarea sovietica a fost fostul premier britanic Winston Churchill. A. Uniunea Sovietica, alaturi de tarile din Europa Centrala, a acceptat sa participe la Planul Marshall. F. NATO a fost creat la initiativa SUA si URSS in aprilie 1949. F Uniunea Sovietica a anuntat ca detine bomba atomica in septembrie 1949. A. Ordonati variantele de raspuns :
R.3214 1. Dizolvarea aliantei Tratatului de la Varsovia. 2. Au fost publicate simultan in mai multe orase textele tratatelor de pace. 3. R.F. Germana a aderat la NATO. 4. A fost prezentata doctrina Brejnev R. 2341 Potrivire de intrebari cu raspunsuri 1. Italia a. nonbeligeranta 2. Romania b. invingatoare 3. Grecia c satelitul Axei 4. Ungaria d. cobeligeranta R. 1-4 ; 2-1 ; 3-2 ; 4-c. 1. Polonia a. regim totalitar 2. Finlanda b. democratie populara 3. Spania c. regim democratic R. 1-2 ; 2-3 ; 3-1. Completati spatiile libere : « Cortina de fier» anuntata de . . . . . se lasa din « . . . ., la Baltica, pana in in . . . . ..Adriatica ». Churchill Stettin Trieste Dupa prabusirea comunismului in Alianta Atlanticului de . . . primele state foste socialiste care au aderat au fost Republica Ceha, . . ..si . . . .. Nord Polonia Ungaria Tema de casa Elaborati un eseu despre unul dintre protagonistii « razboiului rece » - H.Truman, I.Stalin, N.Hrusciov, K.Adenauer, W.Brandt, L.Brejnev- consultand diverse surse bibliografice. Eseul trebuie sa contina 4000 de semne (2 pagini) si bibliografia consultata. Trimiteti eseul pe adresa de mail indicata. Glosar Cortina de Fier - o frontiera formala dintre tarile Europei de Est, controlate de Uniunea Sovietica, si Europa Occidentala. Expresia a fost folosita pentru prima oara de Ethel Snowden, sotia unui politician laburist in 1920, dar a devenit renumita dupa discursul lui Churchill, din martie 1946, la Fulton. Expresia a fost folosita pentru a descrie tarile blocului sovietic, care se aflau dincolo de «cortina de fier» care despartea continentul de la Marea Baltica la Marea Adriatica. Aceasta delimitare a confirmat impartirea continentului in sfere de influenta, stabilite in perioada razboiului prin « acordul de procentaj» dintre liderul sovietic I.Stalin si premierul britanic W.Churchill. Realpolitik - Termen german care a fost tradus prin politica realului si care se refera la decizia realistului de a tratat politica asa cum este ea in realitate si nu cum ar dori idealistul sa fie. Acordul de la Helsinki - cuprinde o declaratie de principii (zece la numar, numite si decalog) care se refera la inviolabilitatea frontierilor, noninterventia, integritatea teritoriala a statelor si cele trei « cosuri » care includeau masurile necesare pentru edificarea noiii ordini. Primul «cos» includea notificarea prealabila a manevrelor militare; «cosul» doi continea prevederi ce se refera la cooperarea economica si in alte domenii; «cosul» trei tinea de cooperarea umanitara si respectarea drepturilor omului. Uniunea Sovietica punea accent pe declaratia de principii si pe «cosul» doi. NATO punea mai mult accent pe «cosul» al treilea. Sfarsitul razboiului rece a schimbat situatia Consiliului pentru Securitate si Cooperare in Europa, iar Acordul de la Helsinki a fost completat prin «Carta de la Paris pentru o noua Europa», care a normalizat relatiile dintre statele europene.
|